Domnului Ministru MIRCEA DUȘA
Domnule Ministru,
Sunt convins că știți mult mai bine decât mine cât de important este să ai toate informațiile posibile despre inamic, dar și despre cel pe care îl consideri aliat. Oricât de mare este încrederea pe care se întemeiază o alianță și, în general, orice colaborare, totuși o completă informare despre Celălalt, aliat sau inamic, te ajută să nu greșești, să te păzești deopotrivă și de prieteni, și de dușmani. Experiența istorică a sintetizat extrem de exact această situație prin vorba, atât de actuală, apără-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur!
Ați semnat deunăzi, domnule ministru, un acord cu o entitate, dacă nu mă înșel, privată: Muzeul Holocaustului din Washington. Prin semnătura dumneavoastră reprezentanții acestui ONG au căpătat acces liber la Arhiva Ministerului Apărării Naționale, minister pe care vremelnic îl slujiți. Îmi permit să vă atrag atenția că serviciile din subordinea acestui minister au omis să vă dea informațiile de care aveați nevoie înainte de a da un răspuns pozitiv solicitării venite de peste Ocean.
În aceste condiții, sublocotenentul de infanterie subsemnat, Ion Coja, respectuos vă aduce la cunoștință următoarele, cu privire la reaua credință (sic!) a celor pe care dumneavoastră, prin acordul încheiat, i-ați creditat, le-ați acordat toată încrederea. Nu o merită! Nu meritau nici să le întindeți mâna, mâna care n-a tremurat când a semnat acordul de abdicare a adevărului istoric dinaintea falsificatorilor istoriei! „Turtucaia Arhivelor Militare”, cum a numit un mare istoric gestul pe care l-ați făcut zilele trecute, domnule ministru…
Așadar:
1. Din dispoziția expresă a Mareșalului ION ANTONESCU, predecesorul dumneavoastră la comanda Oștirii Române, s-a alcătuit la vremea respectivă o arhivă specială, privind relațiile autorităților române cu comunitatea evreiască din România. Menirea acestei arhive era ca, după încheierea Războiului, să se poată afla adevărul despre aceste realații. Mareșalul știa bine că propaganda sionistă, precum îi este obiceiul, va încerca să dezinformeze opinia publică mondială, inclusiv cea evreiască, cu privire la soarta evreilor aflați sub jurisdicție românească. S-au strâns astfel mai multe lăzi de documente care, din păcate, în urma gestului nesăbuit de capitulare de la 23 august 1944, au fost „rechiziționate” de sovietici și duse în URSS. După 1990 istoricii români au încercat, în felurite chipuri, să capete acces la ceea ce le aparținea de fapt: documentele românești privind contenciosul româno-evreiesc. Fără succes, din păcate! În schimb, au avut un succes total „reprezentanții” statului sau altei entități evreiești, israelite, care au cumpărat de la ruși un lucru despre care se știa că a fost furat: arhiva specială de care am pomenit!
Încercați, domnule ministru, ca, prin reciprocitate, să obțineți accesul specialiștilor români la această arhivă! Măcar atât, dacă de recuperarea arhivei nici nu poate fi vorba cu asemenea „prieteni”! Și vă veți convinge, din răspunsul pe care îl veți primi, cu cine ați semnat acordul de colaborare!…
2. Un grup de istorici militari, specialiști de primă clasă, sub conducerea domnilor lt.col. Alesandru Duțu și dr Constantin Botoran, a alcătuit o culegere de documente privind Situația evreilor din Români 1939-1941. Documentele respective au fost publicate fără niciun comentariu, lăsându-le să vorbească singure, fără intermediul vreunui comentariu care nu putea să nu fie cât de cât subiectiv. În aceste condiții devine și mai regretabil, de-a dreptul scandalos, faptul că la intervenția unor „reprezentanți” ai evreilor din România cartea, deși tipărită, a fost oprită de la difuzare, iar întreg tirajul a fost topit!… Distrus!
Dar nu mor caii când le e foame câinilor!… Astfel că din tirajul trimis la topit s-au salvat câteva exemplare, iar unul dintre aceste exemplare a ajuns la sediul Uniunii Vatra Românească din București. A urmat gestul cel mai firesc: noi, cei din Vatra Românească, am re-tipărit cartea distrusă, într-un tiraj de 1000 de exmplare pe care l-am difuzat gratuit, din om (de încredere) în om (de încredere), spre a evita cumpărarea și (re)distrugrerea întregului tiraj!…
În prefața la „noua” ediție se puteau citi și aceste rânduri:
„Credem însă că gestul de a opri de la publicare aceste documente are o forță probatorie copleșitor mai mare decât a oricărui document! Este un gest mai elocvent decât toate dovezile istorice posibile. În mod normal, această fărădelege pune capăt disputei depre holocaustul din România. Căci gestul de a pune pumnul în gură adversarului de idei dovedește reaua credință a făptașului, grija nefericită de a ascunde adevărul, preocuparea sistematică și conștientă de a împiedica aflarea adevărului. O asemenea atitudine este caracteristică numai celor care știu că se înscriu în fals și în minciună prin ideile promovate.”
Vă invit, domnule ministru, urgent să luați legătura cu grupul de istorici militari din cadrul MApN și să discutați cu aceștia în ce fel mai poate fi îndreptată greșeala pe care ați făcut-o semnând acordul de colaborare cu niște inamici ai adevărului istoric!…
3. În 1946, imediat după încheierea războiului, Congresul Mondial Evreiesc a avut ideea fericită și logică de a face un veritabil recensămînt al „suferințelor evreiești” îndurate de evreii din România pe teritoriul României sau în alte locuri. (Probabil că aceeași operațiune s-a desfășurat și în alte țări în care au funcționat legi și practici discriminatorii față de evrei.)
