Lucian Boia sa explice public…

În fiecare Duminică, voi afișa câte o….Muncă

”…Observându-se tendinţele de conservatorism din partea preoteselor, s-a
hotărât că este cazul de o intervenţie din Înalt. Zamolxe urma să se întrupeze
pentru prima dată în cadrul noii ere de după Atlantida. Urma să aducă egalitatea
între femei şi bărbaţi în zona spirituală, şi să reaşeze spiritualitatea pe noi baze.
A trebuit să treacă prin teste extrem de dure pentru a demonstra că este la
acelaşi nivel cu preotesele. Ghizii mei spirituali (Ramo şi Ral) mi-au transmis că
legenda lui Heracle (Herakles) şi a muncilor sale se trage din urmele pe care
prima întrupare a lui Zamolxe le-a lăsat pe acest pământ. Deşi aveam de gând
să-l întreb pe Zamolxe despre acea perioadă, în momentul când realizam
conexiunea cu el şi intram în „starea specifică” de comunicare, pur şi simplu
uitam să-l mai întreb despre aceasta. Şi nu o dată mi s-a petrecut acest lucru.
Am înţeles că preferă să nu-mi transmită personal amănunte despre prima lui
întrupare de după Atlantida. De ce? Nu ştiu. Nici nu mi s-a răspuns la această
întrebare. Prin urmare, Ramo şi Ral au fost cei care m-au ghidat în legătură cu
prima lui întrupare.
Deşi legenda lui Heracle pare să fi apărut în cultura elenă în primul mileniu al
secolului trecut (circa 600 î.Hr.), ea a avut loc cu adevărat în jurul anilor 1.500
î.Hr. pe aceste meleaguri. Se ştie că grecii au „elenizat” o mulţime de zei şi eroi
din zona tracică şi egipteană. La fel au făcut şi romanii…
Interesant este că grecii au cules legenda atât de la fenicieni cât şi de la
egipteni, şi au fost atât de impresionaţi de ea încât au adoptat-o imediat. La fel
de impresionaţi au fost apoi şi romanii, Heracle intrând şi în panteonul lor (sub
numele de Hercules). Din păcate, pe meleagurile natale ale lui Heracle, amintirea
lui s-a stins la puţin timp după ce a părăsit planul fizic.
Totul a început în jurul anilor 1.500 î.Hr. Matriarhatul cunoştea o perioadă de
decădere accentuată. Preotesele deveniseră doar o umbră a ceea ce erau
18
http://remerra.blogspot.ro/p/misterele-scolii-zamolxiene.html
odinioară. Acele preotese care încercau să păstreze intactă tradiţia de pregătire
şi iniţiere (şi care erau de acord cu acordarea de drepturi egale bărbaţilor) au fost
nevoite să se retragă în centre izolate, departe de comunităţile de oameni.
Acestea erau cunoscute ca preotese ale munţilor.
Zamolxe a venit pe lume într-o zonă muntoasă din exteriorul arcului carpatic.
Viaţa sa a fost cu totul specială, încă de la început. Structura sa energo-
informaţională a fost în aşa fel alcătuită încât tot ceea ce făcea era în acord cu
planul dinainte stabilit. Nu a avut o copilărie asemenea celorlalţi. Deseori se
cufunda în trăiri şi contemplări numai de el ştiute şi prefera singurătatea în
liniştea pădurilor de la poalele munţilor. Avea o relaţie tainică cu natura, o relaţie
înnăscută, ca o simbioză specială. Simţea tăria stâncii în oasele sale, izvoarele
curgând în venele sale şi adierea vântului în suflul său. Era una cu natura şi ştia
acest lucru. Nimeni şi nimic nu-l putea despărţi de ea. Simţea o atracţie nespusă
şi pentru bolta înstelată. De mic copil îşi întindea mâinile spre cer, crezând că
poate reuşeşte să atingă măcar o stea.
S-a întâmplat ca într-o noapte să simtă o legătură specială cu cerul, iar una
dintre stele părea să fie mai aproape de el. A plecat îndată spre munte, crezând
că dacă se va sui în vârf, ar fi reuşit să atingă steaua. Ajunse în cele din urmă în
vârful muntelui… dar steaua dispăruse. A crezut că poate noaptea e pe sfârşite.
A aşteptat-o cuminte pe următoarea, crezând că steaua lui va apărea în cele din
