CD
1.718 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
Domnule Deceneu, fiti linistit am studiat toata viata si mai studiez inca, insa folosirea termenului de Meritocratie este un risc foarte mare. Si asta pentru ca lumea intelege acest termeni in diverse forme si intelesuri, acest termen a fost si mai este inca compromis. Poate cand vor exista studii de specialitate care sa stabileasca definitia , limitele si valabilitatea termenului, poate atunci va fi indicat sa se foloseasca acest termen.
Va dau un exemplu, o primarie de sector din Atlanta anunta un post de inspector cu probleme de mediu. Se mentionaza ca politica de cadre a primariei este bazata pe merit. Dar in acelasi timp se precizeaza ca condidatii nu vor fi „discriminati” in baza studiilor pe care le au.
Halal merit.
Ati ghicit postul era deja dedicat unui nepot fara studii de specialitate.
Am aratat in articolele anterioare ca lumea este confuza si foloseste termenul de aristocratie cand de fapt era vorba de oligarhie crasa si alte asemene confuzii. De asta am ales sa fiu mai specific si sa evit termeni compromisi inca. Nici Confucius nu a folosit termenul de meritocratie desi a folosit termenul de merit adesea si totsi s-a ferit de a pune in fruntea statului o meritocratie si a preferat cel de aristocratie – aristocratie insa in adevaratul sau sens: Aristocratie – conducerea celor excelenti, nobili, nobili prin virtuti, educatie si instructie, nu prin rang mostenit. Si astazi in China la admiterea intr-o functie la stat/guvern functionarul trebuie sa de un examen scrupuilos de morala/etica, respectand regula confucianista.
Deci artisocratia este si ea trecuta/filtrata prin testul de merit.
Ma opresc aici ca sa nu vorbesc iarasi mult.
O zi buna.
Distribuie!
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
PROBLEMA TAIWANULUI
De CD
Nimeni nu mai vorbeste de Taiwan, SUA pare că a uitat de problema taiwaneză, asa cum a uitat si de problema Philipinelor, lăsand-ul pe micutul Marcos in aer, si ăla fierbinte si umed, tropical.
In media Americană nu se mai pomeneste de Taiwan, dar in Asia de Est lumea a inceput să constate că este posibil ca Taiwanul să nu mai fie o problemă a altora, SUA arată indiferentă , Beijingul isi păstreaza linistit si tăcut linia, iar cei mai ingrijorati si agitati sunt doar taiwanezii si conducerea lor politică si au si de ce.
Kerry Brown, profesor de politică chineză și director al Institutului Lau China de la King’s College din Londra ne aduce unele precizări: „Indiferent dacă actuala perioadă de conflict continuă sau dacă SUA și China se aliniază în mod magic, provocările cu care se confruntă Taiwanul răman severe.
În primul rând, Taiwanul se află într-o perioadă de turbulențe interne. Guvernul președintelui taiwanez William Lai Ching-te, liderul Partidului Democrat Progresist, a fost ales în ianuarie 2024 cu puțin peste 40% din voturi. Acest procent a fost considerabil mai mic decât cel al predecesorului său din același partid, Tsai Ing-wen.
Unul dintre principalii lideri ai opoziției, Ke Wen-je din Partidul Poporului Taiwanez, a fost arestat de atunci sub acuzații de corupție. El este acuzat că a acceptat mită în valoare de jumătate de milion de dolari americani în timpul mandatului său de primar al orașului Taipei, precum și că a raportat greșit finanțarea campaniei sale în timpul candidaturii sale prezidențiale.
Cel mai recent, la sfârșitul lunii iulie, au avut loc voturi de rechemare în alegeri, unde cetățenii din 24 de districte din Taiwan au ales dacă își demite sau nu legislatorul din funcție. Acesta este rezultatul unei legi din Taiwan. stipulând un nou vot dacă 10% din electorat dintr-o anumită circumscripție își exprimă nemulțumirea față de rezultatul anterior. Activiștii care susțin guvernul s-au mobilizat pentru a realiza acest lucru.”
