Maghiarii trebuie ajutați să nu uite!

Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940

Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtată la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.

În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie. Intre timp sute de Romăni neinarmaţi din Muntzii Apuseni a lui Avram Iancu sunt macelariţi de trupele maghiare ale lui Bem, generalul lui Kosuth. Istoria se repeta din nou in 1940, dupa Diktatul de la Viena.

Ungurii sunt alogeni proveniți din Asia, în urmă cu un mileniu,  cu pretenții asupra unui teritoriu care nu le-a aparținut niciodată, timp în care au procedat precum hoardele mongole când cucereau Europa și treceau prin foc și sabie copii, femei și bătrâni. Așa au procedat hoardele hortyste în satele românești Ip, Trăznea, Sărmaș, şi altele, în toamna lui 1940, după Diktatul de la Viena.

Execuție hortystă a doi tineri români

Hoardele hortyste au ucis, într-o singură noapte, 157 de români, spintecând cu baionetele copiii sau burțile femeilor ce stăteau să nască, împușcând cu lașitatea și cruzimea urmașilor sălbaticului Attila, bătrâni, femei și copii – declarație apărută in cotidian central, dar și într-un film realizat de Manuela Morar (MDV Film 2006) și postat pe YouTube. Alți 87 de români au fost uciși în satul Trăznea. Crimele nu pot fi uitate, mai ales de către supraviețuitorii acelor masacre.

Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)

În total, după Diktatul de la Viena, au fost masacrați aproximativ 1000 de români! Uciși doar pentru că erau români!

Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată

„ Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.”

„ Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest viața în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a horthyștilor cel puțin 3 familii de români.”

Declarația unui supraviețuitor al masacrului din noaptea de 13/14 septembrie 1940 din localitatea Ip,  Gavril Butcovan –GARDIANUL din data de 02.09.2008 – “68 de ani de la Dictat. Mărturii despre masacrele de la Ip și Traznea”

Așadar, aflu recent că profesorul de istorie sârb Miodrag Stanojevic, din Voivodina, aflat în trecere prin Satu Mare a transmis redacției unui  cotidian local, Gazeta de Nord Vest, o scrisoare ca reacție la un material publicat pe 4 decembrie 2012 în jurnalul sătmărean, ”Afront adus românilor pe bani europeni”, semnat de Szasz Lorand.

Era vorba de un ghid turistic bilingv publicată de unguri, din fonduri europene, lucrare în care românii erau numiți ”olahi” (în ediția maghiară) sau ””vlahi” (în ediția română), sau ”popor primitiv”, de parcă noi eram alogeni în Europa, veniți pe cai, cămile sau catâri din Asia cu mai bine de un mileniu în urmă.

“Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.

 Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen: fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (Avram Iancu).

 De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări, Slovacia, Serbia, Ucraina unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv”, valahi puturoşi” şi “mămăligari” Totodată ei ştiu că slavii din Slovacia, Serbia, Ucraina nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu cu aceeaşi pretenţie: autonomia.

Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă:catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

Istoria Ungurilor

In anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

In 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful.

Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şiprocesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.

Personalităţile proeminente ale istoriei lor NU au fost unguri: Matei Corvin, Iancu de Hunedoara, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei.

În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?

Incepând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom. Înfrângerea de laMohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699). Ungaria si Transilavania devin simple provincii ale Imperiullui Habsburgic.

În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie. Intre timp sute de Romăni neinarmaţi din Muntzii Apuseni a lui Avram Iancu sunt macelariţi de trupele maghiare ale lui Bem, generalul lui Kosuth. Istoria se repeta din nou in 1940, dupa Diktatul de la Viena.

În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ceTransilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă, ca şi Ungaria.

Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei, care din 1526 până în 1867 nu a existat.

În 1940, pentru prima dată în istorie, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată Ungariei de catre Hitler.

Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy – criminal de război.

Asa arăta România în 1941, după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii.

Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.

Placuță comemorativa din Ip.

În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.

Placuță comemorativă la Trăznea

În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:

Un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.

Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.” profesor Miodrag Stanojevic

A fost odata în Transilvania http://vimeo.com/16275866

Ce-am fost, am vazut. Ce-o mai fi, vom mai vedea, un film documentar de 30 de minute, marturisiri ale romanilor care au scapat din atrocitatile, crimele, violurile, torturile si jafurile comise de unguri in nordul Ardealului, imediat dupa ocupatie. Astea nu s-au povestit
niciodata in manualele de istorie, la şcoală.

 SUNT POATE ULTIMELE MARTURII, ALE CELOR CARE AU INCEPUT SA NE PARASEASCA, ASUPRA CRIMELOR SI  BARBARIILOR AVARSITE DE UNGURI (Armata regala impreuna cu localnici unguri) IN ARDEALUL DE NORD SUB OCUPATIA LOR, IN URMA DICTATULUI DE LA VIENA din 1940.

 *Cum se poate avea incredere in asemenea „OAMENI”.
Ganditi-va la ce viata ii asteapta pe romanii din judetele HARGHITA, COVASNA SI MURES, daca acestia sunt lasati sa-si faca STAT in STAT si sa se razbune din nou pe romani.

* DOCUMENTARUL ARE LA BAZA UN MATERIAL FILMAT CU
SPRIJINUL MORAL SI FINANCIAR AL FEDERATIEI NATIONALE A ROMANULOR PERSECUTATI ETNIC „PRO MEMORIA 1940-1945” AUTOAREA FILMULUI este STUDENTA (pe atunci) MANUELA MORAR
careia nu avem cuvinte sa-i multumim si care merita toata admiratia noastra si a urmasilor nostri.

MULTUMIM DISTINSULUI JURNALIST RONCEA CARE A POSTAT
MATERIALUL PE INTERNET FACANDU-L ASTFEL SA CIRCULE IN LUMEA INTREAGA .
Acest material si alte date despre activitatea Federatiei noastre pot fi
vizionate si pe saitul MUZEULUI NATIONAL AL REFUGIATILOR DE LA MURESENII DE CAMPIE.

Cu stima si consideratie din partea membrilor FNRPE „Pro
Memoria 1940-1945„, Barbu I. Balan (presedinte executiv) si Vasile I. Bunea (secretar general).

A fost odata în Transilvania, celalalt chip al adevarului
Ce-am fost, am vazut. Ce-o mai fi, vom mai vedea.
A fost odata in Transilvania – documentar http://vimeo.com/16275866