Drept care fiecare familie de evrei din România a primit spre completare un vast chestionar cu circa 80 de întrebări judicios gândite, chestionar intitulat Dosarul suferințelor unei familii evreiești. În felul acesta s-a strâns o arhivă practic exhaustivă asupra suferințelor evreiești, provocate de români evreilor.
Despre existența acestei arhive am luat cunoștință prin mai multe surse evreiești, scrise și orale.
Cum la Uniunea Vatra Românească se constituise o comisie de istorici cu sarcina expresă de a studia temeinicia acuzației de holocaust ce s-a adus poporului român și Armatei noastre, ne-am adresat ONG-ului numit Federația Comunităților Evreiești din România, unde știam că se află în păstrare arhiva amintită, cerând să cercetăm acest fond de documente, cele câteva zeci de mii de Dosare ale suferințelor evreiești. Repet, în 1946 fiecare familie de evrei a completat un asemnea Dosar.
Federația Comunităților Evreiești din România este o asociație/fundație, un ONG, care primește sprijin financiar masiv din partea statului român, este bugetată din banul public. În virtutea acestui fapt și în conformitate cu legea informației, FCER este obligată să pună la dispoziția publicului interesat arhiva de documente pe care o deține. În ciuda legii și în disprețul oricărui respect pentru adevărul istoric, cererea noastră, formulată în urmă cu șapte ani, nu a primit răspuns favorabil nici până azi. Ni s-a spus că fondul respectiv de documente este în reorganizare, proces care va dura câțiva ani.
Adevărul, domnule ministru, este altul și l-am aflat de la compatrioți evrei de bună credință: fondul de arhivă Dosare ale suferințelor evreiești a fost literalmente distrus! Cu bună știință! Și asta pentru că din cercetarea acelor declarații, semnate de cvasi-totalitatea evreilor aflați în viață la sfârșitul războiului, rezulta clar că evreii în anii aceia nu s-au confruntat cu moartea, cu primejdia de a fi „holocaustizați” de români! Au avut de suferit, mai ales sub aspect financiar, dar nu au fost supuși unui regim de exterminare!
Așadar, există unii „reprezentanți” evrei care se dedau la asemenea practici: distrug documentele istorice care nu convin anumitor cercuri evreiești și ne evreiești. Își distrug propria arhivă!…
Vă dați seama, domnule ministru, că asemenea indivizi vor da iama prin arhivele Armatei?! Au făcut-o deja în diverse alte arhive, chiar dinainte de 1990, inclusiv fondul de carte și presă al Academiei având de suferit!…
Închei, domnule ministru, cu recomandarea de a nu crede că evreii fac excepție de la regula generală: nu toți evreii sunt de luat în serios! Nu toți evreii merită să le dai bună ziua! Exact ca și românii, rușii, americanii, turcii, țiganii etc!
În materie de istorie, în căutarea adevărului istoric, vă recomand să vă feriți de „reprezentanții” unor instituții create ad hoc, pentru a minți și falsifica, cum este și Muzeul Holocaustului din Washington sau Memorialul de la București! Rupeți orice relație cu acești poltroni nerușinați!
Vi se potrivește mult mai bine să stabiliți relații de colaborare pe această linie cu Armata Israelului, cu autoritățile militare din Israel, care dețin importante documente istorice. După informațiile mele, instituțiile militare din Israel au cu totul altă percepție asupra „situației evreilor din România anilor 1939-1944”, nici pe departe nu merg pe linia dezonorantă a minciunii, a sperjurului, așa cum fac istoricii mercenari de la Muzeul Holocaustului din Washington și colegii lor, evrei și ne-evrei, din București..
În sensul celor de mai sus vă atașez la această misivă trei documente:
– Scrisoarea-cerere adresată de Uniunea Vatra Românească Federației Comunităților Evreiești din România
– textul Dosarul suferințelor evreiești, prezentat cu titlu de comunicare la simpozionul Românism și Anti-Românism organizat de Uniunea Vatra Românească.
– un material despre evreii prizonieri de război în România acelor ani, material apărut pe site-ul oficial al Armatei Israelului.
Cu urări de bine, sublocotenent ION COJA
București, 12 mai 2013
–
Anexa 1
Uniunea VATRA ROMANEASCA
filiala Bucureşti
Către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România
– cabinet –
Stimaţi domni,
Bănuim că vă este cunoscută cât de cât activitatea pe care Uniunea VATRA ROMANEASCA o susţine, printr-o comisie proprie, de cercetare a crimelor săvârşite de regimul mareşalului Ion Antonescu împotriva evreilor. Aşa cum ne-am angajat de la bun început, documentarea poziţiei şi a concluziilor la care vom ajunge dorim s-o facem în proporţie cât mai mare bazându-ne pe surse evreieşti dintre cele mai autorizate. Cercetările noastre ne-au relevat faptul deosebit de important, decisiv pentru aflarea adevărului, că instituţia evreiască cea mai importantă, cea mai serioasă, mai autoritară şi mai credibilă, adică predecesorii dumneavoastră cei mai avizaţi pe plan atât intern, cât şi mondial – ne referim la Congresul Mondial Evreiesc, au avut în 1946, imediat după încheierea războiului, ideea fericită şi logică de a face un veritabil recensămînt al «suferinţelor evreieşti» îndurate de evreii din România pe teritoriul României sau în alte locuri. Drept care fiecare familie evreiască a primit în 1946 spre completare un chestionar cu circa 80 de întrebări judicios gândite, intitulat Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti.
