Lucian Boia, citit în Vinerea Mare
Când citești textele lui Lucian Boia, la tot pasul cu puncte de vedere și aprecieri insolite asupra istoriei noastre, te trezești dinaintea unei întrebări la care răspunsul este decisiv pentru continuarea lecturii: omul ăsta este de bună credință sau nu? Omul ăsta ce urmărește: să ne pună oglinda neîndurătoare în față sau ne defăimează cu program asumat, punând dinaintea noastră o oglindă care ne strâmbă imaginea?!
De cele mai multe ori Lucian Boia se străduie să fie sau să pară critic, realist și eliberat de toate prejudecățile, de toate clișeele și miturile care au încălzit la sînul lor „mândria de român”, întemeiată așadar pe fals și amăgire de sine perpetuată din tată-n fiu! Desigur, dacă este ca această mândrie să se hrănească din evenimente care nu s-au petrecut niciodată și din biografii de eroi mustind de neadevăruri sau chiar de minciuni, înghițim în sec și nu avem încotro, acceptăm demersul lămuritor al istoricului atât de fidel anticului angajament: sine ira et studio! Cu speranța firavă că vor fi existând și evenimente istorice din care să se încropească totuși o mândrie românească, fie ea și mai timidă, mai ezitantă… Dar mândrie! Atâta câtă e, dar să știm că e „pe bune”! Ăștia suntem și alții mama nu mai face!
Firește, nefiind eu istoric profesionist, mi-e greu să mă pronunț asupra multor chestiuni și aspecte pe care le cunosc numai supericial, la nivelul curent, al cititorului, nu al cercetătorului. Sunt totuși câteva subiecte asupra cărora m-am aplecat cu mai mare insistență și-mi revendic competență de specialist. Astfel că, în câteva cazuri, mă pot pronunța cu inima împăcată asupra domnului Boia, cât este de cinstit sufletește ca istoric!
Mă pricep să mânuiesc argumentul lingvistic în cercetarea istoriei vechi. Mă pricep suficient de bine ca să judec prestația domnului Boia, în paginile în care acesta apelează la asemenea argumente pentru a-și susține ideile. Afirm, fără a intra în detaliile unei demonstrații – o las pentru oricând, afirm că numitul Lucian Boia, ca istoric al românilor, nu este deloc susținut de datele lingvistice puse oricui la dispoziție de limba română și de literatura de specialitate. Lucian Boia nu cunoaște aceste argumente sau le folosește greșit, nu le-a înțeles. Dacă va fi nevoie, mă voi explica. Deocamdată constat că acolo unde mă pricep și eu, Lucian Boia bate câmpii! Nu cântă după note, ci după ureche, având adică acces la un repertoriu limitat. Nicicum la întreaga istorie a românilor, prin care Lucian Boia se plimbă cu o lejeritate admisibilă numai la cafenea, unor comentatori ocazionali, fără nicio responsabilitate publică.
(Că veni vorba: acest domn Lucian Boia a făcut vreo cercetare profesionistă, de istoric adevărat, punând la lucru metodele care dau prestigiu meseriei și meșteșugului de istoric?!)
Acest Lucian Boia și-a propus să ne facă un inventar complet și corect al defectelor și neajunsurilor noastre românești, al insuccselor și rateurilor noastre istorice! Cât este de corect în această delicată misiune public asumată nu-mi pot da seama decât atunci când sentința sa neînfricată se pronunță în chestiuni bine cunoscute mie, deși nu sunt istoric de profesie!
Căci sunt totuși, din fericire, măcar două subiecte în care mi-am depășit mediocritatea și mă consider edificat, cel puțin la nivelul unui istoric profesionist. Categorie în care îl includ și pe Lucian Boia, desigur. Cele două subiecte sunt „holocaustul la români” și „fenomenul legionar”!
