Un vot crucial
Scrisoare deschisă către parlamentarii români
Stimați colegi,
Săptămâna viitoare aveți de luat decizii extrem de importante pentru Țară, pentru Democrația din România, pentru normalizarea vieții noastre politice.
Este vorba de colega dumneavoastră Elena Udrea!
În momentul de față există două Elena Udrea: una care de ani de zile face obiectul unor cercetări penale nefinalizate din motive varii, unele bine cunoscute, altele pe cale de a fi aflate! Vinovăția Elenei Udrea pare tot mai evidentă. Firește, până la proba contrarie.
Altă Elena Udrea este cea care s-a angajat într-un război fățiș și inegal cu persoane aflate la conducerea SRI și DNA, instituții cheie ale statului român.
Eu nu vă cer s-o protejați pe Elena Udrea de răspunderea în fața justiției pentru faptele sale penale! Dar în momentul de față, interesele majore ale societății românești cer ca Elena Udrea să fie sprijinită în procesul pe care l-a declanșat de dezvăluire a abuzurilor pe care le-au săvârșit persoane din conducerea SRI!
Elena Udrea trebuie sprijinită în acest demers de colegii de partid, de ceilalți parlamentari, chiar de opinia publică. Sprijinită sau măcar să nu fie împiedicată să facă proba acuzațiilor atât de grave aduse celor două instituții! Deja, în spațiul public, au apărut dezvăluiri care dau un plus de credibilitate acestor acuzații.
Dacă veți vota arestarea Elenei Udrea, nu înseamnă că veți sprijini bunul mers al justiției, chiar dacă în felul acesta soluționarea dosarului GALA BUTE se va face mai ușor și mai repede! Importanța acestui dosar este cu totul neînsemnată față de „dosarul UDREA versus SRI – DNA” . „GALA BUTE” poate suporta o amânare, până ne lămurim asupra acuzațiilor adresate de Elena Udrea celor două instituții!
În jocul parlamentar de săptămâna viitoare miza este de fapt una singură: soarta DNA și a SRI. Ar fi cumplit, ar fi un dezastru național dacă acuzațiile Elenei Udrea sunt adevărate, dar nu vor fi adeverite, nu vor produce niciun efect, și asta pentru că Elena Udrea, odată arestată, nu va putea să-și documenteze acuzațiile, iar cele două instituții își vor continua nestingherite practicile și metodele de lucru incriminate de Elena Udrea!
Elena Udrea trebuie lăsată în libertate pentru a face dovada acuzațiilor aduse celor două persoane și nu numai lor. Persoane extrem de importante la nivelul cel mai înalt al deciziei politice sunt vizate de aceste acuzații. Iar acuzațiile sunt proferate de o persoană politică de rang înalt, motiv foarte serios pentru a nu trece cu vederea aceste acuzații.
Dacă faptele sunt reale și dacă există dovezi în acest sens, numai Elena Udrea poate aduce aceste dovezi! Numai Elena Udrea le poate aduna și de la terțe persoane. Aceste terțe persoane, care ar putea aduce asemenea dovezi suplimentare, vor fi încurajate s-o facă dacă Elena Udrea rămâne în libertate, fie și temporar, până când se va încheia ancheta parlamentară și publică asupra acuzațiilor aduse de Elena Udrea conducerii celor două instituții.
Căci, stimați colegi parlamentari, nu este destul să votați împotriva arestării Elenei Udrea. Se impune declanșarea unei anchete parlamentare care să se concentreze strict pe abuzurile semnalate, abuzuri care nu au nicio tangență cu menirea celor două instituții. Ceea ce ar face posibilă participarea la această anchetă și a unor persoane din societatea civilă.
Adeverirea, confirmarea acestor acuzații, sau infirmarea acuzațiilor, trebuie urmărită cu maximă celeritate. Este prioritatea absolută a vieții noastre publice în acest moment! Până nu lămurim în ce măsură acuzațiile Elenei Udrea la adesa SRI și DNA sunt întemeiate, noi, cetățenii cât de cât voitori de bine pentru România, nu putem avea odihnă! (Sic!) Nici noi, nici reprezentanții noștri din Parlamentul Țării.
