mihai
176 aprobate
ioncoja.rox
mihai.remion@yahoo.com
Apelam din nou (a cata oara?) la materialul clientului, de data aceasta la fostul Maresal al Casei Regale si secretar particular al regelui – Ioan Mocsony Styrcea. In unul din dosarele „23 august” desecretizate de CNSAS, apare declaratia acestuia: „In vineri 18 august (1944), dupa o zi in care fusesem de o activitate neobisnuit de febrila, pt ca presimteam ca in saptamana urmatoare vom asista la declansarea ofensivei sovietice, atat rational, intrucat atat Mike(regele), Ioani(Ioanitiu) si cu mine dadusesem din „situatiile”(situatiile de mai sus, cele primite de pe front si transmise aliatilor, in care aratau dispunerea si situatia trupelor romane – nota mea; nu e o presupunere, cine are rabdarea si curiozitatea sa citeasca 16 dosare de cate 450 de pagini, va vedea ca am dreptate, la asta se refera) ultimelor 3-4 zile, inca mai clar decat din acelea ale saptamanilor anterioare, ca deplasarile, de altfel din ce in ce mai neinsemnate, ale unor unitati din dispozitivul inamic in sens lateral de-a lungul liniilor dar altfel lipsa oricaror incercari de contacte cu ale noastre si apoi tacerea gurilor de foc rusesti tradau, pt noi care STIAM ca atacul urma sa fie omogen, aspectul umpluturilor de ajun intru ticsirea f constiincioasa a celor mai marunte goluri, asa ca ni se paruse a fi ultimul finisaj, cat si intuitiv – astfel incat pusesem toata ziua ordine in hartoagele Cancelariei si in ale mele particulare, arzand tot ce nu avea rost a fi pastrat in caz de evacuare… Raportul zilei, care ca totdeauna descria situatia celei precedente, arata ca de-a lungul intregului front rusii pornisera la orele 24 fixe din noaptea de 16 spre 17 august un tir de artilerie grea sistematic, bogat, intens si neintrerupt asupra tuturor pozitiilor romano-germane cu o densitate, regularitate si precizie necunoscute pana acum si-l sustinusera cu aceeasi putere de foc si pe acelasi ritm toata noaptea si ziua urmatoare, ba chiar cu o tendinta de intensificare si accelerare catre amurg, a.i. comandamentul se astepta la atac in noaptea de joi sau vineri… Mai continea o fraza neclara care constituia elementul ce-l „afola” pe Robert (Bossy), cu sensul exprimat oarecum VOALAT, ca replica noastra era INSUFICIENTA pt a ingradi tirul inamic… Va sa zica ni se daduse primul INDICIU al semnalului – prealarma… Foarte degajat l-am intrebat daca Sanatescu se si culcase sau puteam sa-l mai deranjez, dar Robert mi-a declarat ca plecase dupa dejun in excursie la Bran si s-ar intoarce prin Rucar (eu intelegand ca se dusese sa-i contacteze pe comandantul corpului de la Brasov si pe acei ai garnizoanelor de la Pitesti, Targoviste), ca regele ma asteptase pana la 10 cand a plecat „sus”(se refera la stana-locul de amor cu amanta) …Acest raport (urmatorul, nu cel mentionat mai sus) era intr-adevar babanisim, si pe cand Robert nu pricepea buna mea dispozitie, Emilian (Ionescu) a inteles prea bine ce ganduri si simtaminte ma animau. Rusii nu se bornasera la o zi intreaga, ci mai adugasera alte 24 de ore de tocare mai rapida si mai intensa a pozitiilor noastre cu toate calibrele, dupa care trecura la atac, EXACT CUM LE CERUSEM SI NE FAGADUISERA, pe absolut toata lungimea frontului romanesc… Ambii ajutanti(regali) erau emotionati!!!, cu diferenta ca Bossy se afla la culmea nervozitatii, declarand ca nu se mai pomenise in istoria militara o asemenea stratagema, pe cand Ionescu(Emilian), f calm, a observat laconic ca, in aceasta forma, ofensiva parea evident menita sa produca decizia finala asupra armatei noastre. La ora 9 Mike(regele) a sosit singur la Peles direct de la stana, unde se vedea dupa ochii lui adanc cercanati ca luase un acont serios pt noptile in care se astepta sa doarma singur. M-am scuzat de nerabdarea mea de a viola plicul cu pricina(cu raportul), la care facandu-mi cu ochiul a spus: Foarte grav dar cred ca-i mai grava situatia decat scrie in raport, ia sa vedem, si dupa ce-l citi de 2 ori a adaugat tragand cu coada ochiului la mine: Ai dracului sovieticii astia, ca sa atace asa, chiar peste tot in acelasi timp; sunt tare curios ce o sa mai zica dl conducator al statului si dupa asta.”
