CD
1.686 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
CARE ESTE CALEA SUDULUI GLOBAL?
De CD

Recent, o nouă coaliție economică s-a format prin aliniere la cooperarea dintre ASEAN, China și Consiliul de Cooperare al Golfului. ASEAN, China și națiunile CCG cooperează pentru a consolida legăturile economice, în special prin inițiative precum Zona de Liber Schimb ASEAN-China și Acordul de Liber Schimb CCG-China. De asemenea, alianta explorează colaborarea în domenii precum combaterea terorismului, criminalitatea cibernetică și promovarea unei comunități ASEAN-China mai strânse, cu un viitor comun.Coalitia economică insumează peste 2 bilioane de locuitori ai Asiei de Sud Est si a tărilor din Golfului Persic si peste 55% din GDP-ul global.

Consiliul de Cooperare al Golfului a fost format în anul 1981 și este format din Arabia Saudită, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman și Qatar, cu o populatie de cca. 70 milioane de locuitori.
Colaborarea dintre ASEAN si China este mai veche si rodnică, iar acum alinierea tărilor arabe din Golf la principiile si scopurile asiatice dovedeste că succesul este o chemare pentru tările suverane ce isi permit colaborarea intr-un climat multilateral.

Crearea ASEAN printr-un Tratat de Prietenie și Cooperare, în 1976, a fost inițial motivată de dorința de a limita comunismul, iar acum de a limita capitalismul hiperimperialist. Charta ASEAN a stabilit oficial ASEAN ca entitate juridică, cu scopul de a crea un bloc comercial unic pentru o regiune care cuprinde 700 de milioane de oameni. Accentul pus de Calea ASEAN pe consultare, consens și neinterferență obligă organizația să adopte doar acele politici care satisfac cel mai mic numitor comun. Luarea deciziilor prin consens necesită ca membrii să se pună de acord înainte ca ASEAN să poată avansa într-o anumită problemă.

Inițiativele de liber schimb în cadrul ASEAN sunt conduse de implementarea Acordului ASEAN privind comerțul cu mărfuri (ATIGA) și a Acordului privind vama. Aceste acorduri sunt susținute de mai multe organisme sectoriale pentru a planifica și executa măsuri de liber schimb, ghidate de prevederile și cerințele ATIGA și ale Acordului privind vama. Acestea formează o coloană vertebrală pentru atingerea obiectivelor Planului AEC și pentru înființarea Comunității Economice ASEAN.

Înființarea Fondului de Cooperare pentru Investiții China-ASEAN a fost anunțată în 2009 de premierul chinez Wen Jiabao și și-a început activitatea în 2010.
ASEAN este un partener major al Organizației de Cooperare de la Shanghai, dezvoltând un model de cooperare cu organizația în domeniul securității, economiei, finanțelor, turismului, culturii, protecției mediului, dezvoltării și sustenabilității.

Sudul Global are deja mai multe blocuri, organizatii si aliante care au scopuri similare si care se pot uni mai departe spre a beneficia de Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS-ului.
Toate aceste tări au un scop clar delimitarea si eliberarea de sub dominatia imperialistă si cronstructia unor economii de tip nou care să le permita să-si valorifice eficient independenta si suveranitatea natională.

Ce tip de economie vor exersa nu este greu de bănuit, acum cand au deja exemplul de succes al Chinei la care vor implementa si caracteristici locale traditional culturale. Mao a spus din 1949, cand operele sale au inceput sa fie masiv tiparite si distribuite, căChina operează dupa o ideologie proprie – sinomarxism.

Curriculumul economic modern nu vorbește despre teoria valorii, teoria prețurilor și teoria rentei dezvoltate de economiștii clasici. Singurii care vorbesc despre asta sunt marxiștii.