În felul acesta ştim că s-a strâns o arhivă, cea mai bogată, practic exhaustivă, asupra suferinţelor evreieşti, provocate de români evreilor. Despre existenţa acestei arhive ştim şi de la autori evrei importanţi, care au consultat-o şi au citat-o. Considerăm că ne-ar fi extrem de util dacă cercetători din comisia noastră ar putea consulta această arhivă. Aşadar, obiectul acestei adrese îl constituie rugămintea respectuoasă şi colegială de a ni se permite accesul la fondul Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti, în care noi vedem în fapt Dosarul complet al suferinţelor evreilor din România.
Sperăm că vom găsi înţelegerea Domniilor Voastre şi în cel mai scurt timp posibil ne veţi comunica în ce condiţii ne veţi îngădui accesul la preţiosul fond de documente. În acest context vă facem cunoscută disponibilitatea noastră de a susţine material publicarea integrală a acestui veritabil tezaur de informaţii «la prima mână», provenite de la sursa cea mai autorizată : înseşi victimele represiunii.
Deşi considerăm că este inutil, vă amintim totuşi că prezenta cerere o facem în conformitate cu legile Ţării, cu Legea Informaţiei în mod deosebit, legi care asigură accesul liber la informaţiile de interes public. Or, cunoaşterea în cele mai mici detalii a răspunderii cu care societatea românescă trebuie să se simtă datoare faţă de comunitatea evreilor din România şi de pretutindeni, este nu numai un drept al publicului românesc, ci şi o obligaţie. Sperăm să avem toată înţelegerea Domniilor Voastre, sperăm să ne ajutaţi în strădania noastră de a conştientiza de-o manieră exhaustivă şi pe înţelesul tuturor românilor, inclusiv al acelora care neagă holocaustul sau scad dimensiunile catastrofice ale holocaustului din România, adevărul tragic despre «suferinţele evreieşti». Pentru a fi mai operativi, ataşăm prezentei cereri copia xerox a unui exemplar din fondul documentar amintit, exemplar parvenit nouă, prin împrumut, de la un membru distins şi onorabil al Comunităţii Evreieşti.
Profităm de această ocazie pentru a reînnoi invitaţia de a organiza împreună, sub orice auspicii agreaţi, o întâlnire între specialiştii şi cercetătorii dumneavoastră şi ai noştri care s-au ocupat de subiectul amintit mai sus : suferinţele evreilor din România pricinuite de autorităţile româneşti, de români.
Cu asigurări privind buna noastră credinţă şi cu urări de bine la tot neamul evreiesc, în numele colegilor mei şi al meu personal,
Ion Coja
Preşedintele filialei Bucureşti a
Uniunii Vatra Românească
Bucureşti, 7 mai 2006
Anexa nr 2.
Dosarul suferinţelor evreieşti
În ultimii ani m-am arătat interesat cu oarecare insistenţă de subiectul Holocaustul din România. Interes ajuns la cunoştinţa publicului prin câteva cărţi, articole şi intervenţii tv, ori prin conferinţele pe care le-am dedicat durerosului subiect. Ceea ce, fireşte, nu a rămas fără consecinţe pentru persoana mea. Una dintre consecinţe a fost aceeea că o mulţime de concetăţeni români şi evrei (mai ales) m-au căutat ca să-mi ofere serviciile lor, adică mărturia proprie, informaţii deţinute de la alţi martori şi participanţi la tragicele evenimente din România anilor 1938-1944, sau documente. Documente majoritatea inedite. Abia aştept deschiderea în România a unui „muzeu al Holocaustului” pentru a introduce aceste documente în circuitul public de informaţii. Din păcate, autorităţile româneşti se mişcă atât de încet în asemenea situaţii, încât n-am încotro şi încerc să public deja măcar o parte dintre aceste documente înainte de a se inaugura incinta în care ele să se salveze pentru eternitatea stupefacţiei, a ruşinii şi a oroarei noastre.
Încep prin a publica documentul intitulat atât de semnificativ Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti. În posesia noastră, a comisiei „alternative” de cercetare a Holocaustului, comisie înfiinţată de Uniunea Vatra Românească şi Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, au ajuns mai multe exemplare, adică mai multe „dosare” de-acestea, fiecare purtând numele unei familii. Dosarul „nostru”, prezentat în continuare, aparţine familiei Keszt Isac, din Săpăuca, Maramureş. Dosarul este format A5 (14,5 per 20 cm) şi conţine 20 de pagini, la care se adaugă plicul pe ale cărui faţete pot fi citite următoarele înscrisuri, în ordine, de sus în jos: Congresul Mondial Evreesc – Secţiunea din România – Comisiunea de Studii. Dosarul Suferinţelor unei Familii Evreeşti – Congresul Mondial Evreesc garantează secretul declaraţiilor . Pe cealaltă faţă a plicului, deasupra, scrie Nu se completează de declarant. Localitatea……; Judeţul…… şi sunt câteva rubrici, care urmau să fie completate de oficialităţi. În cazul de faţă sunt trecute, separat, două numere: 499şi 1/4. În continuare sunt înregistrate datele de identificare pentru Capul familiei. Numele de familie…..; Pronumele….; Strada…; Data naşterii…; Anul…; Luna…; Ziua…; Locul naşterii….; Localitatea…; Judeţul…; Sexul…; Starea civilă…; Profesiunea principală actuală…; Calificarea profesională…; Studii…; Totalul persoanelor în viaţă care alcătuesc familia… şi pentru Persoanele în viaţă care alcătuesc familia daclarantului (sic!) – Capul familiei. Iar ultima frază din dosarul suferinţei evreieşti precizează: „Toţi evreii au datoria de a răspunde la acest chestionar”. Aşadar, dosarul este un chestionar. Pe prima filă a dosarului, fila de titlu, se pot citi următoarele: Congresul Mondial Evreesc – Secţiunea din România – Comisiunea de Studii – Dosarul Suferinţelor Evreeşti – Anchetă generală printre evreii din România – Material pentru Conferinţa de Pace – Chestionar pentru Ardealul de Nord. Localitatea…; Judeţul…; Numele de familie…; Pronumele…; Strada…; Nr…; Ultimul domiciliu…; Anul naşterii…; luna…; ziua…; Locul naşterii…; Sexul…; Starea civilă…; Profesiunea principală actuală…; Calificarea profesională…; Studii…; Persoanele în viaţă alcătuind gospodăria declarantului.