Continua declaratia lui Mocsony Styrcea: „…soldatii romani si sovietici se bateau si mureau absolut inutil din moment ce ne hotarasem SA CAPITULAM in clipa primirii semnalului rusilor sub forma declansarii unui gen de ofensiva f costisitoare pt ei si CERUTA DE NOI pe cuvantul COROANEI SI AL OPOZITIEI de a esi din razboi imediat depunand sau intorcandu-ne armele si ca, prin urmare, trebuia sa ne tinem de acest ANGAJAMENT, orice intarziere costituind o reala tradare si crima…”.
Haideti sa vedem cat de slaba era linia de aparare de pe frontul Iasi – Chisinau, tot din dosarul „23 august”, tot declaratia lui Mocsony Styrcea: „ nu eram deloc nervosi din cauza aceasta(se refera la atacul sovietic pe toata linia frontului, atac solicitat de rege si apropiati), intucat aveam asigurarea MMG ca liniile noastre erau CVASI NECUCERIBILE de cand avusesera vremea sa fie puternic intarite si organizate in cursul celor doua luni de ragaz, in care traseul lor nu se schimbase decat pe alocuri si f putin, in avantajul NOSTRU mai degraba decat in cel al dusmanului.”
Despre ce este vorba de fapt? Despre tradarea tarii de catre rege si apropiatii sai cu care a facut 23 august. Cautati informatii despre Poarta de la Iasi = tradarea unor generali care erau in stransa legatura cu regele; au facut o bresa in linia de aparare in intelegere cu sovieticii, a.i. acestia sa declanseze atacul masiv asupra noastra; ce urmareau regele et co? Sa-i demonstreze maresalului ca situatia tarii e grava si sa-l forteze sa incheie razboiul.
Intelegeti?! Mai intai slabesti apararea tarii, apoi vii si spui ca tara e in pericol si trebuie scoasa din razboi. Putin mai jos o sa aflati si de ce voiau sa scape de maresal – ca sa nu conduca tot maresalul si dupa incheierea razboiului, sa conduca ei. Inalt tel au mai avut!
Apoi declaratia lui Stircea si alte 2 linkuri:
https://ioncoja.ro/tradarea-regala-1/
https://ioncoja.ro/tradarea-regala-2/
Legat de pct 7, cele 2 stenograme:
Referitor la conditiile primite pentru armistitiu, iata ce declara Iuliu Maniu in cadrul sedintei Consiliului de Ministri din 16 sau 17 sept 1944(cititi stenogramele guvernului Sanatescu, au fost publicate):
„Avem deosebite marturii si documente din care reiese felul cum am pregatit noi armistitiul. A avut niste tentacule si dl. Mihai Antonescu, raspandite in mai multe parti ale Europei. Intre altele, a avut sugestia si i s-a pus in vedere ca, daca va face armistitiul, se va asigura O ZONA NEUTRA in care sa nu poata patrunde aliatii.
