SACCSIV – blog ortodox
Mel Gibson este în Sfântul Munte Athos: „Niciodată nu am simțit o așa de puternică legătură cu Dumnezeu cum am simțit aici”
Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 28, 2025

Mel Gibson se află în Sfântul Munte Athos la mănăstirea Hilandar pentru câteva zile într-o vizită relativ privată pentru a participa la viața mănăstirii precum și la „Vidovdan” care este o mare sărbătoare națională și religioasă a sârbilor.

Cititi va rog mai multe la:

https://www.chilieathonita.ro/2025/06/28/mel-gibson-este-in-sfantul-munte-athos/

Referitor la Vidovdan:

Ce s-a întâmplat de fapt aici? În Kosovo toți creștinii pot învăța o lecție minunată, deoarece aici sârbii îl sărbătoresc pe unul dintre cei mai mari eroi ai lor, pe martirul și țarul Sfântul Lazăr, precum și legendara bătălie de pe câmpurile de la Kosovo, sărbătorită de Vidovdan sau ziua Sfantului Vitus.

Bătălia de la Kosovo a fost o mare victorie a poporului sârb, care a dus la moartea marelui lor rege și erou, la divizarea pământurilor lor, la sacrificarea în masă a poporului, și la anihilarea aproape totală a Serbiei ca stat independent. Și da, ei o numesc o victorie, și iată de ce:

Pe câmpurile (bătăliei) de la Kosovo, Serbia a avut de ales între a câștiga o bătălie spirituală și una fizică. A câștiga gloria pentru națiunea și statul lor, sau (a câștiga) cununa martiriului; ei au ales-o pe aceasta din urmă.

Țarul Lazăr ar fi putut încerca să încheie o înțelegere cu sultanul otoman, care i-ar fi putut cruța atât viața cât și regatul, dar a înțeles că acest lucru ar fi însemnat să ajungă sub controlul unui conducător musulman, acest lucru riscând să amenințe credința sârbă.

În schimb, țarul Lazăr a hotărât că este mai bine să moară ca un creștin liber, decât să fie sclavul musulmanilor. Sultanul a murit și el în luptă, împreună cu regele sârb, și ambele armate au fost aproape anihilate până la ultimul om, dar pentru hoarda turcă numeroasă, aceste efective puteau fi reînnoite, dar pentru națiunea sârbă minusculă, ei au pierdut aproape întreaga armată, și odată cu aceasta capacitatea lor de a rezista din punct de vedere militar invaziilor ulterioare.

Este posibil ca, într-un fel, o parte din Serbia să fi murit pe acel câmp de luptă, dar prin această națiune minusculă a murit un colos, rămânând credincioasă lui Hristos. În schimbul credincioșiei lor, Domnul a binevoit să păstreze poporul sârb și, în ciuda întregii suferințe și a distrugerii pe care le-au experimentat ei și confrații lor slavi, Serbia nu a dispărut niciodată de pe pământ.

Bătălia de la Kosovo și Sfântul Lazăr sunt o lecție care spune că merită să mori în orice luptă pământească pentru câștigarea Împărăției Cerurilor, și că nu merită să-ți pierzi sufletul pentru nici o victorie de pe pământ,și că este mai bine ca trupul tău să moară și sufletul să rămână curat.

Din acest motiv, și nu dintr-un naționalism mărunt, sârbii iubesc Kosovo, pe lângă faptul că este centrul culturii lor.