 MIșu7 aprobate dumihai2003@yahoo.com 185.123.143.115 |
O fi vreo neînțelegere din SURSĂ!
Limba română este unică! Ca orice limbă!… Limba română este unică! Ca orice limbă!… |
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Luceafărul NU a murit, trăieşte!
Luceafărul nu a murit, trăieşte
E protejati în lumile celeste
În locuri sacre, unde nu-l loveşte
Ura celor născuţi să îl deteste
Deşi ucis, luceafărul trăieşte
El, cel plecat în alte lumi să spună
Cum încercau să-l ardă, mişeleşte
Rătăcitori prin Ţara lui străbună
Luceafărul, reînviat trăieşte
În universuri unde n-au admis
Irozii care vorbeau păsăreşte
Şi ne-au cerut să fie interzis!
Călătorind spre Nistru, de la Tisa,
Dorea să-şi vada Ţara re-ntregită!
Şi-a amintit că neamul “plânsu-i-sa”
Că-i acuzat de-o “stirpe înrăită”
Luceafărul nu a murit, trăieşte,
A reînviat în lumile celeste
Au incercat să-l arda mişeleşte
Rătăcitori născuţi să îl deteste!
din Volumul” Va acuz din dragoste de Tara” , Ed Semne 2022
Virgil Ciucă
New York
01/01/2022
Poetului Nemuritor
Luceafărul veşnic trăieşte
Prin sufletul unui popor
Cu versul lui care sfinţeşte
Şi loc, şi timpul trecător
Luceafărul mai străluceşte
Căci versul lui nemuritor
Nu-l vom uita, doar româneşte
A scris poeme care dor!
Luceafăr peste universuri
Tu ne-ai cerut reîntregirea
Şi-ai îndemnat Ţara, prin versuri,
Să-şi consfinţeascâ “nemurirea”
Luceafărul încă trăieşte
Şi strânṣi, uniţi sub tricolor,
Noi îl slăvim împărăteşte
Pe El, Poet Nemuritor…
din volumul „V-a acuz din dragoste de Tara”, Ed SemnE 2022
New York,
01/07/2022
Să ne amintim de Eminescu
În secolul de lupte răvăşit
Din traci s-a înălţat către zenit
Luceafărul poporului român
Ţinuturilor dacice stăpân.
Plecarea lui în lumi necunoscute
A-ndurerat şi fiinţe nenăscute,
Dar ne-a ţinut uniţi legaţi de glie
Să ne jertfim, să nu fim colonie.
Chemat de Zeu să lumineze-n haos
El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos
Să mângâie cu raza-i de poveste
Cărările spre lumile celeste.
Poporul dac i-a-ncredinţat destinul
Să-l ducă Tronului pentru Divinul
Zalmoxis, şi strămoş, şi Tată Sfânt
Ce s-a-nălţat la cer de sub pământ .
Luceafăr blând al devenirii noastre
Revino pe pământ din depărtate astre
Şi luminează calea alor tăi
Să nu fie conduşi de nătărăi.
Îndreaptă-ţi raza care plânsu-ţi-s-a
Să uneşti maluri de la Bug cu Tisa
Din volumul „Chemarea la judecata”, Ed SemnE, 2012
Virgil Ciucă/New York/13 ianuarie 2012
Eminescu răstignit
Un fiu al plaiului moldav
S-a revoltat ades în scris
Şi-a refuzat să fie sclav,
Lacheii zic că-i un proscris.
Cu ură culpabilizat,
Răstălmăcind al său trecut,
Ei cer să fie renegat,
Dar noi în juru-i facem scut.
Nedrept a fost crucificat
Şi tot nedrept este hulit –
Ori proletar, ori împărat –
Cu el, pe NOI ne-au răstignit.
Luceafăr scâteind în lume,
Căutător de apă vie,
Eminescu e un nume
Dăinuind pentru vecie.
Din volumul „Pierdut in lume” Ed SemnE, 2010
Woodhaven, New York, 12/25/2009
Scrisoare lui Eminescu
Tu ai plecat, frate mai mare,
Geniu, ca să colinzi pustiul,
Dar pe un ţărm la marea mare,
Noi toţi îţi vom veghea sicriul
Ne-ai spus ades că prin unire
Strânşi laolaltă, râul, ramul,
Vom triumfa spre reîntregire
În lupte dure cu muscalul.
Pribeag ai colindat Carpaţii
Să-ţi onorezi ţara străbună
Şi ţi-ai unit cu vorba fraţii,
Iar ei uniţi vor să rămână!
Cu suflet şi devoţiune,
Mereu călăuzit de-o zână,
Tu ai trezit o naţiune,
Şi trează vrea ea să rămână!
Ştim, „de la Nistru pân’ la Tisa”,
Care-s străvechile hotare,
Când „tot românul plânsu-mi-s-a”
Tu ne-ai impus între popoare.