Am vazut eu textul(se referea la raspunsul primit in ziua de 23 august de la Stockholm) si va puteti inchipui in ce situatie suntem noi azi, guvernul acesta, regimul acesta, si in special noi, care am lucrat efectiv in pregatirea acestui armistitiu, cand ni se va pune in fata, maine-poimaine, ca Antonescu a avut promisiunea lui Molotov – O ZONA NEUTRA pe care noi nu o avem…”
Extras din Stenogramele Procesului Maresalului Antonescu – depozitia lui Iuliu Maniu:
“Mihai Antonescu: daca dl maresal a declarat ca nu poate executa conditiile armistitiului din cauza art 1, care prevedea drept clauza expresa intoarcerea armelor in contra germanilor, si domnia sa solicita sa se modifice, credea ca trebuie sa se modifice acest articol, dl maresal Antonescu, ca trebuie tratat pt ca sa se modifice acest articol in sensul ca numai cand germanii, sa fie scos acest articol, ramanand angajamentul ca daca germanii ar opune rezistenta, atunci dl maresal sa intoarca armele pt a apara interesele romanesti. Si daca, cu acel prilej, dl Maniu a auzit acest lucru?
Iuliu Maniu: punctul de vedere, constant, al dl maresal a fost si in conversatia de atunci, de la Snagov, cat si in cele ulterioare care le-am avut la domnia sa, in casa domniei sale, era ca dansul, ca militar, nu poate sa calce un contract pe care l-a incheiat. Deci dansul, ca general roman, nu poate sa se intoarca in contra acelora care i-au fost soti de lupta. Un pct de vedere foarte frumos, dar nu politic. Punctul meu de vedere era: natiunea nu poate fi oprita in calea ei cu un cuvant de onoare dat de cineva, fie chiar prim-ministru sau fie chiar maresalul tarii. Daca anumite motive personale impiedica pe actualul presedinte de consiliu sau maresal al tarii, ca sa incheie un act oarecare, din pct de vedere al moralei, atunci este alta solutie: sa dea locul altuia. Da’ nu se poate ca un om de stat sa spuna ca am dus tara la prapad, dar mi-am salvat onoarea. Nu este balanta dreapta.
I.M.: ca dansul nu poate. Si a mai spus si altceva, care n-avea drept sa spuna, ca situatia militara este de asa si germanii sunt atat de puternici in Romania, incat o incercare de natura aceasta ar duce la sigura infrangere a Romaniei, deci nu poate lua raspundere pt asa ceva.
Dar asta mi-a spus-o dl maresal, nu cu ocazia cand l-am vazut la Snagov, ci ulterior, inainte de a incheia noi armistitiul.
MA: dle presedinte, daca isi amnteste dl Maniu ca in discutia de la Snagov, cu dl maresal, domnia sa a spus, atunci cand era vorba ca eu sa tratez si sa solicit modificarea art 1 din conditiile de armistitiu, in sensul cererii dl maresal de a nu se spune formal intoarcerea armelor… dl Maniu a spus ca si dansul continua tratative…si asupra acestui pct si asupra altor puncte.
IM: intr-adevar, in decursul tratativelor si la Cairo si la Stockholm, a stapanit aceasta intrebare. Si atunci, am convenit la Cairo si la Stockholm, cu dna Kolontay, ca aceasta nu este o conditie indispensabila, ci numai in cazul daca armata germana se va opune actiunii care o va dezvolta guvernul. Sau aceia care vor face armistitiul.
MA: insa v-as ruga foarte mult sa intrebati dvs, stie dl Maniu ca s-a primit, fie din partea aliatilor, prin tratativele domniei sale, fie din parte doamnei Kolontay, de la Stockholm, s-a primit intr-adevar, modificarea formala a conditiei de intoarcere a armelor impotriva Gremaniei pana in ultimul moment? Fiindca aceasta a afirmat domnia sa si ar fi un lucru foarte grav. Fiindca acesta a fost temeiul moral al maresalului, ca militar, care a spus: Eu ca soldat nu pot sa intorc armele impotriva unui fost aliat, atat ca pozitiune formala daca…eu vreau sa scot tara din razboi; daca eu voi fi atacat, atuncea voi raspunde, fiindca fostul aliat ma impiedica sa-mi fac datoria de roman si de militar fata de tara mea. Sa nu fie clauza formala si nu am primit, pana la 23 august, nu am primit aceasta modificare. E o problema fundamentala pt noi.
