ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

Iulie 27, 2023

NATO: O ALIANTA IN DERIVA

Summit-ul anual al NATO s-a incheiat mai devreme in luna cu un ecran de fum asa cum ne-am obisnuit de decenii. Aceste summituri par sa nu isi mai aibe niciun rost si au devenit in mare parte un ritual plictisitor, in cuvintele lui Shakespeare, „much ado about nothing / multa vorbarie despre nimic”.

Faptul ca nu le mai ia nimeni in serios e dovedit si de decizia Rusiei din saptamina de dupa summit de a bloca transportul de grine din Ucraina prin porturile din Marea Neagra. Iar saptamina aceasta a fost dovedit din nou de atacurile intentionate ale Rusiei asupra silozurilor de cereale aflate la mai putin de un kilometru de spatiul NATO: Reni si Izmail.

Promisiuni care nu se tin

Practic vorbind, summiturile NATO nu realizeaza nimic. Se invirtesc in jurul unei vorbarii goale pregatite dinainte. Nimic concret nu se decide si nimic concret nu se realizeaza. Promisiunile sunt facute cu intentia subtil inteleasa ca nu vor fi duse la implinire. Cu toate ca SUA si NATO, de exemplu, au agreat de multi ani ca fiecare tara sa cheltuie 2% din PIB pentru aparare, pe linga Romania, Polonia si SUA nici o alta tara membra nu aloca ori cheltuie procentul acesta pentru aparare. Suedia tocmai a fost admisa in NATO si stim deja ca Suedia nu va aloca 2% din PIB pentru aparare.

Citeva aspecte obiective dovedesc clar ca NATO a incetat sa mai fie o aliata viabila. Dupa un an si jumatate razboiul din Ucraina e intr-o situatie de stalemate, adica intepenit. NATO a ezitat si inca ezita, fiind inca indecisa daca vrea ca Ucraina sa cistige ori sa piarda razboiul.

Mentalitatea pacifista a occidentalilor previne cistigarea razboiului. Ei prefera „conflicte inghetate / frozen conflicts” urmate de negocieri, de grupuri de contact, de summituri si de manevre diplomatice care nu rezolva conflictele nici in zeci de ani. Crimea inca e in posesia Rusei de 9 ani, iar conflictul din Transnistria e inghietat de citeva decenii.

Germania, partener slab

Germania e un partener slab al NATO. Nu aloca sume serioase pentru aparare, nu trimite soldați in zonele de conflict, ajutorul militar pe care il oferă e mic, e oferit tardiv si se focalizeaza mai mult pe ajutor umanitar.

Germania este și un partener neserios al Organizației Nord-Atlantice. La începutul lunii, conform unui articol din Guardian, ministrul de externe german a recunoscut că Germania nu a luat niciodată în serios atenționările est-europenilor privind pericolul pentru securitatea Europei de Est pe care îl reprezintă Rusia. După secole de atenționări, în sfârșit Germania propune că va lua în serios îngrijorările est-europenilor. [Link: https://www.theguardian.com/…/germany-did-not-listen-to…] Dar și această afirmație este lipsită de credibilitate, fiind desemnată mai mult să ne închidă ochii. Pentru a folosi o altă expresie anglo-saxonă privind promisiunile Germaniei, don’t hold your breath / nu-și tine răsuflarea!

Franța, celălalt pilon al NATO, este neguvernabilă. [Link: https://claremontreviewofbooks.com/ungovernable-france/] Este în flăcări. Ziua Bastiliei a prilejuit anarhiștilor oportunitatea să distrugă statul de drept și instituțiile publice. Iar Macron, „vizionarul” UE, continuă să rămână irelevant și neputincios. Suedia, cea mai violentă țară din Alianță, își pierde și ea credibilitatea. O țară hedonistă nu va putea da Alianței niciodată o armată disciplinată și bine pregătită. Mentalitatea ei e asemenea unei lipitori care nu pune umărul, ci așteaptă ca alții să o facă.

Turcia acționează și ea ca și când Alianța ar fi irelevantă, asta fiind dovedit de modul în care joacă războiul din Ucraina și pe Putin în folosul ei, nu al Alianței. Nimeni nu poate să-i spună lui Erdogan ce să facă.

Cu excepția Marii Britanii și a Poloniei, care sunt piloni de baza ai Alianței, restul aliaților sunt pe absolut nicăieri. Resursele lor umane sunt modeste, armatele lor mici și nepregătite. Italia a trimis un ajutor infim Ucrainei, Spania la fel, Portugalia rămâne la marginea conflictelor geopolitice, așa cum a fost dintotdeauna, iar România, un exemplu pozitiv când e vorba de alocarea din PIB-ul național pentru apărare, e codașă și ea. Resursele umane ale României sunt slabe, și nu ne ia nimeni în serios. În plus, infrastructura în România e un dezastru permanent care previne transportul de trupe ori materiale de război în mod eficient prin România.

Birocrația este și ea o mare problemă. Din cauza faptului că România nu este în Schengen, convoaiele de mașini militare și trupe trebuie să aștepte ore întregi la granițele României pentru a intra. Și odată intrate, drumurile noastre nu sunt propice pentru transportul rapid și eficient al materialului de război.

NATO își pierde credibilitatea și în America. Un procent în creștere de americani încep să-și deschidă ochii la realitatea că „partenerii” lor europeni, în special Germania, Franța, Italia, Olanda, se joacă de-a alianța. Ele nu sunt amenințate direct de Rusia, și de fapt de nicio putere militară. Atunci de ce să investească în apărarea Europei? Iar americanii pun aceeași întrebare: de ce să ne pese nouă? [Link: https://www.nytimes.com/…/opinion/germany-africa-west.html] De fapt, Dl Trump, vă amintiți, a fost vocea cea mai îndrăzneață privind ipocrizia unei Alianțe care există mai mult pe hârtie, decât în realitate.