În legătură cu textul semnat de domnul Corneliu Dan Niculae despre evreii declarați morți la Iași în iunie 1941, am de făcut următoarea relatare:
Eram la Restaurantul scriitorilor împreună cu mai mulți convivi, printre care și cunoscutul grafician Matty Aslan. La un moment dat își face apariția un individ pe care îl mai văzusem de câteva ori, dar nu știam nimic despre dînsul. Matty s-a salutat cu persoana în cauză, iar când acesta s-a depărtat de masa noastră a venit cu precizarea:
„L-ați văzut pe omul?! Aflați că așa arată un cadavru viu!” Și explicația: se cunoșteau de la Iași, fuseseră vecini! Individul figurase pe lista evreilor morți la „pogromul de la Iași” și dispăruse. După război însă s-au întâlnit la București, ovreiul, purtând alt nume, un nume românesc, lucra undeva, trepăduș prin presă. Matty a dezvoltat subiectul: cunoștea mai mulți ieșeni în aceeași situație, cu unii dintre ei când se întâlnea făceau și glume pe seama noului nume! Știa și numele individului care rătăcea printre mesele din restorurant, dar nu l-am reținut! Nici numele vechi, nici numele nou!
ion coja
Referitor la evenimentele de la Iași din iunie 1941 fac un rezumat al studiului trimis în 24 iunie 2021 Academiei Române, INSHR și altor instituții publice. „Pogromul de la Iași între falsificare și adevăr istoric” a fost publicat pe blogul Ion Coja (cf. https://ioncoja.ro/pogromul-de-la-iasi/).
Deși a fost înregistrat oficial la aceste instituții publice nu am primit nici un răspuns care să conteste datele finale. Studiul argumenta că, potrivit datelor statistice, între aprilie 1941 (37.474 evrei recenzați) și mai 1942 (34.006 evrei recenzați) în tot județul Iași nu puteau muri sau fi omorâți mai mult de 3.468 evrei și demonta falsitatea celor „14.850 de evrei” declarați morți în Pogromul de la Iași din Raportul final al Comisiei Elie Wiesel și a celor „peste 13.000 de evrei” indicați în mod fraudulos de Institutul lui Wiesel. În realitate, numai 3.468 de evrei au dispărut conform datelor recensămintelor recunoscute ca fiind valide chiar de cercetători acreditați de Institutul lui Wiesel. Recensământul din mai 1942 a fost efectuat de comunitatea evreiască. Am demonstrat, potrivit datelor furnizate din documentele emise de autoritățile administrației lui Ion Antonescu, că în iunie 1941 la Iași au murit maxim 3.319 evrei, un număr foarte apropiat de datele statistice prezentate anterior dar și de cercetările altor istorici români sau ne-evrei. Spun maxim pentru că există două situații neclare privind raportarea numărului de morți.
1. La Iași s-au raportat 500 de evrei uciși iar chestorul de poliție Chirilovici, care a salvat evrei de la moarte, a raportat pentru 29 iunie numai 300 de evrei uciși în Iași. Declarația lui Chirilovici se completează cu cele 254 de cadavre deshumate din Cimitirul Israelit din Iași.
2. În gara Săbăoani s-a raportat descărcarea a 300 de cadavre dar au fost preluate și îngropate numai 172 de cadavre, deci lipsesc 128 de morți declarați de Triandaf.
Rămâne sub semnul întrebării un număr de 328 de evrei declarați morți.
REZUMAT
1. După război, la Parchetul Curţii din Bucureşti, în data de 5 iunie 1948 a început „Procesul masacrelor din Iaşi“, în timpul căruia au fost judecate 57 de persoane: 8 cadre de comandă din cadrul Armatei, prefectul judeţului Iaşi, primarul oraşului, 4 militari, 22 de gardieni şi 21 de civili. La 26 iunie 1948 a fost publicată sentinţa.“. Matatias Carp a publicat în Cartea Neagră – vol. II cu extrase din depozițiile unor martori dar nu a publicat Sentința integrală din care să reiasă numărul de evrei declarați morți în timpul procesului. În mod mincinos M. Carp a avansat numărul fals de 8000 de evrei.