IM: da, va rog. In fine, noi cu Stockholm n-am fost in legatura oficiala, in care am fost cu Cairo. In Cairo discuta printul Stirbey, cu cei trei ambasadori… insa la Stockholm aveam legaturi particulare…legaturi personale cu un domn de acolo, care altfel era un inalt functionar la Legatie(este vorba de George Duca), si de acolo am primit instiintarea ca, in legatura cu preliminariile de la Cairo, la Stockholm sunt dispusi, la sugestia URSS, sa faca 2 schimbari, pe care noi le-am primit cu insufletire… Si anume, intai ca armata germana nu trebuie numaidecat s-o atacam, ci numai in cazul daca ea va avea o atitudine ostila evidenta noii situatiuni care se va crea; al doilea, ca se poate pune in vedere, ca un obligament precis, ca o anumita zona din Romania nu va fi invadata, nici nu va fi folosita de spatiu de trecere pt trupele rusesti. Aceasta numai de la Stockholm am primit aceasta instiintare.
PRESEDINTELE: dar de la Cairo?
IM: A, de la Cairo, nu.
P: De la Cairo nu. Formal?
IM: Ma rog?
P: formal insa ati primit ceva si atuncea formal?
IM: nu, o instiintare, cum eram in legatura, o instiintare, ca precum se vede, dna Kolontay este dispusa ca sa faca aceasta promisiune in numele URSS. Fireste ca noi am primit vestea foarte bucuros. Or, mai tarziu, maresalul Malinovski a tinut sa declare ca Rusia nu e obligata numai de conditiile facute la Moscova si ca, prin urmare, conditiile de armistitiu sau tratativele de armistitiu, anterioare ori ulterioare, nu sunt obligatoare pt URSS. De aici s-a intamplat apoi ca noi a trebuit, n-aveam ce face altceva, a trebuit ca sa iesim in contra… in contra armatei germane, care avea atitudine cu totul ostila fata de noua asezare a lucrurilor si ca a trebuit sa suferim ca intreaga Romanies a fie folosita pe post de drum de trecere pt armatele sovietice.
MA: dl presedinte, daca dl Maniu isi aminteste ca a comunicat vreodata d-lui maresal Antonescu, mie sau oricarui membru al guvernului despre ceea ce domnia sa afirma azi, anume ca URSS ar fi consimtit modificarea articolului unu din clauzele de armistitiu si anume neintorcerea armelor, drept conditiune formala, in proprii termeni, a clauzelor de armistitiu?
IM: nu, nu mai puteam sa fac lucrul acesta, fiindca modificarea s-a intamplat in ultima faza a tratativelor. Daca imi aduc bine aminte, tocmai in preziua a venit un aviz in acest sens de la prietenul nostru din Stockholm.
P: din Stockholm.
IM: care insa nu era cu nimic…
P: dar eu, de aceasta…de acest…de aceasta modificare a conditiunilor in ceea ce priveste lupta contra nemtilor nu am putut aviza nici pe dl Ion Antonescu si nici pe dl Mihai Antonescu, deoarece ele mi-au fost avizate prin Stockholm in preziua acestei…
IM: in ultimul moment si nu in forma oficiala
MA: d-le presedinte, daca isi aminteste dl Maniu ca in dimineata de 23 august a venit la…a trimis la Snagov pe dl Gh Bratianu, 23 august 44. Si care a fost misiunea d-lui Gh Bratianu in legatura cu incheierea armistitiului si rolul d-lui maresal Antonescu?
IM: da, este adevarat ca eu m-am prezentat…am cerut audienta la dl maresal, inca din 22…in acea luna. Si m-am prezentat impreuna cu dl Mihalache si am aratat d-lui maresal ca noi vedem a fi complectamente gresit ca nu iesim imediat din Axa si ca nu facem armistitiu. Dl maresal si-a aratat alta parere. Deci n-am avut nici o intelegere.
P: care a fost aceasta parere?
IM: ca nu putem iesi din armistitiu.
P: nu putem incheia armistitiul
IM: nu putem incheia armistitiul
P: in ziua de 22 august…
Ion Antonescu: ati fost dvs la mine?
IM: cu dl Mihalache.
