Cred ca dupa 26 de ani exista o mare asteptare pentru Marian Munteanu. Eu asa am simtit-o si cu multi cu care am discutat, oameni simpli, am constatat ca nu m-am inselat. Poate asa a simtit si Marian Munteanu toamna trecuta cand a iesit din “hibernare”. Ca era timpul. Poate ca a fost si el surprins de aceasta indelunga si fidela asteptare pe care oamenii obisnuiti i-o relevau. Poate a vazut si a inteles ca misiunea lui era sa apara acum. Poate dincolo de toate ororile anilor 90 la care a fost parte activa Marian Munteanu s-a retras din viata publica nu neaparat din motive personale, deziluzie, dezgust, etc, ci pentru ca venise prea repede, intr-o perioada mult prea tulbure din care oricum nu putea reusi. A avut probabil nevoie de o perioada de coacere, de maturizare, de acumulare. In ochii lui se intrevede ceva din blandul Ben. Cred ca are propriile temeri, indoieli, ca orice om incoltit din toate partile, desi nu cred ca nu a prevazut asta, dar dincolo de asta, simte imensa sustinere a tuturor celorlalti, multi, enorm de multi, majoritatea, care asteapta de la el sa redevina portavocea societatii. Daca nu el cine? Are tot ce-i trebuie. Si-a construit imaginea cu sange, cu sacrificiu de sine, nu exista om in tara asta sa nu stie cine-i Marian Munteanu. Putea sa faca si altceva in tot acest timp, sa linga blide pe la orice partid pentru un loc in vreo structura de partid sau in parlament, sa se gudure pe langa oricine i-ar fi putut facilita un post bun si caldut prin orice institutie si n-a facut-o. Cat a stat pe margine n-a mai fluturat nimeni “stelulete’ de infierare. Oare de ce? Uite, nu stiu, dar parca n-am auzit sa-l fi decorat cu surle si trambite nici un presedinte, in schimb decorarile astea se tin lant pentru multi neica nimeni!

Poate ar fi mult spus ca e dator, dar imensul capital de incredere pe care si l-a castigat in anii cei mai grei de inceput si modestia cu care a gestionat acest capital de incredere sunt atuuri cu care nici un alt, asa-zis competitor, nu se poate mandri. Tocmai aici e buba. De asta trebuie daramat “mitul” Marian Munteanu. Trebuie manjit, desfiintat. Sper ca va avea taria sa nu se lase infrant si eliminat inca o data. E o sansa mare acum sa fructifice tot ce a construit mai bine de un sfert de veac, de-acolo de sus, din balconul Universitatii. Daca acum vor reusi sa-l infunde in mocirla care i-au pregatit-o va fi definitiv si pe asta se mizeaza. Termina-ti dracului odata cu visele, cu sperantele, cu dreptatea, cu adevarul, isi spun in barba demolatorii incercand sa ne readuca la numitorul comun si sa ne reobisnuiasca cu anormalul creat pe minciuna, furt, injustete, lipsa de speranta si orizont. Ei nu vor sa auda “tobele razboiului” dintre ei si noi!