2. În anul 1945, unul dintre șefii Comunității Evreilor din Iași (Avram Hahamu) nu avea cunoștință de cei „peste 13.000 de evrei“ morți în „Pogromul de la Iași“. Suspect este și faptul că Matatias Carp a prezentat în vol. II al cărții sale numai un fragment denumit „Extras din depoziția lui Avram Hahamu, Vice-președinte al Comunității Evreiești din Iași, audiat la 2 martie 1945 de către Acuzatorul Public Mihai Popilian“ (Matatias Carp, op. cit., vol. II, p. 65). Ce avea de ascuns Matatias Carp, care nu a publicat toată depoziția acestui șef al evreimii ieșene?
3. Acuzatorii publici din anchetele anului 1945 interogau martorii despre cele „254 de cadavre din Cimitirul Israelit” din Iași. De ce nu există nici un raport de expertiză medico-legală privind deshumarea cadavrelor din Cimitirul din Iași, așa cum există unul din septembrie 1945 de la Sculeni – Stânca Rosnovanu?
4. Ion Antonescu recunoaște că „2.000 de evrei au murit asfixiați într-un vagon”, în realitate fiind vorba de un număr cuprins între 2.589 și 2.717 evrei morți din cele două trenuri cu destinația Podul Iloaiei și Călărași. Este posibil ca la Antonescu să fi ajuns niște raportări preliminare înaninte de 9 iulie 1941, data ultimului raport de la Călărași.
Din cartea Procesul Mareșalului Antonescu, Documente (Editura Saeculum I.O., Editura Europa Nova, București, 1995): „Ion Antonescu: «Domnule Președinte, eu n-am știut niciodată decât din Actul de acuzare, de 8.000, se spune. Acuma, domnul acuzator public (C. Dobrian – n.n.) vorbește de 10.000. În Actul de acuzare vorbește … n-am știut niciodată. Eu am știut de 2.000 care au fost băgați în gara Iași într-un vagon, presați acolo și au murit de asfixiere și m-am dus și am protestat …» (…) «Nu-mi aduc aminte, însă mie mi s-a raportat de 2.000 și pentru acești 2.000 am plecat imediat la Iași, personal» “ (Procesul Mareșalului, p. 241).
5. Nu au fost publicate Rapoarte oficiale de exhumare a cadavrelor din Podul Iloaiei, Tg. Frumos, Mircești și Săbăoani acolo unde s-a raportat înhumarea unui număr cpomsiderabil de cadavre.
6. Comunicatul oficial a indicat în mod eronat 500 de iudeo comuniști împușcați la Iași. „Președinția Consiliului de Miniștri din 1iulie 1941: La Iași au fost executați 500 iudeo-comuniști, care trăseseră focuri de armă din case, asupra soldaților germani și români.“.
Telegrama nr. 3313 din 29 iunie 1941, ora 22, a generalului Stavrescu, comandantul M.U. divizia 14-a Infanterie, înregistrată la Cabinetul Ministerului de Interne cu nr. 4569 din 29 iunie 1941 (pp.98-100).
Generalul a relatat că, sub pretextul că un soldat german ar fi fost împușcat în fața Chesturii, „Soldații germani și unii din soldații români s-au dedat la un masacru al ostatecilor. În total au fost omorâți dintre cei găsiți vinovați și suspecți, după raportul chestorului de poliție Iași, Chirilovici, circa 300, având și mulți răniți.”. Este greu de contrazis raportul chestorului de poliție Chirilovici, având în vedere faptul că acesta a fost prezentat chiar de comunitatea iudaică ca un salvator al multor evrei, în acele zile tulburi din Iași.
7. În Proces verbal de confruntare, astăzi 7 iulie 1945, ora 5 Generalul de poliție Emil Amir Leoveanu expune concluzia anchetei personale pe care a efectuat-o în Iași în 1941: „După cercetarea pe care am făcut-o, am tras concluziunea că aceasta a fost o provocare pusă la cale de germani prin simulacrul de împușcături ale armatei. Deasemeni nici un soldat n-a fost mort la acea dată pe stradă și nici cel puțin răniți.“.
8. Din Procesul Verbal încheiat astăzi, 30 iunie 1941 Subsemnaţii, Virgil A, Popovici, pretorul plăşii Bahlui, judeţul Iaşi, dr. Ştefan Ionescu, primarul comunei Podul Iloaei şi medic-şef al Spitalului Podul Iloaei, căpitan Theodor Popa, comandantul Secţiei jandarmi Podul Iloaei au consemnat: „Din totalul de 1.974, câţi au fost luaţi în primire de către delegatul Prefecturei Iaşi, s’a înregistrat un număr de 1.198 decese şi 776 supravieţuitori”.