La pag. 2 avem două întrebări: „Persoanele în viaţă care alcătuesc gospodăria declarantului: Numele şi pronumele…; Sexul…; Gradul de rudenie…; Anul naşteii…; Starea civilă…; Profesiunea… Întrebarea a doua este cea mai importantă din perspectiva noastră: „Victimele şi dispăruţii din familia declarantului şi solicită detaliile următoare: „Numele şi pronumele…; Sexul şi anul naşterii sau vârsta…; Gradul de rudenie…; Locul naşteii…; Ultima reşedinţă obişnuită…; Soarta lor probabilă…
În continuare, de la pag. 3 până la pag. 19, întrebările sunt grupate pe probleme de interes.
La pag.3: 1. Efectul regimului de teroare şi jaf asupra declarantului (întrebările se referă la revizuirea cetăţeniei şi cetăţenia actuală).
La pag. 4: 2. Teroarea antisemită. a. Arestări… b. Maltratări…; c. Evacuări…; d. Expulzări…; e. Pagube…
La pag. 5: 3. Proprietate expropriată. a. Natura bunului…; b. Exproprierea…; c. Pagube suferite…; d. Observaţiuni…
La pag. 6: 4. Lichidări de întreprinderi pe baza de legi sau măsuri. a. Pe baza situaţiei cauzate de regimul antisemit…; b. Pe baza legii…; c. Ce mărfuri i s-au confiscat sau a fost obligat să predea…
La pag.7: 5. Regimul în detaşamentele de lucru. a. Cât timp şi în ce detaşament de lucru a prestat munca. În 1942, câte zile… Unde…În 1944 (sic!), câte zile…; Unde…; În 1944, câte zile…; Unde…; b. Regimul muncii…; c. Natura muncii…;
la pag. 8: d. Pedepse suferite…; 6. Valoarea confiscărilor: Aparate medicale…; Aparate radiofonice…; Maşini de cusut…; Automobile…; Biciclete…; Altele (ce anume)…
La pag. 9: 7. Repercursiunile (sic!) acţiunii de arianizare asupra profesioniştilor a. Asupra salariaţilor: Concediat…; Scăderea salariului…; A lucrat nelegal…; Altele…; Pagube avute…; b. Asupra liber-profesioniştilor: Radiat din Corpul profesional…; Restrângerea activităţii profesionale…; Altele…; Pagube avute…;
La pag. 10: c. Asupra patronilor: Din ce cauză a suferit industria sau comerţul patronului…; Camuflajul…; Altele…; Pagube avute…
La pag. 11: d. Dacă a fost despăgubit şi în ce măsură…; e. Pagube reală suferită…; Observaţiuni…
La pag. 12: Asupra meseriaşilor: Retragerea dovezii de calificare profesională…; Altele…; Pagube avute…; e. Asupra altor categorii de profesionişti cu indicarea pagubelor…; Observaţiuni…
La pag. 13: 8. Ocupaţiunea şi mijloacele de trai în timpul prigoanei. a. Înainte de 1940…; b. Între 1940-1944…; c. Venitul mediu lunar înainte de 1940…; d.Venitul mediu lunar între 1940-1944…; d. Ajutor dat de Comunitate… Cât lunar…
La pag. 14: Cât anual…; În total între 1940-1944…; f. Dacă a fost nevoit spre a se întreţine să vândă obiectele casnice de strictă necesitate din pricina regimului antievreesc, la cât apreciază valoarea acestora… 9. Deportarea: a. Ultimul domiciliu…; b. Localitatea în care a fost internat în ghetto…;
La pag. 15: c. La ce dată a fost internat în ghetto…; d. Regimul în ghetto…; e. La ce dată şi în ce condiţii a fost deportat…; f. Primul lagăr în deportare…; g. Alte lagăre de deportare în care a mai fost declarantul…
La pag. 16: h. Data repatrierii…; i. Împrejurările repatrierii şi prin cine a fost repatriat…; j. Starea fizică actuală ca urmare la deportare…
La pag. 17: 10. Pagubele materiale pricinuite de deportare a. Bunuri predate înainte de deportare…; Mobile…; Inventar profesional…; Valori de altă natură…; b. Bunuri predate înainte de deportare (a), potrivit dispoziţiunilor oficiale La autorităţi… La bămci… La custozi…
La pag. 18: c. Bunuri predate înainte de deportare (a), particularilor consideraţi oameni de încredere…; d. Bunuri predate înainte de deportare (a), rămase pe loc fără stăpân…
La pag. 19: e. Bunuri regăsite după venirea din deportare Din categoria (b)….; Din categoria (c)….; Din categoria (d)…; f. Totalul pagubei
Încă o precizare: dosarul suferinţelor este bilingv. Toate însemnările de mai sus, cu excepţia celor de pe cele două feţe ale plicului, sunt în română şi în maghiară, probabil pentru că în 1947, anul Conferinţei de Pace de la Paris, în România mai erau mulţi evrei transilvăneni care vorbeau mai bine ungureşte decât româneşte.