urmă. Nu a apărut. A mai aşteptat încă o zi. Vedea cum celelalte stele sunt la
locul lor, dar steaua lui lipsea. Atunci a fost lovit de un dor atât de sfâşietor încât
şi-a promis că nu va mai privi niciodată cerul. Plânsul amar al copilului a fost
auzit de către una din preotesele muntelui. Aceasta a rămas surprinsă de curajul
deosebit al acelui băieţandru. Nici măcar adulţii nu cutezau să se plimbe noaptea
pe crestele munţilor. Când a văzut ochii copilului şi-a dat seama că îndărătul lor
se ascundea un foc mistuitor.
Preotesele i-au sfătuit pe părinţi să lase băiatul în seama lor deoarece are un
destin special, iar el avea nevoie de o pregătire pe măsură. Au căzut de acord ca
băiatul să fie pregătit pentru toate treptele de iniţiere. Şi părinţii au fost în cele din
urmă de acord ca băiatul lor să fie crescut şi educat de preotese. Acestea erau
cunoscute ca fiind persoane care au o bunătate şi o puritate deosebită a
sufletului, comparativ cu preotesele comunităţilor, avide de bogăţie şi putere. În
momentul când ar fi început pregătirea, Heracle trebuia să părăsească definitiv
casa părintească.
Timpul a trecut pe nesimţite, iar tânărul Heracle urma să înceapă pregătirea.
Astfel, în decursul a numai trei ani, Heracle a fost pregătit corespunzător cu
tradiţia milenară a preoteselor şi a reuşit să treacă cele două trepte. A trecut cu
bine de toate încercările dure, care erau coşmarul oricărei aspirante. Toate
iniţierile au fost încununate de succes. Trecuse cu bine de toate încercările la
care erau supuse luptătoarele; dovedise agilitate şi măiestrie atât în mânuirea
armelor cât şi în mânuirea sufletului şi a minţii. Coborârea în infernul forţelor
telurice şi elementale a fost ca o joacă pentru el. La fel de uşor a reuşit să
stăpânească şi energiile regnului vegetal şi animal.
Confruntarea cu preotesele comunităţilor urma să aibă loc în curând. Ştia că
acestea vor face totul pentru a demonstra că bărbaţii nu pot avea capacităţile
femeilor, şi că va trebui să se confrunte, pe lângă probele normale, şi cu altele.
19
http://remerra.blogspot.ro/p/misterele-scolii-zamolxiene.html
Văzând că stăpâneşte perfect toate cunoştinţele cu privire de plante, arbori,
pietre şi modul optim de tratament şi întrebuinţare, în funcţie de ciclurile solare,
lunare şi poziţia unor corpuri cereşti, preotesele i-au pus la încercare mintea şi
sufletul, căutând să-l încurce în toate modurile posibile. Foarte curând şi-au dat
seama că fusese pregătit mult mai bine decât erau ele şi că trecuse uşor chiar şi
de temutele iniţieri ale treptei a doua. Urmau deci să-l pună la încercare conform
cu pregătirea dură din treapta a doua.
Testele grele la care a fost supus Zamolxe în prima lui întrupare, s-au păstrat
în memoria umanităţii ca fiind „Muncile lui Heracle”. Din cauza anumitor
considerente, cele 12 munci s-au păstrat în mod codificat.
Fiul lui Zeus (conducătorul zeilor) şi al Alcmenei (o muritoare), Heracle şi-a
manifestat încă de timpuriu puterile deosebite. La 10 luni ar fi ucis cu mâinile
goale doi şerpi trimişi de Hera, iar la 18 ani a ucis leul din Citaeron, care ataca
cirezile tatălui său. Ulterior îi scapă pe tebani de sub jugul lui Erginus şi, drept
răsplată, regele Creon i-o dă de soţie pe fiica sa, Megara. Cu Megara, Heracle
va avea mai mulţi copii. Legenda spune că Hera îi va lua minţile lui Heracle, iar
acesta îşi ucide copiii. Cuprins de remuşcări teribile, Heracle consultă oracolul
din Delphi şi află că, pentru ispăşire, Apollo îl trimite să slujească 12 ani lui
Euristeu.
Uciderea copiilor simbolizează „uciderea” concepţiilor sistemului matriarhal
(reprezentat de Hera), iar beneficiarul muncilor, Euristeu, reprezintă potenţialul
de putere pe care îl poate atinge un om.