Îmi îngădui o ultimă sugestie, dedusă din experiența proprie: pentru ședința în care se va pune la vot arestarea Elenei Udrea, este nevoie de măsuri ad hoc pentru a se asigura secretul votului. După cum bine știți, votul secret în Parlamentul României nu este secret… Nu este obligatoriu secret!…
Un simplu paravan de hârtie, pus între urna de vot și privirile curioșilor de pe margine, trebuie să vă protejeze dreptul la vot secret! Acest drept nu poate funcționa decât împreună cu obligația de a se asigura condițiile unui vot secret. (A se vedea Anexa la această scrisoare.)
Profit de ocazie pentru a face apel la societatea civilă, la ONG-urile dedicate unei vieți politice sănătoase, normale: implicați-vă în această provocare! Nu stați spectatori la o dispută de care depinde viitorul acestei Țări! Aveți mijloacele specifice activismului public, neangajat politic, pentru a impune asanarea, dacă este cazul, a celor două instituții fără de care nu poate exista statul de drept la care visăm!
Evident, împrejurarea că acuzațiile Elenei Udrea se vor dovedi neîntemeiate, va fi să devină o circumstanță agravantă în dosarele penale ale numitei Elena Udrea.
Ion Coja, fost senator PDAR (1992-96)
Anexă la scrisoarea deschisă către parlamentarii români
Votul secret in Parlament
Publicat de Ion Coja in La zi pe 12.11.2010
În Parlamentul României votul secret nu este deloc secret. Spre deosebire de condițiile în care se votează chiar și în cele mai necăjite cătune, unde există totuși o cabină care asigură caracterul secret al votului, în Parlamentul României nu există nicio amenajare tehnică prin care să se asigure secretul votului. În cazul așa zisului vot secret pe buletine, aceste buletine se împart parlamentarilor în sală, iar ei le completează cum li se recomandă de către șeful grupului parlamentar, apoi își arată buletinul de vot unii altora, și abia apoi se duc și depun buletinul în urnă. Dacă ar fi să se respecte secretul votului, ar trebui ca parlamentarul, din momentul în care primește buletinul de vot, să nu se mai intersecteze cu nicio persoană, să completeze buletinul fără ca altcineva să poată vedea cui i-a acordat votul său și să meargă cu buletinul de vot direct la urnă. Așadar, din momentul în care primește buletinul de vot și până îl depune, parlamentarul ar trebui să nu comunice cu nimeni, nimeni să nu poată vedea ce a scris pe buletinul de vot.
În cazul votului cu bile, fiecare parlamentar, că să-și dovedească loialitatea față de partid, față de indicațiile superioare, ține bilele la vedere, numai în două degete, ca să vadă toată lumea cum votează!
Caracterul secret al votului secret trebuie să fie obligatoriu și în Parmanent, așa cum este obligatoriu în cazul votului obișnuit, universal. În momentul de față este opțional. E adevărat, poți să votezi în așa fel încât nimeni să nu știe cu cine ai votat. Numai că procedând în acest fel, parlamentarul român este imediat suspectat că nu a respectat cuvîntul de ordine lansat de șeful grupului parlamentar.
Debandada din Parlamentul României, situațiile aberante și abuzurile binecunoscute care se produc zi de zi, în mare parte sunt cauzate de faptul că parlamentarii noștri sunt obligați să voteze deseori împotriva conștiinței lor, dar în conformitate cu jocul politic imoral al liderilor. E paradoxal și trist să constați că votul secret – care este la temelia democrației, nu funcționează în forul cel mai important al sistemului democratic: în Parlament.
(………………………………………….)
Ion Coja
București, 10 noiembrie 2010
Text preluat de pe www.ioncoja.ro
Ce se poate face de pe margine? Sistemul politic capitalist este antidemocratic. Noi majoritatea nu putem face nimic. Puterea nu ne aparține. Ca de fiecare dată când cineva vrea să meargă pe calea adevărului rămâne singur deoarece fiecare este izolat de acest sistem. Aveți dreptate că Elena trebuie protejată dacă merge pe calea adevărului. Dar cum să o facem?
O cale ar fi să i se ia apărarea la televiziune în mod principial ca în acest articol Ar trebui aprofundată cunoașterea și publicarea informațiilor furnizate de Elena Udrea. Poate că spune adevărul. Orice fisură a acestui sistem trebuie exploatată, amplificată până la distrugerea sistemului pseudodemocrat.
Revin cu ideea ca orice cetățean care sesizează încălcări ale constituției actuale să inițieze acțiuni pentru tragerea la răspundere a autorilor fie că sunt persoane fizice fie că sunt persoane juridice. Aceasta este varianta cea mai grea căci nu conservă sistemul politic burghez instaurat în fapt neformal în România.