Prin ce stârneşte interesul nostru acest „dosar”? Enumerăm câteva motive care ne fac să credem în valoarea excepţională a acestor documente:
1. Subsemnatul nefiind istoric şi cu atât mai puţin un cercetător de arhive, m-am înscris la cuvînt în chestiunea Holocaustului din România sub imboldul a două impulsuri: (a) am cunoscut o sumedenie de martori, îndeosebi evrei, a căror mărturie orală infirmă teza Holocaustului, la fel cum o sumedenie de surse tot evreieşti, scrise, publice, conţin acelaşi mesaj; (b) contradicţia în care se află foarte des autorii holocaustizanţi, contradicţia cu logica, cu bunul simţ şi faţă de documente şi informaţii pe deplin sigure. Am încercat să citesc cât mai mult pe acest subiect şi până acum nu am întâlnit, în nicio lucrare, vorbindu-se de acest imens fond documentar, de primă mână, care se va fi adunat în urma „anchetei generale printre evreii din România”, anchetă organizată de instituţia cea mai competentă şi mai interesată de efectuarera acestor anchete: însuşi Congresul Mondial Evreiesc.
Altminteri, la nivelul meu de informaţie, destul de precar, cum spuneam, mereu m-am întrebat şi mirat de ce, imediat după război, nu s-a făcut o „anchetă generală” printre toţi evreii, deci şi printre cei din România, cu privire la suferinţele îndurate de fiecare familie evreiască, de fiecare evreu! O anchetă care să inventarieze exhaustiv „efectele regimului de teroare şi jaf”. Iată însă că ancheta, aşa cum era şi logic, s-a făcut, iar îndemnul „toţi evreii au datoria de a răspunde la acest chestionar” îşi va fi produs efectul dorit: alcătuirea acestui corpus de documente lămuritoare asupra Holocaustului.
Ce s-a întâmplat cu acest corpus?… Unde se află arhivat şi în ce măsură este cunoscut şi pus la dispoziţia publicului?
Există două răspunsuri posibile: (a) acest fond este public, la dispoziţia istoricilor, a publicului, mereu istoricii serioşi au făcut trimiteri la aceste „dosare ale suferinţei evreieşti”, despre care subsemnatul nu am cunoştinţă dată fiind ignoranţa mea în materie. În acest caz îmi fac mea culpa şi-i rog pe cei propriu-zis cunoscători să mă îndrume spre lucrurile de sinteză elaborate pe seama materialului adunat prin amintita anchetă. Al doilea răspuns: (b) acest fond de documente într-adevăr nu este pomenit în lucrările holocaustologilor, ceea ce impune Congresului Mondial Evreiesc obligaţia de a da explicaţii publice, să răspundă întrebărilor de mai sus. Şi mai ales întrebării de ce?
Ţinând seama de felul cum aceste dosare au ajuns în posesia noastră, a Comisiei Anti-Wiesel (aceasta este denumirea cea mai potrivită pentru comisia noastră), înclin să cred că ancheta publică la care toţi evreii au avut datoria să răspundă nu a prezentat niciodată publicului rezultatele la care a ajuns. Acestei atitudini ciudate nu îi pot găsi decât o singură explicaţie: ancheta nu a confirmat aşteptările celor care au organizat-o, nu a confirmat teza lui Matatias Carp şi a celorlalţi istorici holocaustizanţi care se trag din acesta. Cu alte cuvinte, ceea ce au declarat „toţi evreii” se pare că nu prea le-a convenit „unor evrei”, acelor lideri evrei care au lansat mai târziu teza celor 400.000 de evrei ucişi de români.
Fireşte, în felul acesta construim ipoteze, facem presupuneri, toate cu un grad mare de risc, riscul de a bate câmpii şi de a greşi cu imensă vinovăţie faţă de cei ce au suferit în acei ani. Certitudinea deplină este una singură: realitatea acestei anchete generale din 1946-47 şi a chestionarului la care fiecare evreu a fost dator să răspundă. Această anchetă a fost dusă până la capăt şi în felul acesta s-a constituit un fond de documente cu o forţă probatorie fără egal printre documentele legate de soarta evreilor din România, inclusiv a celor deportaţi în Transnistria. Dacă din răspunsurile date de evreii implicaţi va fi rezultat ce ştiau evreii despre propria suferinţă, din întrebările chestionarului nu ne este greu să deducem ce credeau în 1946 liderii evrei despre Holocaustul din România. Aceste întrebări au fost formulate în funcţie de ceea ce se ştia că au fost în România „suferinţele unei familii evreeşti”. Analiza acestui chestionar mi se pare a fi partea cea mai interesantă a întâlnirii noastre cu aceste documente. Şi nu trebuie să fii mare specialist ca să-ţi dai seama că aceste întrebări nu prea „rimează” cu ceea ce susţin azi liderii evreilor, unii lideri, despre vestitul holocaust din Transnistria. Cum se face că nici o întrebare a chestionarului nu trimite la cumplita hecatombă?! Cu alte cuvinte, aceste dosare ale suferinţelor evreieşti dovedesc că în 1947 evreii şi liderii acestora, inclusiv liderii mondiali ai evreilor nu ştiau nimic despre cei 250.000 de evrei care fuseseră ucişi de români în Transnistria… Pas de mai înţelege ceva!
