A murit ideea comunistă?
No issue detected

surena 16 hours ago
.
Radule nu pun la îndoială ce spui, îți spun însă că tata a lucrat la un combinat chimic, combinat băgat în insolventa de Ponta, și lucra în 3 schimburi, lucra și sâmbătă și duminica și sărbătorile legale și 90% lucrau la export. Nu prea trăgeau chiulul ca era jale, el era electrician și venea uneori epuizat, dar cei care lucrau efectiv în producție ori în secțiile din „lumea a treia” erau în fiecare zi storsi precum portocalele. Ii vedeai în fiecare zi cum coborau din tren ori din autobuze ca sa „se odihneasca” la coziile care ii așteptau. Într-adevăr la mama, la centrul de calcul, era frumos, mai lejer, era în oraș,puteai sa pleci o ora să-ți rezolvi o problema,dar asta nu însemna că se chiulea și aici deseori se stătea peste program, dar era altfel.

Vad ca toată lumea spune ca se trăgea chiulul în comunism, dar ma întreb toate blocurile construite, spitalele, școlile, grădinițele, toate fabricile, uzinele, drumurile, podurile cine le-a făcut dacă părinții și bunicii noștri chiuleau?

Ma întristează faptul ca se pune eticheta de chiul, valabila în ’89 în anumite sectoare, pe întreaga perioada ceaușista. În 1988 România a realizat cel mai mare PIB care a rezistat pana în 2005,conform FMI, nu PCR, cum crezi ca a fost realizat? Prin chiul?

Aveam 16 ani în 1989 și îmi amintesc foarte bine cum era: cozile, alimentele pe cartele, economia la căldură, la electricitate, orele la lumânare, programul la TV,cartile la pachet cu una politica. La tara era și mai greu, nu la bunicii mei pentru ca aici nu a fost colectivizare și aveam pământul nostru,deci aveam tot ce ne trebuie. Însă erau oameni care o duceau greu, salarii mici (nu a fost cazul la tata) și care își permiteau carne doar de 1 Mai, 23 August, 1Decembrie,existau și atunci cantine sociale, dar nu am văzut oameni căutând în gunoaie ca astăzi și nu am văzut oameni fără speranță ca azi. Nu am spus niciodată ca a fost mai bine în comunism, am spus doar ca omul sărac putea trai mai bine iar copiii lui aveau posibilitatea, prin meritul lor, să-și depășească condiția sociala. Azi copii celor nevoiași sunt condamnați la sărăcie, nu au nicio șansă, un număr infim poate să-și depășească condiția, majoritatea sunt condamnați la sărăcie.

Cred ca cei care au murit în ’89, uciși în acele evenimente, ar muri azi de inima rea văzând cum o duc majoritatea romanilor și cum au înțeles tovarășii comuniști, transformați în capitaliști, în democrați și religioși, sa instaureze capitalismul sălbatic și sa devaluzeze tara și populația.
Confucius a spus ca este o rușine sa fii sărac într-o tara bogata asa cum este o rușine sa fii bogat într-o tara săracă. Te las pe tine să apreciezi când ar trebui unora sa le fie rușine, în comunism ori în capitalism.