MA: era pe front.
IA: eram pe front.
IM: cu dl Mihalache.
MA: d-le presedinte, cred ca nu cunoaste povestea mai bine ca noi.
IA: va rog, sa precizeze cand, dimineata a fost la mine?
IM: asta n-as putea spune. Nu, nu, amanunte de astea, cu avalansa evenimentelor din ceas in ceas…
IA: eu am venit la ora 5 de la …
IM: va rog, o sa stabiliti prin dl Mihalache. El va fi…
IA: dl Mihalache a fost…
IM: ma rog. Am fost eu cu dl Mihalache.
P: da. Va rog! Cum ati consemnat?
…
IM: ne-a raspuns noua amandorura…ca armistitiul nu se poate face…fiindca armata germana este prea puternica in Romania…asa, afland aceasta, eu l-am rugat pe dl Mihalache ca in dimineata urmatoare…
IM: fiind insa ca eu doream ca armistitiul sa fie facut intr-un fel de intelegere nationala si fiind de parere ca un armistitiu incheiat si prin colaborarea guvernului si, in special, persoana d-lui Antonescu, care avea si puterea in mana si avea si autoritatea morala trebuitoare, se poate face mai iute si mai usor. De aceea l-am trimis pe dl Mihalache.
MA: d-le presedinte, dl Maniu a facut parte din guvernul de la 23 august… Domnia sa, in dimineata de 23 august, a trimis pe dl Gh Bratianu la dl maresal, pt ca sa-i propuna ca dl maresal sa incheie armistitiu. Dl Maniu afirma ca nu i-a comunicat d-lui maresal modificarea conditiilor venite de la Stockholm, adica articolul intai privitor la intorcerea armelor in contra Germaniei, fiindca n-a mai avut timp. Aceasta e prima chestiune. Daca dl Gh Bratianu a venit la Snagov si a discutat cu dl maresal si cu mine chestiunea asta a incheierii armistitiului si dl Maniu credea ca atuncea trebuia ca dl maresal sa incheie armistitiul, atunci cum explica dl Maniu raspunsul pe care l-a dat putina vreme mai inainte, ca n-a avut timp sa comunice aceasta ultima schimbare de la Stockholm?
IM: va rog sa va inchipuiti ca intr-asemenea evenimente lucrurile se dezvolta cu o repeziciune cinematografica si lucrurile se schimba din moment in moment. La tot cazul, eu nu stiu daca dl Gh Bratianu cunostea acest amanunt ori ba, fiindca, va puteti inchipui, aceste tratative, care se duceau fie la Cairo, fie in Stockholm, fie la Madrid, trebuia sa fie duse cu cea mai mare discretiune, caci daca n-ar fi fost duse in cea mai mare discretiune, nu reuseam sa surprindem pe germani. De aceea, despre schimburile de telegrame care se faceau si despre schimburile de vederi care se intamplau, nu erau incunostiintati decat un cerc foarte restrans de oameni. Fireste, era dl Dinu Bratianu si dl Mihalache si atat.
P: Despre tratativele armistitiului nu erau incunostiintati decat un cerc foarte restrans de oameni, ca dl Dinu Bratianu, George Bratianu si Mihalache si, in consecinta, era greu de facut comunicari si altora. Acest fapt explica ca dl Mihai Antonescu nu a fost informat.
IM: pe cat stiu eu ca nu l-am informat…Si pt ca eu stiind ca dl Mihai Antonescu…are legaturile dumisale cu dna Kolontay si cu Stockholmul, credeam, e foarte firesc, ca cel putin atat cat stiu eu stie si d-lui.