ION COJA
Anexa 3
Material apărut pe site-ul Armatei Israelului
Pag 1. Parasutisti din chibuturi, originari din Romania care au fost parasutati in Europa in timpul Holocaustului 1944
Pag. 2. Bombardarea campurilor petroliere si a rafinariilor din zona Ploiesti – Romania. (se poate intra prin you-tube pentru a vedea un filmuletz)
Continuarea in pag. 3
1
Pag.3. Pe 1 august 1943 au iesit din Bengazi in Libia 178 de avioane de tip „Liberator” B-24 a fortelor aliate pentru a bombarda campurile petrolifere din zona Prahova si rafinariile de langa Ploiesti.. 162 au intrat in Romania si celelalte au ramas pe drum.
Continuare pagina 3.1
O alta expeditie a avut loc pe 17 august 1944 tot cu avioane „Liberator ” B-17 si B-24 si tot in scopul de a distruge campurile petroliere si rafinariile din Valea Prahovei si zona Ploiesti. Au avut loc 27 de bombardamente in care fortele alíate au pierdut 300 de avioane si au murit circa 3000 de aviatori si luptatori din echipajele de zbor.
In plus au avut loc si alte lupte aeriene si bombardamente deasupra teritoriului Romaniei, in care au cazut un numar de avioane, iar echipele de zbor au cazut in mana autoritatilor romane si au fost luati prizonieri si inchisi in inchisorile romanesti . Numarul aviatorilor si celor din echipele de zbor care au cazut pe teritoriul Romaniei a depasit 1000. Parte au fost prinsi si inchisi, iar altii s-au ascuns, astfel incat era necesara salvarea lor. In ajutorul lor au fost trimisi parasutistii evrei din Palestina care au reusit sa salveze cca 150 de aviatori ai fortelor alíate si sa-i treaca granita. Numai la sfarsitul razboiului, adica intre 31 august si 3 septembrie autoritatile romane au eliberat si ceilalti 1161 de prizonieri (aviatori si alti
Continuare pag. 3.2
luptatori din fortele aeriene) dintre care: 1117 americani, 31 britanici, 12 olandezi si un francez.
De asemenea parasutistii israelieni au actionat ca sa-i organizeze pe evreii din Romania in a se apara si apoi sa poata emigra in Israel legal sau ilegal astfel incat 60000 de evrei din Romania au emigrat cu ajutorul lor spre Israel.
Pag. 4. In timpul celui de-al doilea razboi mondial au fost trimisi in Romania 10 parasutisti din chibutzuri din Palestina, toti vorbitori de limba romana:
Continuare din pag. 4
Aba Bardicev, Dov Bergher, Leova Gukovski, Baruh Camin, Mielu Kaner, Arie Fichman, Rico Lupescu, Itzhak Macarescu si Shaike Dan (Ioshua Trahtenberg). Aba Bardicev a fost lansat la granita Iugoslavia – Romania, nu a reusit sa treaca in Romania si a fost prins in Ungaria si trimis la Mauthausen unde a fost judecat si condamnat la moarte. Arie Fichman si Leova Gukovski au fost lansati intr-un loc nesigur si au fost prinsi imediat. Au fost inchisi si eliberati la sfarsitul razboiului. Si Rico Lupescu impreuna cu Itzhak Macarescu au fost prinsi si inchisi si au fost eliberati la sfarsitul razboiului. Ceilalti parasutisti au fost lansati si nu au fost prinsi, au reusit sa intre in contact cu comunitatea evreilor din Bucuresti si s-au ocupat cu organizarea de autoaparare a evreilor , iar dupa razboi cu scoaterea legala si ilegala a evreilor pentru a emigra in Palestina.
Pag. 5. Arie (Leova) Gukovski din chibutz Iagur, a fost lansat in Romania, a fost prins inchis si eliberat la sfarsitul razboiului
Pag. 6
Leova Gukovski si Arie Fichman au fost lansati in Romania in noaptea de Rosh Ha Shana (anul nou
Continuare pag.6.1
evreiesc) 1940. Din cauza unei greseli a pilotului care trebuia sa-i lanseze la 60 de km de Bucuresti, au aterizat undeva intr-o suburbie a Bucurestiului. Intai a fost lansat Arie Fichman si apoi Leova Gukovski, in jurul lor explodand obuzele tunurilor antiaeriene. Ca sa nu aterizeze in piata asezarii, a tras Leova de parasuta si a cazut pe acoperisul unei case si de aici s-a rostogolit intr-o caruta cu coceni de porumb. In cadere si-a rupt piciorul stang si n-a mai putut sa se miste. A inghitit hartia cu planul de actiune si codurile secrete, cand tocmai a fost inconjurat de soldati romani care l-au luat prizonier. Intamplarile din prizonierat si din perioada de spitalizare sunt povestite intr-o carte „Pentru ce am fost chemat la datorie”. Dupa 1944 Leova s-a intors in tara, in chibutzul Iagur de unde plecase
Pag.7. Arie Orni Fichman, din kibutz Beit Oren. A fost parasutat in Romania, a fost prins si eliberat la sfarsitul razboiului
Continuare in pag. 8
Pag.8. Arie Fichaman a capatat gradul de capitan (pe nume Jacobson) iar Iehuda Ahisher a capata gradul de locotenent Hanani. Cei doi au fot transportati in Libia si de acolo trebuiau sa fie parasutati in Romania langa Arad. Actiunea a purtat numele de „Mantilla” si in cadrul ei cei doi trebuiau sa ia legatura cu prizonierii puterilor alíate, sa incerce sa-i organizeze in scopul evadarii din detentie.