Marx a scris prima istorie a gândirii economice, “Teoriile Plusvalorii”, unde vorbește despre cum analizele clasice ale fiziocraților, ale lui Smith și ale celorlalți – teoria valorii și teoria prețurilor – au condus la problemele pe care le-a discutat în Capital. El a dedicat volumul unu completărilor sale la teoriile lor, dar volumul doi și volumul trei descriu teoria rentei, teoria financiară și teoria imobiliară care au condus la toate acestea.

Noi credem în piața liberă clasică, dar ceea ce economiștii clasici înțelegeau prin piață liberă era ceva liber de interesele personale care își creează venituri care nu au nicio legătură cu procesul de producție și care reprezintă bariere în calea succesului capitalismului industrial.

Rolul economiei politice clasice a fost de a dezvolta teoria valorii și a prețului ca instrument pentru izolarea rentei economice – venitul nemuncit – care era sarcina capitalismului industrial de a pune capăt rentei, pentru a face din Marea Britanie atelierul lumii și pentru a permite Franței, Germaniei și puterilor industriale să devină puterile industriale care au devenit.

Asta a făcut ca însuși capitalismul industrial să fie atât de revoluționar în eliminarea vestigiilor feudalismului. Și, într-un fel, cu asta se confruntă astăzi țările BRICS în încercarea de a-și dezvolta propriul plan pentru propriile piețe, entru a se elibera de moștenirea colonialismului și de neoliberalismul centrat pe SUA, care a dominat politica guvernamentală în întreaga lume și este impus de Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și curentul economic principal.

Țările BRICS se confruntă cu o problemă foarte similară cu cea cu care s-au confruntat țările capitaliste industriale din Europa la sfârșitul secolului al XVIII-lea, așa cum era înțeleasă de fiziocrații francezi și de Adam Smith (care a fost influențat de aceștia) – până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Marea Britanie, Franța, Germania și altele au trebuit să facă față intereselor personale transmise de la feudalism.

Toate acestea sunt poveri care le împiedică să se dezvolte într-un mod care, de exemplu, a permis creșterea Chinei să fie atât de reușită. China este un exemplu bun și o alternativă valoroasă.
A durat un secol întreg pentru ca capitalismul industrial să încerce să elimine interesele personale ale imobiliarelor, sistemului bancar și monopolurilor. Și, în cele din urmă, a eșuat. A existat o reacție anticlasică cu care trăim și astăzi, în loc ca sistemul bancar să fie industrializat, industria a fost ea insasi financiarizată.

Țările BRICS pot urma această teorie a valorii, prețului și rentei pentru a se elibera de veniturile nemuncite, de toate aceste clase, investitori străini și căutători de rente interne care nu au nicio legătură cu procesul de producție și le împiedică aceste tări să își dedice veniturile fiscale, veniturile guvernamentale, câștigurile in valută și comerțul exterior industrializării.

Aceste tări încearcă să obțină pentru ele însele un progres comparabil cu îmbunătățirile veniturilor și așa mai departe care au venit odată cu acestea.
Marx a privit în jur la mijlocul secolului al XIX-lea și a spus: „Îmi place sloganul Revoluției Franceze: «Libertate, Egalitate, Fraternitate». Și îmi place ceea ce a adăugat Revoluția Americană la aceasta – democrația.” Și înțeleg că liderii revoltei împotriva feudalismului au promis că, odată cu sfârșitul stăpânului și iobagului, înlocuindu-i cu angajatorul și angajatul, vor veni, ca un beneficiu social fantastic, libertatea, egalitatea, fraternitatea și democrația.

Marx, scriind lui Charles Dickens, a spus că nu avem libertate, egalitate, fraternitate și democrație. Ceea ce a promis capitalismul, nu a putut oferi. Și acest lucru a fost adevărat de atunci pana azi.

Răspunsul lui Marx, care îl face atât de important, este că însuși capitalismul este bariera în calea realizării libertății, egalității și nu căuta în altă parte, nu căuta în afară, este chiar aici, înăuntru.
Dacă vrei libertate, egalitate, fraternitate și democrație, trebuie să scapi de capitalism. Altfel, ești condamnat. Vei eșua așa cum au esuat toti care au incercat..

