MEDITAȚIILE UNUI SECUI: Suntem o minoritate care refuză majoritatea, pe fondul unor iluzii absurde, cu caracter istoric

La UBB Cluj, Szilágyi N. Sándor ne spunea, la cursurile de jurnalistică, să avem grijă cum formulăm anumite mesaje, noi, minoritarii maghiari/secui, fiindcă dincolo de Carpați acestea pot fi înțelese total diferit de cum le-am intenționat noi. De pildă în Muntenia, în București, și asta din cauza diferențelor culturale, de gândire, și nu din cauza refuzului de a ne înțelege. Domnul profesor ne-a atras atenția asupra acestui aspect cu scopul de a comunica mai bine. El cunoștea diferențele structurale ale gândirii, căci foarte mulți ani a trăit în București, ca jurnalist! Chiar are niște studii interesante în care vrea să ne arate că, de multe ori când condamnăm pe bucureșteni, asta se întâmplă pentru că noi nu-i înțelegem pe ei, căci nu putem trăi în contextul lor de gândire și de comportament.

Oare ce înțelege bucureșteanul, craioveanul, botoșeneanul când vede bannerul „Székely Légió”, la meciurile echipei din Sfântu Gheorghe, Sepsi OSK, banner pe care-l traduce singur, căci nu e greu că să traduci, légió – légiune? Dar problema nu este ce conținut transmite bannerul. Neștiind că e numele unui grup de suporteri, îl asociază cu o grupare paramilitară care poartă același nume: „Székely Légió”. Românul care, de pildă, știe de gruparea asta paramilitară, sigur va face o asemenea asociere. Și, de fapt, nici nu greșește prea mult căci, în sine, bannerul chiar are mesajul unei grupări paramilitare! Nu putem exclude ideea unei reclame ascunse a grupării paramilitare respective, sub acoperirea unui grup de suporteri, care au acealasi nume.

Problema nu se încadrează însă în ceea ce ne învăța domnul profesor Szilágyi, căci nu e un mesaj care în Transilvania ar fi pozitiv, sau de la sine înțeles, și negativ dincolo de Carpați. Pur și simplu nu există aici niciun mesaj pozitiv, după părerea mea, este chiar un mesaj paramilitar!

Mai ales că este exclusiv în limba maghiară. Ceea ce, fără discuție, conține și un mesaj al refuzului, către români! Acum, să fim realiști, suntem o minoritate care refuză majoritatea, pe fondul unor iluzii cu caracter istoric, care reprezintă ceva ireal, absurd, fără conținut real! Putem să spunem că inscripțiile exclusiv maghiare, chiar din cauza exclusivismului lor de limba, reprezintă un mesaj gol, absurd, fără conținut real. Refuzul în sine al majorității este un mesaj gol! Un gol care, din păcate, e distructiv, căci nu reprezintă ceva neutru. Se pune întrebarea: refuzul, adică golul, poate să reprezinte o identitate puternică? De loc! Numai o confuzie de identitate, o nerevinire din confuzia istorică de o mie de ani!

Dar trebuie să coroborăm toate semnele, simbolurile, culorile echipei, inscripțiile exclusiv maghiare pentru a înțelege mesajul adevărat al bannerului „Székely Légió”! Eu, de pildă, nu pot să nu asociez culorile tricolului Sepsi OSK din Sfântu Gheorghe, cu culorile drapelului Arpadienilor, adică ale extremei dreapta Jobbik. Dungile roșu-alb ale partidului sunt cam la fel cu dungile roșu-alb ale drapelului echipei…

O altă inscripție exclusiv în limba maghiară, la meciul de inagurare a stadionului din Sfântu Gheorghe, a fost „Köszönjük Ferencvároș” (Mulțumim Ferencvároș!). Ferencvároș este sectorul IX al Budapestei și are o echipă de fotbal cu același nume, care este a extremei drepte maghiare. Adică suporterii sunt extremiști! După un video în care sponsorul echipe Diószegi mulțumește lui Ferencvároș, e vorba de niște scaune din stadionul Fradi, cu culorile lor. Adică toate simbolurile, semnele, susținerile din Ungaria (sigur, e vorba de bani și asta nu-i puțin lucru) ne trimit către o susținere a echipei din Sfântu, de către extremismul/naționalismul maghiar. Putem astfel spune că echipa reprezintă un bastion spiritual al revizionismului maghiar, între multe altele, pe care le susține Ungaria.

Pe stadion, suporterii secui au cântat cântece de cătănie, ceea ce până acuma nu auzeam. Conotațiile războinice nu sunt, evident, de dragul românilor, ci mai degrabă dimpotrivă! Dar ceea ce e cu adevărat interesant e faptul că, la meciul de inagurare, s-a cântat muzică exclusiv în limba maghiară! Și acuma vă reamintesc de barmanul român din Cluj care, după ce auzise că vorbesc ungurește cu un coleg de clasă, a pus muzică maghiară. Acesta era un gest de ospitalitate! La meciul de inaugurare a stadionului din Sfântu Gheorghe, organizatorii pot să primească notă zero la acest capitol! Eu, ca secui care trăiește aici, știu ce mesaj ascuns are așa ceva: „aici noi suntem acasă, voi nu sunteți acasă, căci Ardealul nu e pământul vostru, ci al nostru”!

E vorba, iarăși de o falsă realitate repetată la nesfârșit! Iar cel care nu trăiește în realitate, oare este acasă pe plan spiritual? Nu, căci, așa cum am spus deja, în „gol” nu putem fi acasă! A fi acasă nu este problema întâietății (cine a fost primul), ci a spiritului. A fi acasă înseamnă să fii înrădăcinat, conlucrător, în adâncul tău, la energiile transcendente, energiile necreate ale Domnului. Iar ceea ce e cu adevărat important e faptul că numai în ortodoxie găsim trăirea naturii în relație organică cu lumea divinului. Este o relație ontologică, este fondul ontologic de a fi acasă în lume. Ortodoxia românilor reprezintă această realitate ontologică, care este fondul de a fi acasă în Ardeal! Fondul spiritual al românilor cu pământul Transilvaniei este mai puternic decât al catolicilor (ca să nu vorbesc de protestanți), prin legătura organică dintre transcendent și natură, iar această legătură reprezintă necesitatea ontologică de a fi acasă în lume. Și faptul ăsta arată rolul decisiv al ortodoxiei în Transilvania vis-a-vis cu greco-catolicismul. Iar faptul că românii trec printr-o criză, pe care o folosesc vechii inamici, asta nu înseamnă că fondul lor spiritual în privința Transilvaniei nu există sau că nu a existat!

Toate gesturile suporterilor echipei Sepsi OSK au un conținut de aroganță, de refuz față de români, de parcă ar duce un război împotriva lor! De parcă românii ar trebui să-și ceară iertare permanent de la secui/maghiari, că e a lor Ardealul! Invers ar trebui să fie: secuii/ungurii ar trebui să ceară iertare de la români pentru cât i-au asuprit!

Un articol de Nagy Attila preluat din  publicația CERTITUDINEA