8.1 (continuare din pag 8)
Trimisii miscarii sioniste trebuiau sa se intalneasca cu cei doi fiind in legatura cu cei care organizasera actiunea.
Actiunea „Mantilla” era prima actiune in seria de actiuni ai serviciului MI 9 pentru creearea unei infrastructuri in Balcani. Parasutistii au fost antrenati in parasutare si au trecut prin Cairo pentru a fi parasutati in Romania. O greseala de navigatie a pilotului a facut ca in noaptea de 1 octombrie 1943 sa aterizeze departe de locul de intalnire cu trimisii organizatiei sioniste. Cei doi au cazut prizonieri si actiunile de parasutare din Balcani au fost oprite datorita venirii iernii.
Pag. 9 (original)
Pag.9.
Pe 1 octombrie la ora 02:15 noaptea , cei doi parasutisti erau in mana jandarmeriei romane. Intai cei doi au fost lasati sa doarma si numai dupa-amiaza au fost preluati de serviciul de informatii pentru a completa chestionare cu intrebari. Dovada ca nu au fost acuzati de terorism, au putut sa poarte uniforme britanice, neavand nici un fel de haine civile si parasutandu-se fara arme. Iar parasutele erau de culoare alba deci de salvare. Deobicei cand actiunea de parasutare este in scop de spionaj, parasutele sunt de culoare albastra sau gri ca sa un fie vazute. Pe de alta parte totusi s-au gasit la ei 123 de monezi de aur, 198 de bancnote straine si 246 de bancnote in valoare de 173000 lei o suma importante la vremea aceea. De asemenea ei aveau pachete de mancare concentrata si truse medicale pentru primul ajutor.
Cei care i-au cercetat n-au folosit metode de tortura pentru a scoate de la ei declaratii. Dosarul
Pag. 9.1
de cercetare l-au transmis direct lui Ion Antonescu, conducatorul Romaniei, subliniind faptul ca cei doi
prizonieri le-au dat sa inteleaga ca „viitorul Romaniei depinde de cum se vor purta cu evreii”.
Antonescu refuza sa-i predea pe parasutisti Gestapoului
Stirea prinderii celor 2 parasutisti a ajuns imediat la urechile ambasadorului Germaniei la Bucuresti Manfred von Kilinger si mai departe la Herman Georing. Gestapoul a cerut imediat sa fie predati lor. Autoritatile romane au reusit sa scape de presiunea nemtilor prin diferite pacaleli. Maresalul Antonescu a dat ordin sefului statului major al Fortelor de Aviatie sa spuna nemtilor ca parasutistii vor fi interogati de serviciile romane si rezultatele vor fi transmise fortelor aeriene germane. Nu se poate exclude posibilitatea, scrie istoricul Mihai Pelin – ca raspunsul autoritatilor romane se datoreaza faptului ca cei doi prizonieri erau evrei, motiv destul de intemeiat pentru ca cei doi sa nu fie interogati de nazisti. Cu tóate acestea
Pag. 9.2
autoritatile romanesti nu au fost in stare sa reziste in fata presiunii germane si pana la urma au
acceptat ca autoritatile germane sa-l interogheze pe Arie Fichman si acesta sa fie interogat de nemti in Germania. Romania a hotarat sa infiinteze o comisie formata din ofiteri romani care sa-l insoteasca pe Arie Fichman (Ghideon Jacobson) si sa primeasca informatii asupra tehnicii si metodele de interogare folosite de nemti in interogarea prizonierilor de razboi ai Puterilor alíate.
Arie Fichman (Ghideon Jacobson) a plecat pe 9 octombrie 1943 in Germania impreuna cu ofiterii romani si s-a intors la sfarsitul lui octombrie insotit de aceeasi ofiteri romani. Dosarul de cercetare german semnat de Von Killinger, ministrul lui Hitler la Bucuresti, nu continea nimic nou fata de ceea ce stiau romanii. Iosef Hanani l-a intalnit din nou pe Arie Fichman in lagarul de prizonieri ai Puterilor Aliate care se afla la Timisul de Jos (dupa ce a fost internat cateva saptamani la spitalul din Sinaia si Brasov). Cei doi prizonieri au fost eliberati pe 2 si 3 Septembrie 1944. Au fost urcati impreuna cu alti prizonieri ai Puterilor Aliate intr-un avión care a decolat de pe aeroportul din Popesti Leordeni spre Italia
Pag. 10
Pe 29 iulie 1954 a avut loc o demonstratie aviatica in memoria lui Peretz Goldstein unul din parasutistii care fusesera parasutati in Romania in
Continuare pag.10
timpul celui de-al doilea razboi mondial. Un avión care zbura de-asupra celor care participau la ceremonie s-a prabusit in mijlocul multimii. Atunci au murit Arie (Leova) Gucovski, Arie Fichman si Dov Berger trei dintre parasutistii originari din Romania care fusesera lansati in timpul razboiului in Romania. In poza se vede imaginea avionului dupa prabusire. Primul ministru Moshe Sharet care a fost prezent la demonstratia aviatica si de-asupra caruia a trecut avionul la cativa metri a interzis pana a doua zi difuzarea stirii prabusirii.
doresc abonament la NOUTAȚI DE LA ION COJA.