Pe de altă parte nu trebuie uitat că DNA ca grup uman are meritul de a fi investigat faptele și deci trebuie să i se recunoască această onoare.
Cu privire la așa-zisa societate aș avea următoarele obiecții:
1. Termenul de societate este unul din primii termeni pervertiți de propagandiștii capitalismului occidental. Cu acest termen se execută aceleași operațiuni care se execută cu toți termenii cruciali ai vieții soiale române: substituire, vulgarizare, simplificare, relativizare,denaturare,degenerare, ș.a.m.d. Scopul general al acestei perveretiri terminologice nu este unul lingvistic cu este unul de degradare intelectuală, spirituală și morală a poporului român. Din punct de vedere logic în cadrul unei colectivități umane definite pe un teritoriu cum este un popor nu există mai multe societăți: societate comercială, societate aricolă, societate locală, societate culturală. Oamenii care au pervertit termenul de societate erau deranșați de caracterul de sistem general al societății unei colectivități umane constituite. Se înțelege de aici aversiunea capitalismului occidental împotriva caracterului unitar al colectivității românești antepuciste.
2. Revenirea la intensiunea și extensiunea științifică a termenului de societate ar fi primul pas pentru însănătoșirea minții românilor tâmpiți de propaganda și manipularea occidentală.
Așa-zisul Serviciu român de informații nu este altceva decât rezultatul procesului de instrumentalizare (scularizare) a unei instituții capitale pentru apărarea integrității statului român. Transformarea unei instituții de siguranță a statului român într-un serviciu, a degradat și degenerat funcția primordială a unui asemenea organ de stat. Denumirea grupului siguranței statului ca serviciu redus la o singură funcție ( de informare) îi dă caracter transnațional fiind chiar negația funcției de siguranță națională pe care în mod esențial trebuie să o satisfacă. Manipulatorul occidental antiromân atunci când a făcut această operațiune de înstrăinare a funcțiilor unui subsistem social a mizat pe caracterele minore mogâldănești ale românilor, pe mentalitatea de buticari, de cotețari capitaliști a celor ce urmau a fi guvernați cu asemenea surogate statale.
Dacă am fi întrebați care ar fi soluția la această patologie socială română ar fi bine să nu spunem ci să facem.
Scrisoarea unei tinere din diaspora către Ponta: De ce nu-ți dau 10 euro
Ramona Strugariu
Ramona Strugariu, o tânără româncă din diaspora, care lucrează la
departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles, i-a
adresat o scrisoare premierului Victor Ponta, prin intermediul căreia îi
explică de ce nu vrea să contribuie cu cei zece euro pe lună la bugetul
social al României.
Scrisoarea tinerei, publicată pe gandul.info, vine în contextul în care, Victor Ponta a venit cu propunerea de a-i impozita de românii din străinătate.
El a declarat recent că este foarte bine că cei trei milioane de români
care muncesc în străinătate trimit banii acasă, dar aceste sume nu ajung
în sistemul social.
„Avem o realitate, trei milioane din populaţia dinamică cu capacitate de
muncă din România sunt în afara ţării şi nu plătesc niciun leu la
sistemul social. Ştiu, se spune că trimit bani acasă, dar nu-i trimit la
şcoli, la spitale, la drumuri, la pensii sau la şomaj. Îi trimit pe căi
private, foarte bine acest lucru. Dar gândiţi-vă, dacă cei trei
milioane ar cotiza cu 10 euro pe lună la bugetul social al României, ar
fi o contribuţie pe care am simţi-o. Deci, e o problemă şi cred că
creşterea numărului de contribuabili este singura soluţie sustenabilă pe
termen lung”, a afirmat premierul.
Iată scrisoarea tinerei Ramona Strugariu, ca răspuns la propunerea lui Victor Ponta.
Dragă Victor Ponta,
Îţi scriu aceste rânduri pentru că, după ce m-a indignat indiferenţa ta,
m-a înfuriat incompetenţa ta, m-a adus în pragul râsului amestecat cu
plânsul ipocrizia ta, sunt acum pe punctul de a-ţi mărturisi că aproape
ţi-ai câştigat o admiratoare. Mi-am propus să tac, la început, dar când
am văzut că toţi oamenii aceştia, care refuză să înţeleagă adevărul
spuselor tale, te atacă în mod nedrept şi nu-ţi înţeleg raţionamentul,
m-am gândit că cineva, până la urmă, te-ar putea apăra.