În cartea sa De ce este altfel România?, Lucian Boia are un capitol – de două pagini!, dedicat acestui „holocaust”! Eu am scris câteva sute de pagini pe acest subiect, așa că nu sunt un nechemat! Și iarăși pot să zic, în cunoștință deplină de cauză, că numitul Lucian Boia bate iar câmpii! Ca să nu zic vorbă mai potrivită! Dar țin seama de ce zi sfîntă este azi!…
Îi recunosc totuși un merit domnului Boia: nu evită subiectul, așa cum fac mai toți confrații săi! Alți istorici, când nu evită acest subiect, mint și falsifică datele subiectului cu o nepăsare criminală! De ce ar fi criminală minciuna în acest caz? Pentru că ea aduce românilor cea mai gravă acuzație: genocid, iar această acuzație este cu totul nejustificată! Ba chiar dimpotrivă: felul cum românii s-au purtat cu evreii în anii „holocaustului echivoc” din România ar merita să fie un titlu de glorie pentru români, este unul din motivele pentru care subsemnatul nutrește mândria sa de român!
Holocaustul din România nu este echivoc, domnule Boia, ci este pe deplin inexistent!
…Din păcate asta n-o spune decât Gheorghe Buzatu, dintre istoricii „mari”, restul – inclusiv cei academici și universitari, preferă să evite acest subiect riscant pentru CV-ul profesional, pentru cursus honorum la care aspiră, cu deplină nevrednicie!
Firește, alături de Gheorghe Buzatu, fie-i numele pomenit în veci!, mai sunt și alți nechemați ca mine, care le strică jocul și tihna profesioniștilor diplomați, susținând noi aceeași teză: românii nu au produs niciun genocid! Nici în Transnistria! Nici la Iași! Nici în ianuarie 1941 la București!
Felul însă în care tratează Lucian Boia „holocaustul din România” îl descalifică ca istoric, iar faptul că nu este în stare să vadă și să prezinte cu bucurie excelența românească în materie – materia fiind soarta evreilor din România și rolul evreilor în istoria noastră, îl califică pe Lucian Boia ca pe un rătăcit de Neamul său!
La fel stau lucrurile și în privința legionarilor. Am motivele mele – dar nu sunt numai ale mele, sunt în primul rând ale lui Mircea Eliade, Petre Țuțea, Tudor Arghezi, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt și atâția alții, pentru a-i asigura, pe cititorii acestor rânduri, pe românii victime până acum ale manipulării și dezinformării, că Mișcarea Legionară constituie o ispravă de seamă în Istoria Românilor! Cea mai de seamă în ultimii o sută de ani!
Convoc în sprijinul afirmațiilor mele mărturia a două persoane de rang planetar, neutre și bine informate, contemporane cu evenimentele respective: mareșalul Philippe Petain, despre felul cum au guvernat românii Transnistria: “Cea mai mare glorie a Dumneavoastră, a românilor, se poate considera modul civilizat şi uman în care aţi administrat Transnistria şi realizările obţinute.” (Vezi Olivian Verenca, Administraţia civilă română în Transnistria 1941–1944, Bucureşti, 2000, p. 254).
Despre legionari, vă pomenesc numai de numele unui ideolog, Joseph Goebbels, ministru al propagandei naziste, care a avut onestitatea să recunoască public, în fața ziariștilor străini acreditați la Paris, în 1943, că nu ideologia pe care o slujea era cea mai meritorie pentru vremea aceea, ci ideologia legionară, „cea mai spirituală mișcare din secolul nostru”!
Oare de ce pot să pariez, numitule Boia, că nu aveți habar de aceste declarații, care nu pot lăsa rece pe niciun istoric român?! Pe niciun român întreg la minte și la suflet?! Pariez, fără nicio teamă că aș putea pierde, pentru că în mod evident nu sunteți cel care vreți să vă creadă cititorii dumneavoastră că sunteți! Cititori pe care îi sfătuiesc să facă următorul raționament, să vă pună următoarea întrebare:
Cum să-l iei în serios pe Lucian Boia, când acesta pretinde să rescrie istoria „sinceră” a românilor, fără inhibiții și tabu-uri, de la Traian și Decebal până azi, când acest Lucian Boia nu este capabil să ia aminte la marile evenimente cu care a fost, practic, contemporan, martur?! Minte sau le trece sub tăcere! Ce fel de cronicar onest mai poate fi domnul Boia când nu este capabil să relateze corect măcar cele petrecute sub ochii săi?! În anii vieții sale?! Și vine în fața noastră cu pretenția că cunoaște bine dumnealui cum a fost cu romanizarea Daciei?!