…
MA: d-le presedinte, dl Maniu a afirmat ca la 22 august 44, seara, la ora 9, l-a vazut, impreuna cu dl Mihalache, pe dl maresal. Pe de alta parte, domnia sa i-a spus…a spus aici ca nu a avut vreme sa comunice nici d-lui maresal si nici mie modificarea conditiilor…
MA:…la 23 august, dl Maniu nu a gandit ca trebuia sa comunice d-lui maresal, n-a mai avut vreme, a spus inainte, sa comunice d-lui maresal modificarea conditiilor primite de la dna Kolontay. Este de presupus, de vreme ce la 23 august l-a trimis pe dl Gh Bratianu ca sa faca demersuri ca dl maresal sa semneze armistitiul, insemneaza ca in seara de 22 august, cand l-a vazut dl Maniu pe dl maresal, atuncea dl maresal nu voia sa semneze. Daca dl maresal nu voia sa semneze, de ce nu i-a comunicat, cu prilejul intalnirii cu dl maresal, de ce nu i-a comunicat atunci d-lui maresal acea modificare venita de la Stockholm?
IM: dati-mi voie, d-le ministru, intai sa fac observatia ca n-am precizat…ora la care l-am vazut pe dl maresal… 22 seara…
IM: da, d-le presedinte, am spus, nu era o conditie oficiala precizata si care ar fi putut forma baza la o actiune de stat. Al doilea, credeam ca dl ministru MA este, cel putin atat de bine informat cu ce se petrecea acolo ca si mine.
MA: daca-si aminteste dl Maniu ce a discutat cu dl maresal la 22 august, cand l-a vazut seara?
IM: am discutat mai multe chestiuni, intre altele si chestiunea armistitiului si a raporturilor de forta dintre noi si germani, in ipoteza ca facem lovitura de stat. Dl Mihalache a fost de fata si d-lui va putea sa spuna, ca si mine, cum a decurs aceasta conversatie, da’ eu nu pot sa comunic amanunte. Vedeti dvs, in asa avalanse…de evnimente, de conversatiuni, care sigur nu pot fi prea linistite, ca era foarte presanta chestiunea si timpul era scurt, n-as putea sa iau asupra constiintei mele o …”
Ion Mihalache nu a mai fost audiat in cadrul procesului dar a trimis o scrisoare instantei prin care povesteste intalnirea avuta cu maresalul Antonescu. Maniu nu apare nicaieri ca fiind de fata la intalnirea cu maresalul, deci Maniu a mintit.
De fapt, argumentarea cu referire la 23 august a inceput asa:
Leg aici raspunsul pt „problemele” expuse de surenel la articolul despre 23 august, deja este pe pg 3.
E atat se simplu sa demonstrezi ca Surenel bate campii!
1.Conferinta de la Teheran a fost intre 28.11 si 01.12 1943.
Dovada ca nu e asa, ulterioara conferintei lui surenel:
Ce aflam din documente – Arhiva MAE, dosarul Stockholm 1943:
„Ministrul roman la Stockholm Frederic Nanu a acceptat stabilirea contactului(cu sovieticii-n.m.), primind in apartamentul sau particular, in ziua de 26.12.1943, vizita atasatului de presa sovietic Spichinski. Reprezentantul sovietic l-a intrebat pe Nanu daca era adevarat ca unele cercuri din Romania doreau sa faca unele oferte si daca fusese imputernicit sa trateze, in acest sens, capitularea Romaniei, PRECIZAND CA formula „capitularii neconditionate” nu trebuia interpretata stramt.”
2. Toti habarnistii au auzit de „greseala” maresalului de a trece Nistrul, ca si cum ar fi avut de ales.
Gh Magherescu scrie in cartea sa Adevarul despre Maresalul Antonescu ca a vazut ordinul de demobilizare a JUMATATE din armata, imediat dupa atingerea liniei Nistrului. Iar Gh Magherescu a facut parte din cabinetul militar al maresalului. Numai ca au venit presiunile Germaniei si necesitatile razboiului, doar nu ne inchipuim ca razboiul s-ar fi oprit pt noi. Si il intreb de istetul asta: daca armata romana s-ar fi oprit la Nistru, s-ar fi oprit si Stalin? Nu ar fi continuat razboiul? Cum erau mai mari sansele sa il infranga pe Stalin, luptand si noi sau stand acasa? Aveam interes sa eliminam pericolul bolsevic de la granita?
3 si 6.