Cum să nu te admir ? Tu eşti simbolul renaşterii păsării Phoenix din propria-i
cenuşă. Tu, dintre toţi reprezentanţii demni ai scenei politice
româneşti, eşti cel care, în calitate de prim-ministru al României, a
reuşit, într-un timp record, să mintă cel mai mult (fără niciun fel de
consecinţe juridice sau de orice altă natură). Tu, cu o hotărâre de
nestrămutat, ai vrut să ne fii Vodă, adică mai mult decât preşedinte.
Sloganul campaniei tale ar fi trebuit să fie Dacă voi nu mă vreţi, eu vă
vreu. Tu eşti primul candidat din istoria României care ne-a aruncat în
vâltoarea campaniei electorale de pe un stadion, de acolo, de unde bate
inima ţării cel mai tare. Nici acum n-am aflat dacă a fost sau nu cu
bani de la contribuţia pe care spectatorii de pe stadioane, în general,
sau cei care te urmăresc mereu cu sufletul la gură, o plătesc la stat.
Tu eşti omul care, înfrânt şi sabotat într-un mod josnic, de către nişte
forţe oculte precum facebook, diaspora şi americanii, ai spus, cu capul
plecat, că recunoşti că ai greşit, deşi nu ştii exact cum şi unde, şi că
îţi mai trebuie puţin timp ca să analizezi ce ai de învăţat din aceste
greşeli. Pe urmă, în timp ce te gândeai, ai pus la punct, încet, încet,
toate problemele care te măcinau. Cu fapte: votul electronic şi de la
distanţă? O utopie, nu acum, că nu avem timp, specialişti, know how.
S-a amânat. Doctoratul? Nu mai poate reprezenta la nesfârşit o dilemă,
îl revocăm (unde-i ordonanţa de urgenţă pentru calitatea de avocat ?)
Resurse noi la bugetul de stat pentru găurile din campania electorală ?
Unde-i loc de dublă impozitare, nu-i tocmeală. Diaspora are şi bani de
dat, nu numai gura mare.
Dragă Victor, niciodată, nimănui, nu i-ar fi trecut prin cap o soluţie mai elegantă. Ar fi echivalentul uni gest istoric. Nobil. Să săruţi mâna care te-a trădat. Eu te susţin. Mă gândeam să încep să plătesc chiar de mâine, aşa cum am plătit
contribuţiile, pentru mine şi pentru alţii, cât am stat în România, cu o
conştiinciozitate pe care prietenii partidului tău, ăia cu multe milioane fraudă fiscală la dosare, ar fi considerat-o de o prostie înduioşătoare. Dar pe urmă m-am întrebat, de ce, Victor, are bugetul de stat nevoie de banii unor golani, când lucrurile nu au mers niciodată mai bine?
Tu spui aşa:
”Suntem într-o situaţie foarte bună pe care trebuie să o întărim. Tot ceea ce am realizat în anii trecuţi trebuie să păstrăm şi în 2015: creştere economică, locuri de muncă, deficit mai mic şi investiţii străine mai multe”
Asta spui în condiţiile în care, de pildă, ai tăiat bugetul pentru investiţii. Ca să
plăteşti pensii, s-a argumentat. Acum noi, dacă trimitem banii ăia, întreb şi eu, se duc la pensii ? Bunica mea, care are pe lună cam jumătate din cât îi trebuie ca să-şi cumpere reţeta, rezolvă problema asta ? Ar fi excepţional, pentru toate bunicile din România, cărora nu le-ar mai trebui nici un sfanţ din diaspora pentru medicamente.
Atunci poate că banii noştri s-ar potrivi la spitale. Poate că în loc de seringi infestate s-ar achiziţiona niscaiva consumabile şi instrumentar medical (am eu o prietenă pe care cu două ore înainte de operaţie au trimis-o să-şi cumpere bisturiu şi pansamente), sau ceva mobilier, n-ar mai sta câte doi (am văzut odată şi trei) într-un pat. Dar dacă te gândeşti mai mult, omului, în general, îi e urât singur şi îi prinde bine un pic de tovărăşie, mai ales când e bolnav, aşa că în loc să-i dai o mână de ajutor, s-ar putea să-i pricinuieşti un rău mai mare. Mai
mare chiar şi decât bacteriile cu care pleacă acasă de la spital şi pe care nu le avea când s-a internat.
