Memoriul lui Moses Rosen către Academia Română, pentru retragerea din circulație a volumului IX MIHAI EMINESCU – OPERE

La 12 octombrie 1980. șef-rabinul Moses Rosen (1912-1994) a protestat, printr-un memoriu adresat Academiei Române (președinte, la vremea aceea, Acad. Gheorghe Mihoc) împotriva publicării volumului IX al operelor lui Mihai Eminescu (1850-1889), în care erau incluse mai multe articole ale acestuia, calificate de rabinul șef ca anti-semite. Iată textul acelui memoriu:

FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI

DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

Cancelaria şef rabinului

Bucureşti, Str. Sf. Vineri 9-11, Sector 4

Telefon 15.50.90

Nr. 430/1980

Bucureşti, 12 octombrie 1980

DOMNIEI SALE, DOMNULUI PREŞEDINTE AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Prea stimate Domnule Preşedinte,

Avem onoarea a vă comunica următoarele:

În editura Academiei Republicii Socialiste România, a apărut acum cîteva săptămîni, volumul IX din „Operele” lui M. Eminescu (Publicistica 1870-1871).

În cuprinsul acestui volum se află numeroase articole violent antisemite, pe care nu le vom cita pe toate ci doar cîteva din ele.

1. La pag. 136 „Jidovul talmudist” se vorbeşte că „şi în această ţară au început a se îmbulzi în oraşe şi sate cetele internaţionalei iudaice, poporul menit de Biblie de a domni asupra pămîntului întreg”.

Degeaba se încearcă la „Comentarii” (pag. 563) a se justifica cele de mai sus ca „fiind în slujba sionismului şi al evreilor purtători de capital străin”. Mişcarea sionistă nici nu exista încă în 1876. Roling (!), la care se referă autorul, a fost doctrinarul antisemitismului austriac şi teoriei „primejdiei evreeşti”.

2. La pag. 157, în articolul „Galiţia” (18 iulie 1976) se exclama „Fericita Rusie”, în care „i se taie evreului cu de-a sila, în mijlocul uliţei, barba, perciunii şi poalele caftanului”, iar „Comentariul” din 1980 (pag. 585) justifică procedura, spunînd că se „avea ca scop să limiteze afişarea demonstrativă a fanatismului religios, jignitoare pentru populaţia autohtonă”.

3. La pag. 190 în articolul „Sămînţa jidovească din Cernăuţi” cităm: „ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos) care în literatura germană se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mîrşave şi obraznice”.

Iar „Comentariile” din 1980 (pag. 616) califică aceste aprecieri la adresa „jidanilor” ca „rezultînd” din „verbul aprig” al celui mai mare poet român şi nu trebuie să slujească [la] întreţinerea unor resentimente pe care istoria le-a depăşit şi raţiunea le reprobă.

4. La pag. 280, în articolul „Iarăşi Evreii” (1876), vorbind despre acordarea de drepturi evreilor, autorul spune, între altele: „Cît pentru români, egala îndreptăţire a 600.000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o cestiune de moarte şi de viaţă şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decît moartea lentă prin vitriol”.

Iar mai departe: „Plece 99 procente în America ca să-şi cîştige acolo prin muncă productivă pîinea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rămîne, ne vom împăca uşor”… „Evreii rămîn străini de rit necreştin” şi mai departe „oriunde e teren pentru neagra speculaţie evreul e acasă” şi în sfîrşit „ei sug în mod neomenos ţările pe care au căzut ca lăcuste”.

„Comentariile” din 1980 (pag. 674) justifică pur şi simplu cele de mai sus cu cuvintele: „Eminescu îşi defineşte clar poziţia în problema evreilor din România. Poetul se declară împotriva acelor evrei care speculau munca poporului român şi nu şi împotriva acelora care depuneau o muncă utilă ţării”.

„Comentariile” nici nu găsesc de cuvinţă să se oprească asupra enormei denaturări a adevărului din afirmaţia că în 1876 existau 600.000 evrei în România. Adevărul este că trăiau atunci circa 100.000 evrei în Moldova şi în Muntenia.

Iar din cei 600.000, 594.000 erau „lipitori” şi numai 6.000 meritau să te împaci cu ei.

5. În sfîrşit la pag. 299 din articolul „Evreu şi Conferinţă” cităm: „O seminţie care cîştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască”.

Articolul fundamentează „ideologic” toate calomniile antisemite. Cît despre „Comentarii” (pag. 689) ele justifică conţinutul articolului.

Ne oprim aici. Exemplele citate sînt destul de concludente. Nu socotim deci necesar să mai cităm şi altele.

Ne exprimăm deci consternarea că este cu putinţă ca în anul 1980, în Republica Socialistă România, sub egida Academiei să se publice asemenea materiale care incită la ură rasială, care afirmă idei de bază ale fascismului, care îndeamnă la huliganism.

Respectăm pe „luceafărul poeziei româneşti”. Geniul său poetic, gîndirea sa filozofică fac parte din patrimoniul culturii universale.

Tocmai de aceea este o insultă pentru memoria sa, este o profanare a personalităţii sale, cînd se dau publicităţii asemenea articole ce le-a scris dînsul, sub influenţa deşănţatei propagande antisemite din acea vreme.

Am văzut personal în manuscris, la un prieten, poezii pornografice scrise de M. Eminescu. Oare a trecut cuiva prin gînd să le publice?

Ştim cu toţii că soarta vitregă a lui M. Eminescu l-a făcut să-şi piardă minţile, în perioada finală a vieţii. Publică cineva ce a scris el în acea perioada?

Încercările Dlui Al. Oprea (pag. 32-36) de a da o interpretare nouă ideilor xenofobe, antisemite, rasiale din articolele cuprinse în acest volum, reuşeşte doar să le dea o justificare, ceeace e şi mai grav.

Girul celui mai mare poet român dat fundamentării antisemitismului, constituie atît un act periculos pentru populaţia evreiască din această ţară cît şi unul de răspîndire a unor idei diametral opuse celor cari călăuzesc România Socialistă.

Protestăm împotriva acestui fapt şi vă rugăm să supuneţi forurilor superioare de Stat şi de Partid rugămintea noastră de a retrage din circulaţie, volumul sus-amintit.

Primiţi, vă rog, încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni,

Şef Rabin Dr. MOSES ROSEN

Preşedintele Federaţiei

Comunităţilor Evreeşti din

Republica Socialistă România