Domnul inventariază cu nesaț păcatele noastre, multe inventate, dar trece sub tăcere, ascunde motivele care ar putea să ne dea satisfacție deplină că suntem cei care suntem!
Minți, domnule Boia, și n-o faci din proprie inițiativă, ci ca să faci pe placul cuiva! Sau la ordin! Le va fi greu românilor să te ierte când își vor da seama! …Eu te iert, căci nu mi-a fost ușor să joc în echipa adversă dumitale… Și știu bine ce puteai păți dacă veneai în echipa adevărului! Aproape că te înțeleg! Dar află că nici ce ai câștigat mințind și ascunzând adevărul nu are vreo valoare! Dimpotrivă! Te va costa tare scump!
Da! Majoritatea colegilor lui Lucian Boia se feresc și ei să spună adevărul despre legionari sau despre „holocaust”! O fac din diverse motive, niciunul onorabil! Dar au măcar demnitatea de a nu poza în costumația pe care o etalează Lucian Boia și care îi este atât de nepotrivită. Costumație din recuzita circului mondial al minciunii și dezinformării… Căci circ este ce face Lucian Boia! Și minciună și dezinformare!
Dumnezeu, căci poate, să vă ierte pe toți cei care ascundeți adevărul despre martirii legionari și despre așa zisul holocaust din România! Dar nu știu dacă românii vor putea să vă ierte! Oricât ar fi ei de români!
Dixi et…
Ion Coja
Aprilie 2017
Boia, isi mai scrie si propria reclama pt cartile lui de pe internet. Uitati-va la reviews pe Amazon:
https://www.amazon.ca/Romania-Lucian-Boia/dp/1861891032/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1492370895&sr=8-1&keywords=Lucian+Boia%2C+books
Stimate Domnule Coja,
Va rog sa primti cele mai umile, dar calduroase, urari de Paste. Multa sanatate si putere de munca!
Sper ca discipolii domniei voastre sa va aprecieze si sa va urmeze cu aceeasi competenta si demnitate.
Doamne, ajuta-i pe români!
boia e un rentier politic , traieste din banii obtinuti pe maculatura toxica!
Nu va mai enervati: e platit gras de tot si indoctrinat de oculta tribalistilor bolnavi de sete de dominatie – patologia neamului lor e cunoscuta de prea multa vreme ca sa mai avem semne de intrebare.
Domnule Coja, sint nevoit ca in Vinerea Mare sa va aduc doua critici:
1. Il criticati pe Boia pentrul ca el nu cinta dupa note, ci dupa ureche. Aveti o parere asa proasta despre lautarii adevarati, care cintau doar dupa ureche intrucit nu cunosteau notele? Ce ii reprosati lui Barbu Lautaru:?
2. Ati cazut in capcana in care au cazut foarte multi, dar nu, Dumnezeu nu ii iarta pe toti. Cum spunea un foarte bun prieten al meu, unul din ultimii mari teologi ai nostri, daca Dumezeu i-ar ierta pe toti, nu ar exista iadul. Iar eu spun mai mult: daca Iahve (Dumnezeul evreilor) ar fi iertat tot, nu ar fi existat nici alungarea din rai, nici potopul, nici distrugerea Sodomei si Gomorei, nici robia babiloneana proorocita de Ieremia, etc. iar daca Dumnezeul nostru al crestinilor ar fi iertat tot, templul din Ierusalim nu ar fi fost distrus in anul 70 de catre ostile lui Titus – dar la rastignirea Mintuitorului, evreii si-au asumat crima: „singele lui asupra noastra si asupra urmasilor nostri” – si asa a fost, la a doua generatie, Ierusalumul a cazut.
Marea nenorocire a acestei tari este generala, manifestata pe toate planurile, inclusiv in domeniul istoriei. Locul adevaratilor mari istorici, patrioti si competenti, dintre care in ultimii ani i-am pierdut si pe Gheorghe Buzatu dar si pe Florin Constantiniu, a fost luat de multi pretinsi istorici, gunoaie cumparate cu bani murdari.
Sarbatori fericite! (pentru cei care le mai pot avea).