Prima muncă – uciderea leului din Nemea.

Acesta era o fiară care pustia ţinutul respectiv şi înspăimânta oamenii. Leul se ascundea într-o grotă cu două
ieşiri şi reuşea să atragă oamenii transformându-se într-o frumoasă fată. Eroul îşi dă seama de şiretlic, astupă una dintre ieşiri şi apoi în întunericul grotei se luptă cu leul. Heracle reuşeşte în cele din urmă să-l sugrume. Îi jupoaie pielea cu ajutorul propriilor sale gheare, deoarece nici piatra ascuţită şi nici pumnalul din
metal nu reuşesc să-i străpungă pielea. Înfăţişându-se mai apoi lui Euristeu, îmbrăcat cu pielea leului, acesta, de frică, nu-i îngăduie să pătrundă în cetate, ci îi porunceşte să-şi depună prada înaintea porţilor. Conform tradiţiei, cu aceastăocazie, Heracle înfiinţează Jocurile Nemeiene.

Leul din Nemeea este de fapt întruchiparea caracterului animalic din om, adică a egoului în formă brută. Cei aflaţi în acest stadiu nu pun preţ decât pe corpul fizic şi sunt în stare de orice pentru a-l apăra, dezvolta şi manifesta.
În mod evident, preotesele l-au supus pentru început la testul postului, acesta fiind cel care poate stăpâni trupul, dar care potoleşte şi multe porniri lăuntrice trufaşe. Unele versiuni ale mitului susţin că lupta (inclusiv căutarea) ar fi durat 30 de zile, ceea ce presupune că postul a fost extrem de dur. În mod normal, testul de post al aspirantelor era de 15-20 de zile şi doar tradiţia afirmă că existaseră odată preotese care puteau ţine 30 de zile de post.

Faptul că leul a fost răpus în întunericul grotei sugerează că interiorul (aparent aflat în întuneric) trebuie să domine exteriorul şi nu invers. Ego-ul este puternic doar când se raportează la exterior, la alte persoane.
Faptul că pielea leului nu putea fi străpunsă de nicio armă, decât de propriile sale gheare, sugerează în mod clar că egoul are destinul de a fi sfâşiat de propriile fapte.

20
http://remerra.blogspot.ro/p/misterele-scolii-zamolxiene.html
Doar voinţa, determinarea şi puterea unui suflet curat pot stăpâni trupul şi pornirile sale animalice. În mod evident, lui Heracle i s-a testat şi instinctul de conservare (leul transformat într-o fată frumoasă).
De remarcat faptul că acest tip de încercare (testarea părţii animalice din om) era întâlnit şi la alte şcoli de iniţiere din antichitate. Preoţii egipteni îşi supuneau şi ei discipolii la astfel de teste dure. Spiritualitatea nu poate creşte într-un trup dominat de pasiuni animalice. Trupul trebuie curăţit de acestea. Curajul, postul şi controlul pornirilor sexuale erau primele teste pe care trebuiau să le treacă aspiranţii. Ele sunt în directă legătură cu instinctele animalice (supravieţuire, adaptare, conservare) şi toate trei trebuiau trecute.

SUCCES