- No issue detected
Foarte concis și la obiect ! Deși unora li se pare că treburile sunt ca și rezolvate trebuie să știm cu toții că nu este deloc așa. Săptămâna viitoare se va pronunța CCR-ul să sperăm, Doamne-ajută, în favoarea desfășurării Referendumului. Apoi, aspectul crucial, participarea la vot a cât de mulți oameni. Sunt necesare puțin peste 6.000.000 de voturi însă după cum știm o bună parte din noi, multe din voturi se pot anula din diverse motive, iar numărul voturilor anulate poate fi foarte mare raportat la numărul votanților. Prin umare ar trebui cam 7.000.000 de voturi evident în favoarea căsătoriei dintre un bărbat și o femeie pentru ca eventualele anulări de voturi să nu afecteze procentul care trebuie obținut pentru validarea Referendumului.
Prin urmare, toți acei cărora glasul conștiinței le spune că este bine, firesc, normal și natural ca instituția căsătoriei să fie dintre un bărbat și o femeie să nu stea pe gânduri și când va trebui să meargă la vot. Cunosc atitudini de tot felul, culmea, din rândurile celor care sunt favorabili referendumului, atitudini de felul: „ce să mai merg și eu la vot, doar se știe ce este căsătoria, nu e normal să fie așa ?”; lasă că se ocupă alții, nu e nevoie de mine”; de ce saă mai margem să votăm pentru căsătoria dintre un bărbat și o femeie când de când lumea este așa ?” și fel de fel de alte motivații.
Una dintre problemele majore ale acestor săptămâni pe care le trăim este că mulți oameni nu-și dau seama, nu înțeleg momentul crucial prin care trecem. Un articol al Constituției nu se poate schimba decât prin referendum național, iar ca să ajungi în punctul unde ne aflăm acum este nevoie de eforturi uriașe, incredibile. O lege precum este codul civil se poate modifica la presiuni interne și/sau externe doar de către parlament prin votul majoritar. Pe când schimbarea unui articol al constituției incomparabil mai greu.
Pe de altă parte, mulți oameni nu-și dau seama, nu conștientizează un fapt aproape incredibil care s-a întâmplat la începutul acestui demers. Și-au dat mâna, au stat la aceeași masă și cel mai important au obținut unaimitate în discuție aproape toate cultele creștine din România.
Cine și-ar fi putut imagina așa ceva, când în viața de zi cu zi ne mâncăm unii pe alții de numa-numa ?