Din procesul verbal al celei de-a doua convorbiri dintre E. Benes si Molotov, 16 decembrie 1943 – deci dupa Teheran inainte de 23 august 44:
„Molotov a precizat – noi facem o deosebire intre cei care ne-au atacat, intre unguri si romani. Ungurii s-au purtat fata de noi mult mai rau. Iar in privinta Transilvaniei, in cursul verii trecute le-am trimis englezilor un memorandum in care am aratat ca problema Transilvaniei nu a fost rezolvata in asa fel incat sa se faca dreptate romanilor.
…URSS considera, de asemenea, just sa ia apararea Romaniei in disputa cu Ungaria si s-o ajute pe prima in rezolvarea justa a problemei Transilvaniei.”
5. regele nu i-a dat niciun ordin, e o minciuna gogonata a regelui, perpetuata de propaganda monarhica si crezuta de toti „naivii”.
De fapt, maresalul A SPUS CA VA INCHEIA ARMISTITIUL, deci nu avea cum regele sa ii dea ordin in acest sens.
Mai intai avem notitele facute de maresal pe agenda din seiful in care a fost inchis; sunt scrise imediat dupa arestare, deci nu sunt cosmetizate, asa cum au facut ulterior complotistii cu declaratiile lor; apoi vorbim despre maresal, nu exista comparatie intre el si amaratul de rege.
Apoi declaratia Gen Aldea, confirma ca maresalul a spus ca va face armistitiul, CA S-A OFERIT, deci nu ca ar fi acceptat, prin urmare care ordin, coane surenel?
La audienta ceruta de maresal !!!da?!, acesta a vorbit despre armistitiu, despre negocierile purtate, adica a spus singur ca el va face armistitiul.
Din declaratia gen Aldea:
În salon, maresalul vorbeste într-una, expunând situatia pe front, posibilitatile armatei noastre, a trupelor germane, intentiunea de a încheia armistitiul, punerea în cunostinta a ministrului german Clodius, aflator în Bucuresti, modalitatea de a încheia armistitiul etc.
„Ce facem?” spune regele. Cel dintâi care se repede sa vorbeasca este d-l Stârcea. îi aduce aminte regelui toate suferintele si ofensele din ultimii patru ani. îi cere insistent sa-i aresteze. Vorbeste apoi d-l Niculescu-Buzesti si insista asupra felului ridicol cum întelege Antonescu sa ceara armistitiul, pe care n-a vrut sa-l pregateasca din timp. Este de parere ca trebuie arestat imediat. Ma alatur si eu la cererea celor doi care au vorbit.
Regele se lasa convins, dar este emotionat. Nu vrea sa asiste la arestare. Este sfatuit ca, dupa ce intra în salon, sa spuna maresalului ca nu este de acord cu ceea ce intentioneaza sa faca. Va trece apoi în camera de alaturi, sufrageria, despartita doar de o perdea, în vreme ce noi vom da drumul în salon garzii, pentru arestare. Regele îsi face curaj si intra în salon. Dupa un minut, garda condusa de maiorul Dumitrescu Anton intra zgomotos. Acesta spune formula: „În numele Majestatii Sale, sunteti arestati”. Antonestii si generalul Sanatescu se ridica în picioare. Maresalul baga mâna în buzunarul pantalonilor, în vreme ce maiorul Dumitrescu îi imobilizeaza bratul. „Ce este asta, Sanatescule?” întreaba maresalul. Apoi se adreseaza maiorului: „Maiorule, eu nu port niciodata revolver”.
Generalul Sanatescu este completamente surprins de arestare. El era de alta parere. Apostrofat de maresal generalul Sanatescu tipa la maiorul Dumitrescu: „Maiorul Dumitrescu, ia mâna de pe domnul maresal!”.
Intervine un moment de criza. Toti stau imobilizati si nu stiu ce sa faca. Situatia este salvata de colonelul Ionescu Emilian, care apare în pragul sufrageriei si da un ordin scurt: „Maiorul Dumitrescu, executarea!”.