Atunci la drumuri. Dar unde să mai încapă şi banii noştri peste banii deja investiţi ? N-ai tăiat tu panglica pentru ditamai autostrada ? Ce dacă s-a crăpat ? Acolo, spre culmea dealului, s-ar putea forma, în timp, un lac de acumulare. Ai fi
singurul prim-ministru din lume care a reuşit să inaugureze un proiect pilot pe infrastructură bazat pe miracole ale naturii.
Aşa că mai bine la şcoli. Numai că mi-am amintit că fiecare copil din România are o tabletă conectată la internet, conform declaraţiilor tale. Era digitală şi-a făcut simţită prezenţa până în cele mai îndepărtate colţuri de ţară, în fiecare sătuc, acolo unde tinerii (care se pregătesc temeinic pentru cadrul economic competitiv pe care tu şi membrii guvernului tău l-aţi creat, astfel încât să nu mai dezerteze în diaspora), toţi, până la unul, stau în iernile lungi lângă sobele încălzite cu lemne şi învaţă abecedarul pe wikipedia.
Prin urmare, n-are rost să dăm bani. Nu-i folosesc nimănui, sunt în exces. M-am gândit, totuşi, să vin cu o propunere care ar putea împăca dorinţa ta, justificată, de a ne aduce aportul la fondul social care va scoate România din criză. Ştii că s-au purtat numeroase discuţii în legătură cu o posibilă acţiune civilă, în
justiţie, a diasporei, după votul din 2, respectiv 16 noiembrie, în care să se solicite despăgubiri pentru cei care au fost umiliţi ore întregi în ploaie şi frig – atât de mare le-a fost dorinţa de a nu te vedea preşedinte. Ne-am tot gândit, ne-am sfătuit şi am ajuns la concluzia că ar fi chiar o ruşine să cerem bani, când noi am stat acolo de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, cu un scop foarte precis. Că ar fi de-a dreptul ridicol să plătească statul român despăgubiri unor oameni a căror
singură speranţă, până la capăt, a fost să scoată ţara de pe mâna ta. Dar poate că n-am gândit constructiv. Nici acum nu-i târziu să ne hotărâm. Dacă tot ne vrei contribuabili la bugetul de stat, responsabili şi aproape de ţară, hai să facem în felul următor: noi cerem nu 10 – e foarte puţin – ci 100 de euro pentru fiecare om care a îndurat rea-voinţa, cinismul şi aroganţa ta. Pe cei pe care i-ai adus în
genunchi, cu sprayuri paralizante, pe cei care s-au deplasat sute de kilometri, îi întrebăm dacă e de ajuns, poate că vor chiar mai mult. Banii să fie plătiţi de către cei direct responsabili, din buzunarele proprii, aşa cum ar fi moral şi firesc. Să nu-mi spui că ne împiedicăm de cadrul legislativ, pentru că până şi aici poţi face ceva, dai repede o ordonanţă de urgenţă, precum cea pe care ţi-ai făcut-o cadou de Crăciun, şi s-a rezolvat. Vezi tu cum vine treaba cu legea organică şi ordinea lor, nu-i o problemă. Pe urmă noi, încolonat şi cuminte, precum tot contribuabilul, donăm, în urma procesului, toţi banii ăştia la buget. Poate la contribuţiile sociale, poate la DNA, undeva unde ştim că sunt folosiţi pentru cetăţenii acestui stat de drept pe care tu îl iubeşti şi noi l-am uitat. E destul de fairplay? Facem aşa?
Da, Victor Ponta, poate că eşti de admirat. Pentru perseverenţa şi ambiţia
ta de a batjocori până la capăt. Pentru arta de a minţi. Pentru marşul cadenţat, fără ezitări, peste voinţa celor care nu te-au vrut până la lacrimi şi cărora le râzi în nas. Pentru faptul că încă eşti prim-ministru.
Mai rămâi? Dacă până acum nu te-ai grăbit, ce rost ar avea să iei acum vreo hotărâre pripită? Mai rămâi măcar până când se soluţionează dosarul votului din diaspora.
http://greatnews.ro/scrisoarea-unei-tinere-din-diaspora-catre-ponta-nu-ti-dau-10-euro/