9. „Din Nota nr. 295 încheiată la 9 iulie 1941 de Directorul Justiţiei Militare, colonel magistrat Ioan G. Aramă, rezultă că, la 30 iunie, din ordinul MAI şi al Inspectoratului de Jandarmi Iaşi, sublocotenentul Aurel Triandaf, împreună cu un subofiţer şi 30 de jandarmi au luat în primire, la Iaşi, 2.530 de evrei, în 35 de vagoane, pentru transportul acestora în Lagărul de concentrare din Garnizoana Călăraşi. Garnitura trenului a ajuns la Călăraşi la 6 iulie 1941, ora 15, constatându-se un „total general morți“ 1.409 persoane (10 la Mărășești, 327 la Mirceşti, 654 la Târgu Frumos, 53 la Roman, 300 la Săbăoani, 40 la Inoteşti şi 25 constataţi la sosirea trenului). Evreii debarcaţi au fost duşi în cazarma Regimentului 23 Infanterie. Dintre aceştia, „la 7 iulie, au mai murit 5 persoane, iar circa 69 sunt în stare muribundă. Medicul Garnizoanei Călărași a constatat că moartea se datorește mizeriei fiziologice“ (Ottmar Trașcă, op. cit., pp. 153-154).
10. Procesul verbal din 6 iulie 1941 semnat de sublt. Triandaf Aurel, care a avut misiunea de supraveghere și pază a trenului Iași-Călărași, consemnează că din totalul de 2530 de evrei îmbarcați la Iași au ajuns la destinația Călărași „1.011 evrei în viață, 69 de muribunzi și 25 morți”.
Comparând Adresa nr.1 din 9 iulie 1941 emisă de sublt. Triandaf Aurel către Inspectoratul de Jandarmi Iași cu Notele de constatare – îngropare a cadavrelor întocmite în diferite stații de pe parcursul trenului se constată o diferență de 128 de evrei din stația Săbăoani. Într-o adresă din 4 iulie 1941 semnată de Comandantul Legiunii de Jandarmi Roman, maior N. Ștefănescu, acesta raporta către Inspectoratul General al Jandarmeriei că „În cursul zilei de 3 iulie 1941 au fost înmormântați pe teritoriul comunei Săbăoani un număr de 172 de evrei morți în vagoanele trenului ce transporta evreii evacuați din orașul Iași.”. Triandaf a raportat că la Săbăoani „au fost debarcate cca. 300 de cadavre ce au fost îngropate”. Deasemeni Triandaf a raportat că în fiecare stație în care a debarcat cadavre erau prezenți primarul, medicul și șeful Poliției la Tg. Frumos, locotenent din compania de poliție Roman la Mircești, maior de la Marele stat Major și doi medici militari la Săbăoani, la fel la Roman și celelalte stații.
La Călărași, raportul final a fost semnat de Directorul Justiției Militare, colonel magistrat Aramă G. Ioan.
11. Cercetătorii istorici Aurel Kareţki și Maria Covaci au concluzionat că în evenimentele de la Iași, inclusiv morții din cele două trenuri, și-au pierdut viața 3.233 de evrei, în lucrarea Zile însângerate la Iaşi. (28-30 iunie 1941), cu o prefaţă semnată de evreul Nicolae Minei Grünberg, Bucureşti, 1978.
12. Adevărul despre Pogromul de la Iași stă ascuns în Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (C.S.I.E.R.)
Directorul C.S.I.E.R., istoricul Adrian Cioflâncă afirma într-un articol: „tot la CSIER se găsesc fișe de familie întocmite de Congresul Mondial Evreiesc pentru a consemna suferințele evreiești dintre 1938-1944, iar peste 2.500 dintre acestea se referă la Iași.“. Este interesant amănuntul că C.S.I.E.R. nu deține fișe decât pentru 2.500 de evrei victime ale pogromului.
Am selectat pozițiile din Arhiva C.S.I.E.R. în care se face referire la Pogromul de la Iași. Sunt peste 2.446 file (există un singur dosar cu număr neprecizat de file) de documente, inclusiv Registru de evidență cu numărul victimelor întocmit de Centrala Evreilor din Iași.
Vasilică Militaru, Președintele Asociației Neamul Românesc