Marx a subliniat că ceea ce a făcut capitalismul industrial atât de revoluționar a fost dorința sa de a elimina din economie toate pretențiile asupra venitului care nu reflectau valoarea, aceasta fiind definită ca un cost necesar de producție. În cele din urmă, problema a fost rezolvată prin costul forței de muncă, potrivit lui Ricardo.

Dar, adevărul este că, dacă ne uităm, să zicem, la ceea ce definește renta monopolistică, aceasta este taxa peste costul necesar de producție cu care se confruntă monopoliștii. Deși capitalismul a fost revoluționar prin dorința de a scăpa de clasa proprietarilor de pământ, a recunoscut că renta va exista întotdeauna si ea afost isusita de bankeri in loc sa ajunga la stst pentru necesitati sociale.

Dar Marx s-a înșelat când a crezut că, odată ce piețele și economiile au fost eliberate de puterea celor care caută rentă, aceste piete a vor evolua în mod natural spre socialism. În Sudul Global există țări care nu au îmbrățișat socialismul, dar nici nu au aplicat dogma capitalismului rentier de colonie. Un bun exemplu recent este Burkina Faso.

Capitalismul industrial avea nevoie de un rol activ al guvernului pentru a înlocui monopolurile care fuseseră create în perioada medievală, în mare parte pentru a oferi guvernelor și regilor banii necesari pentru a plăti bancherilor datoriile externe pe care le-au acumulat pentru a-și finanța războaiele.

Activitatea bancară avea ca scop, în principal, aranjarea finanțării războiului și a finanțării guvernamentale. Activitatea bancară nu a jucat un rol în Revoluția Industrială timpurie. Bancherii nu au contribuit la finanțarea mașinii cu aburi și a mecanizării producției. Acest lucru a fost făcut de capitaliștii industriali. Aceștia doreau sprijin guvernamental pentru această industrializare.

Bancherii nu au avut suficientă imaginație creatoare să prevadă rolul industrializării și să investească în ea. Astfel, nu așteptăm de la elita bancară care conduce lumea acum, să aducă ceva creativ și să salveze situația critică în care ei ne au adus cu lacomia și nerozia lor.
Sub egida băncilor, capitalismul industrial din secolul al XX-lea, accelerând în anii 1980, a devenit antiteza revoluției pe care capitalismul industrial a căutat să o creeze.

Ceea ce trebuie să realizeze țările BRICS este că, deși capitalismul industrial a eșuat în Occident, trebuie să se întrebe cum pot proceda într-un mod care ele să reușească în ceea ce fac.
Investitorii străini inca conduc jocul în Sudul Global, au invadat, au preluat controlul resurselor naturale și al veniturilor. Și în timp ce Marea Britanie, Franța și America erau toate pentru eliminarea rentei economice din propriile economii, atunci când au înființat colonii și au încercat să preia controlul economic in Sudul Global si totul se rezuma la căutarea de rente. Voiau să acapere resursele naturale și să obțină toată renta din resursele naturale, ceea ce era exact ca renta funciară, așa cum a descries-o Ricardo în capitolul doi din lucrarea sa „Despre principiile economiei politice”.

Existau tot felul de forme de economii, dar exista ideea generală că era nevoie de o economie mixtă, un sector public guvernamental din ce în ce mai activ, alături de producția privată, pentru a împiedica monopoliștii, proprietarii de terenuri și bancherii să caute rente, ceea ce ar fi împiedicat economiile industriale să fie productive.

Țările BRICS ar trebui să facă ceea ce a făcut China: să pună sistemul bancar să creeze bani și credit. Nu doar pentru a obține profituri prin preluarea companiilor industriale și crearea de monopoluri ca mamă a trusturilor, apoi pentru a-i susține pe cei care se opun impozitării terenurilor, deoarece vor ca proprietarii să câștige suficienți bani pentru a plăti guvernului dobânda la creditul ipotecar, ceea ce permite noi cumpărători de terenuri. O lume fără bancheri este o lume mai bună, fără comportamente sociale parazitare.