Problema Taiwanului a devenit din ce in ce mai precară si mai ingrijorătoare.
Taiwanul nu mai arată ca un vas amiral plin de industrii de varf campioane în digitalizare și executare de produse de înaltă calitate. Această imagine s-a sters deja, China intre timp a luat conducerea in industria cipurilor, este cel mai prolific stat in proiecte de implementare a Inteligentei Artificiale si a distrus mitul calitătilor exceptionale a firmelor de lux europene, dezvaluind că de fapt toate aceste produse de lux sunt fabricate cu succes si mandrie in China si ele costă de fapt doar o minimă fractiune din pretul lor exorbitant.
Totodată China producandu-si singură cipurile s-ar putea să nu mai aibe nevoie de cipurile taiwaneze, iar China importa cca. 85% din productia mondială de cipuri.
O ingrijorare majoră pe care o poate rezolva doar China.
Ce a mai ramas in Taiwan care să dovedească lozinca propagandistă a vestului, că China vrea Taiwanul doar pentru industriile sale?
Ei bine, nu, China vrea Taiwanul acasă, iesit de sub influența nefastă a occidentului, așa cum este normal să fie, ca parte integrantă a Chinei mari. Iar acest lucru se va întâmpla in 2027, cand este planificat de China, care a stabilit unificarea, indiferent de diversele predicții occidentale.
Pe de altă parte, este si poziția ambiguă a SUA, iată cum o precizează din nou Kerry Brown: „Pentru SUA, fixarea președintelui Donald Trump a rămas pe corectarea a ceea ce el consideră a fi avantaje comerciale nedrepte ale Chinei față de cel mai mare partener economic unic al său – lucru despre care a vorbit de mult timp.”
Deci partea tranzctională este mai importatntă pentru SUA ca să supravietuiască decat interesul pentru Taiwan care era folosit ca o carte de joc si ca o provocare menită să aducă un război de tip Ukraina. Dar cartea de joc in situatia dezastroasă in care se află SUA nu mai este o carte valoraosă de jucat ba dimpotrivă.
Prin urmare, poporul taiwanez are dreptate să se simtă din ce în ce mai neliniștit. Sub Joe Biden, au primit promisiuni verbale că SUA vor veni în ajutorul Taiwanului dacă acesta ar fi atacat. Aceasta nu a fost doar o politică formală a SUA, care a menținut mult timp o poziție ambiguă față de Taiwan promitandu-i ajutor, dar recunoscand pe de altă parte China ca stat unitar, membru al ONU.
Tot Kerry Brown ne mai spune că: “Dacă China i-ar propune președintelui SUA un acord comercial – angajându-se să cumpere mai multe bunuri americane, să facă mai multe investiții care nu sunt problematice din motive de securitate în SUA și, în general, să respecte cerințele americane – ar putea Trump să reziste?
SUA au anulat deja o întâlnire cu ministrul apărării din Taiwan.
Orice acord comercial între Beijing și Washington va fi, de asemenea, probabil unul foarte circumscris. China nu este un partener ușor de negociat și este puțin probabil să-i ofere lui Trump genul de capitulare pe care îl dorește.
Calculul cheie de acum înainte va fi simplul calcul a ceea ce câștigă și pierde SUA din toate relațiile sale – inclusiv Taiwanul.”
Iată că vedem clar că venirea Taiwanului alături de China mare nu mai este o problemă pentru Beijing, dar totusi Beijingul este interesat de atmosfera politică a Taiwanului pe care urmeaza să-l incorporeze. Starea agitată, confuză si disparată in acelasi timp, divizată politic pe criterii false nu este ceva convenabil Beijingului.
Se va putea vedea o politica de clarificare a situatiei din Taiwan unde China va aduce proiecte inspirate de angajare a fortei de munca taiwaneze[o mare problemă] in proiecte de mare creativitate, punand la lucru calitătile superioare taiwaneze.
Dacă Taiwanul va deveni piatra pretioasă pe coroana calitătii chineze asta va ramane să o dovedeasca ei, este problema lor si le dorim success.
Atlanta 08/10/2025