Regele este foarte emotionat. Deodata, îsi face intrarea generalul Sanatescu. Parul vâlvoi, mâinile în buzunare. Este furios. Se adreseaza regelui: „Bine, Majestate, pentru ce i-ati arestat? Nu puteati sa ma întrebati si pe mine? De ce sa nu-i lasam pe ei sa încheie armistitiul, daca s-au oferit singuri?” si dupa o mica pauza: „Eu ma duc sa le dau drumul si le spun ca a fost un malentendu”.
https://foaienationala.ro/generalul-aurel-aldea-acesta-este-adevarul-document-din-arhivele-securitatii.html
http://www.ziaristionline.ro/2012/08/23/exclusiv-prof-gh-buzatu-23-august-1944-jocul-cu-destinul-romaniei-insemnarile-din-celula-ale-maresalului-ion-antonescu-din-seara-de-23-august-1944-document-olograf/
7. Romania obtinuse conditii favorabile, numai ca tradatorii au ascuns acest lucru. Ceea ce scrie istoricul este adevarat. daca nu credeti, luati stenogramele sedintelor guvernului Sanatescu si stenogramele procesului maresalului, veti gasi exact asta.
Ofensiva apartinea armatei sovietice dar de ce? Cititi despre Poarta de la Iasi, tradare a regelui si a apropiatilor sai.
https://historia.ro/sectiune/general/23-august-1944-salvarea-romaniei-sau-tradare-585614.html
Mai avem si declaratia lui Ioan de Mocsony Starcea, voi reveni cu ea, a mai aparut aici.
Deci mai multe dovezi ale tradarii.
11. Visatori sunt cei care cred orbeste in spusele regelui; a mintit toata viata.
Dovada acceptarii de catre sovietici este exact telegrama din 22 august.
toti s-au dat mari eroi, si mari invingatori, ba mai mult, au scris jurnale false si aprecieri in functie de interesul politic de moment.
Asta nu e istorie. Nu e realitatea frontului, si nici a ceea ce a fost atunci. Sunt vorbe goale ale unor invinsi ce se credeau invingatori. Romania in schimb a castigat foarte multe din schimbarea de front de la 23 august 44, deoarece practic am castigat Maramuresul, Ardealul de nord, si de fapt Moldova pana la Prut. Fara actul de la 23 august 44 riscam sa pierdem si Dobrogea si Moldova pana pe Siret in favoarea URSS, precum si maramuresul, care s-a si incercat sa fie incorporat URSS in anul 1945….
Si cu asa tara ciuntita, nici jumate din cata avem acum, nu ajungeam decat in Siberia, populatia deportata in massa, dupa modelul tarilor baltice, sau a Ucrainei.
Iar in Siberia s-a murit de frig si foame in massa, majoritatea celor ce au ajuns acolo au murit de frig si foamete.
Asadar actul disperat de la 23 august 44, facut fie de Antonescu sau Regele Mihai, avea cam aceeasi soarta. Antonescu nu avea capacitate si putere sa negocieze ceva mai mult pentru simplul fapt ca Romania dupa secole de monarhie, asculta de Monarh, de Rege. Si daca Regele a spus ceva, Armata a ascultat.
Decizia nu a fost gresita la 23 august 44, greseli foarte mari si grave nu au facut politicienii atunci, nici Regele, nici Antonescu, si nici dupa 1945, cand s-a incercat mereu sa fie franat comunismul in Romania, cu succes am putea spune.
Asta numai daca tinem cont de faptul ca foametea din 1946 a ucis in Romania aproximativ 10.000 oameni, iar in RSSM Basarabia, raion sovietic, au fost omorati de foamete organizata 300.000 oameni. Si ce suprafata are Romania, si ce suprafata are Moldova? in ucraina in 1946 au fost omorati 1 milion de oameni prin foamete organizata.
Deci da, Regele a facut multa treaba buna pentru Romania atunci, in acele timpuri.
Tradare, gafe, crime politicienii corupti si criminali si regele carol, au facut in anul 1940, dar asta e alt subiect. Atunci s-au luat decizii catastrofale, criminale de neiertat pentru Romania.
@Moşu Caltaboşu (de mai jos):
Deștepții se îndoiesc,
Proştii, ca voi, niciodată!
Prostia și-o întăresc,
Să le fie validată!!!