Mulțumesc
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/dorita-rege-asasinarea-lui-corneliu-zelea-codreanu-e-pusa-punct-gavrila?utm_term=nl-link&utm_source=Newsletter-39609-20130513&utm_content=1847006%40yahoo.com&utm_medium=newsletter&utm_campaign=Dorit%C4%83+de+rege%2C+asasinarea+lui+Corneliu+Zelea+Codreanu+e+pus%C4%83+la+punct+de++Gavril%C4%83+Marinescu%C5%9Fi+Armand+C%C4%83linescu
Linku te duce spre ceva cutremurator. Datoria noastra ar fi ca sa facem sa nu mai ajunga atatia fii ai neamului romanesc sub securea calailor. Prea a fost exterminata mare parte din elita romaneasca ce a imbratisat idei legionare. N-ar fi oare timpul sa abandonam aceste idei pentru a evita noi masacre ? Chiar vor unii ca neamul romanesc sa fie lichidat cu totul ? Eu si asa nu mai am mult de trait si n-ar trebui sa-mi pese. Si totusi imi pasa.
Este firesc sa-i amintim pe martirii neamului romanesc chiar daca au fost comunisti sau legionari. La noi a dat chix si miscarea legionara si cea comunista. Trebuie aleasa alta cale pentru ridicarea neamului romanesc. Daca se doreste. Daca nu, nu-i bai.
Scuze, linkul nu linku.
Eu nu cred ca vreodata Congresul Mondial Evreiesc sai Muzeul Holocaustului din SUA sau Comunitatea Evreiasca din Romania sau orice alt for conducator evreiesc ii va raspunde Dlui prof. Ion Coja. Ca atare nu inteleg de ce Domnia Sa mai solicita raspunsuri.
Problema este clara, daca asa s-a stabilit, asa ramane : romanii au mascrat evrei facand 400.000 de victime. Putem noi sa ne dam cu fundul de pamant de mii de ori, ramane cum s-a stabilit. Nici mai mult(Doamne fereste, pana te nimereste) si nici mai putin.
Parerea mea sincera este sa nu ne mai aparam, sa nu ne mai explicam. Sa ne lasam in voia Domnului, ca tot suntem noi 85% crestini ortodocsi si avem incredere in biserica in proportie de 90%.
La noi, la crestini ortodocsi, suntem invatati sa ne purtam crucea. De ce n-o purtam ? Poate chiar Dzeu ne acuza de holocaust. Poate ca El, in maretia Lui are un plan. De ce sa-l combatem daca suntem credinciosi ?
Daca evreii mint, vor fi pedepsiti de Dzeu,
Daca noi nu suntem supusi si umili la ceea ce ni se porunceste, tot asa vom fi pedepsiti.
Daca chiar iubiti neamul romanesc, invatati-l umilinta crestina ortodoxa si veti fi izbaviti.
Onisie, Onisie!
Provocator mic ce esti…!
Ai tu ceva cu Biserica Ortodoxa si cu legionarii…!
Dar nu-ti displac nici sovieticii, nici evreii…!
Bicherule!
Sa-ti spun drept prefer sa vina iar bolsevicii, chiar calare pe tancurile sovietice. Aia daca nu te puneai rau cu ei si nu le ziceai nimic te lasau in plata Domnului. Si daca erai silitor te mai trimiteau si la niscaiva specializari.
Cei care au luat puterea in 1989 si daca-i votezi tot rau iti fac. I-am votat si sustinut ani de zile, cand pe unii cand pe altii si tot degeaba. Au ras de pe fata pamantului industria si nu numai si ne-au lasat fara locuri de munca. Bajbaim in intuneric si alergam ca nebunii dupa un loc de munca. Noi nu suntem America sa vrei sa muncesti si sa poti.
Din punctul meu de vedere Ana Pauker si ai ei au fost mult mai buna decat cei de azi care au distrus di „destructurat” o natie si o tara sub pretextul modernizarii si democratiei. Aia de atunci au pastrat fabricile si uzinele , chiar daca erau capitaliste, le-au dezvoltat, le-au multiplicat, le-au modernizat si nu ne-au lasat pe drumuri. Defectul lor este ca ii nimiceau pe cei ce se opuneau lor. Noi la astia nu ne-am opus, i-am sustinut si si-au batut joc de noi, Si-si bat joc in continuare.
Asta-i cel mai importatant subiect.
Restul subiectelor privind legionarii, comunistii, sovieticii, evreii nu mai are/au aproape nicio relevanta fata de ceea ce ni s-a intamplat si ni se intampla permanent.
PS. Nu cred ca legionarii si legionarismul vor salva vreodata Romania. Istoria este clara si eu nu sunt adeptul repetarii ei pe motiv ca poate, poate va iesi bine. Pentru neamul romanesc acest drum al legionarismului este dezastru. Din pacate sunt grav bolnav, zilele-mi sunt numarate si nu mai apuc sa vad pana unde duce marsevia celor ce ne conduc(cu schimbul, cand unii cand altii). Si probabil n-o sa mai am nici mult timp si putere sa mai comentez pe site-ul dlui prof Ion Coja.
Daca o masina da peste copilul tau de 5 ani sa zicem, crezi ca fost voia zeului tau cretin?
1- Puschea pe limba ta. Cum sa-mi faci astfel de comparatie ?
2- Cel mai tanar nepot pe care-l am are aproape 14 ani;
3- Eu n-am zei, nu cred in existenta Dumnezeului biblic si nici a altor Dumnezei,sunt ateu cum s-ar zice, dar morala mea crestina si cele 10 porunci pe care le urmez nu-mi permite sa zic cuiva ceva de copii lui.
4- Zicandu-mi ca zeul meu este cretin, implicit ma faci si pe mine cretin daca as avea un zeu cretin. Nicio problema daca ma categorisesti drept cretin. Sa fii dumneata sanatos. Nu raspund la provocari si la provocatori.