Țările BRICS trebuie să imite menținerea sistemului bancar ca monopol public, o creație publică de bani și credit, astfel încât să fie folosită pentru a finanța investiții reale în infrastructură industrială, agricolă și guvernamentală, nu comportamentul prădător al băncilor din occident

Așa-numitul profit nu va fi proprietate privată. Nu va fi condus de o definiție îngustă a ceea ce se cheamă profit și maximizare – nimic din toate acestea. Va rezolva problema socială, care pentru ele a fost nu să fie cea mai săracă țară de pe pământ, ci să devină o țară decentă, modernă, cu venituri medii, lucru pe care l-au realizat într-o singură generație.
Si nimeni nu a mai făcut asta până acum.

Occidentul nu are nicio modalitate de a-și mobiliza resursele într-un mod comparabil concentrat pe creșterea economică. Și astfel va rămâne în urmă, ducând la toate problemele. Desi SUA are cea mai mare concentratie de bogati din lume a fost guvernul lui Biden cel care a venit in 2024 cu 50 de bilioane de dolari sa se investeasca in industria de varf a cipurilor. Iar actiunile tiparite sa se vnda aceasta investitie nu s-au vndut de loc pe piata si au fost retrase.

Nu gândim clar, nu pentru că nu suntem inteligenți, ci pentru că am renunțat la teoria valorii-muncă, care nu a fost dezvoltată de Karl Marx, ci de Adam Smith și David Ricardo și au existat și alți precursori dincolo de aceasta. Marx a dus-o într-o direcție diferită, cu siguranță. Smith, Ricardo, John Stuart Mill și un filosof francez pe nume Louis Althusser au pus baza la această teorie a valorii-muncă.

Adam Smith și ceilalți astăzi ar fi numiți marxiști numai pentru că au îndemnat la schimbarea sistemului fiscal pentru a impozita proprietarii de terenuri și nu munca și capitalul!

Profitul poate fi impozitat, iar acest lucru ar permite guvernelor BRICS să aibă banii necesari pentru a-și construi propria infrastructură internă, pentru a înlocui infrastructura privatizată, pentru a crea o economie eficientizată și bazată pe economia producției. Ar fi folosită pentru a crește nivelul de trai, pentru a crește productivitatea, pentru a crește educația, pentru a reduce costul vieții și pentru a crea ceea ce a fost promisiunea capitalistă inițială.

Adam Smith ne-a avertizat – și, apropo, Marx a repetat-o mai târziu – ne-a avertizat că, dacă lăsăm structura capitalistă așa cum este,cu modul în care gândesc și funcționează capitaliștii, vor face acea tranziție pe care am criticat-o. Vor face trecerea de la un capitalism industrial concentrat pe obținerea de profit prin producerea a ceva, la căutarea poziției de monopol în care poți face bani în timp ce dormi.

Așadar, țipăm cand vorbimvorbim si suntem dominati de frustrare, dar, pe de altă parte, poate că nu ar trebui să ne plângem. Pentru că, dacă am fi învățat ceva la scoală, la Stiinte Sociale, nu ne am mai întreba ce naiba se întâmplă, pentru că niciuna dintre vechile reguli de care ne vorbeau in vant profesorii nu pare să mai fie în vigoare. Asa că nu putem recunoaste justetea sau falsitatea căii ideologice ce o urmeaza tările din Sudul Global, ideologie si orientare economică tot mai eficientă, mai evident dovedită mai ales de cand a inceput războiul economic cu sanctiuni, confiscări financiare si tarife nebunesti.

Cum v-om fi noi in stare să ne gasim locul in aceste orientări multilateraliste, cooperante si independente in acelasi timp?
Să ne ajute Dumnezeu.

Atlanta 05/06/2025