Chiar de-ai plecat, frate mai mare,
Geniu, ca să cunoşti pământul,
Nnoi strânşi uniţi între hotare
Pe veci îţi apărăm cuvântul!
Din volumul „Pierdut in lume”, Ed SemnE, 2010
Virgil Ciucă
New York 22 decembrie 2009
Luceafărul NU a murit, trăieşte!
Luceafărul nu a murit, trăieşte
E protejati în lumile celeste
În locuri sacre, unde nu-l loveşte
Ura celor născuţi să îl deteste
Deşi ucis, luceafărul trăieşte
El, cel plecat în alte lumi să spună
Cum încercau să-l ardă, mişeleşte
Rătăcitori prin Ţara lui străbună
Luceafărul, reînviat trăieşte
În universuri unde n-au admis
Irozii care vorbeau păsăreşte
Şi ne-au cerut să fie interzis!
Călătorind spre Nistru, de la Tisa,
Dorea să-şi vada Ţara re-ntregită!
Şi-a amintit că neamul “plânsu-i-sa”
Că-i acuzat de-o “stirpe înrăită”
Luceafărul nu a murit, trăieşte,
A reînviat în lumile celeste
Au incercat să-l arda mişeleşte
Rătăcitori născuţi să îl deteste!
din Volumul” Va acuz din dragoste de Tara” , Ed Semne 2022
Virgil Ciucă
New York
01/01/2022
Poetului Nemuritor
Luceafărul veşnic trăieşte
Prin sufletul unui popor
Cu versul lui care sfinţeşte
Şi loc, şi timpul trecător
Luceafărul mai străluceşte
Căci versul lui nemuritor
Nu-l vom uita, doar româneşte
A scris poeme care dor!
Luceafăr peste universuri
Tu ne-ai cerut reîntregirea
Şi-ai îndemnat Ţara, prin versuri,
Să-şi consfinţeascâ “nemurirea”
Luceafărul încă trăieşte
Şi strânṣi, uniţi sub tricolor,
Noi îl slăvim împărăteşte
Pe El, Poet Nemuritor…
din volumul „V-a acuz din dragoste de Tara”, Ed SemnE 2022
New York,
01/07/2022
Să ne amintim de Eminescu
În secolul de lupte răvăşit
Din traci s-a înălţat către zenit
Luceafărul poporului român
Ţinuturilor dacice stăpân.
Plecarea lui în lumi necunoscute
A-ndurerat şi fiinţe nenăscute,
Dar ne-a ţinut uniţi legaţi de glie
Să ne jertfim, să nu fim colonie.
Chemat de Zeu să lumineze-n haos
El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos
Să mângâie cu raza-i de poveste
Cărările spre lumile celeste.
Poporul dac i-a-ncredinţat destinul
Să-l ducă Tronului pentru Divinul
Zalmoxis, şi strămoş, şi Tată Sfânt
Ce s-a-nălţat la cer de sub pământ .
Luceafăr blând al devenirii noastre
Revino pe pământ din depărtate astre
Şi luminează calea alor tăi
Să nu fie conduşi de nătărăi.
Îndreaptă-ţi raza care plânsu-ţi-s-a
Să uneşti maluri de la Bug cu Tisa
Din volumul „Chemarea la judecata”, Ed SemnE, 2012
Virgil Ciucă/New York/13 ianuarie 2012
Eminescu răstignit
Un fiu al plaiului moldav
S-a revoltat ades în scris
Şi-a refuzat să fie sclav,
Lacheii zic că-i un proscris.
Cu ură culpabilizat,
Răstălmăcind al său trecut,
Ei cer să fie renegat,
Dar noi în juru-i facem scut.
Nedrept a fost crucificat
Şi tot nedrept este hulit –
Ori proletar, ori împărat –
Cu el, pe NOI ne-au răstignit.
Luceafăr scâteind în lume,
Căutător de apă vie,
Eminescu e un nume
Dăinuind pentru vecie.
Din volumul „Pierdut in lume” Ed SemnE, 2010
Woodhaven, New York, 12/25/2009
Scrisoare lui Eminescu
Tu ai plecat, frate mai mare,
Geniu, ca să colinzi pustiul,
Dar pe un ţărm la marea mare,
Noi toţi îţi vom veghea sicriul
Ne-ai spus ades că prin unire
Strânşi laolaltă, râul, ramul,
Vom triumfa spre reîntregire
În lupte dure cu muscalul.
Pribeag ai colindat Carpaţii
Să-ţi onorezi ţara străbună
Şi ţi-ai unit cu vorba fraţii,
Iar ei uniţi vor să rămână!
Cu suflet şi devoţiune,
Mereu călăuzit de-o zână,
Tu ai trezit o naţiune,
Şi trează vrea ea să rămână!
Ştim, „de la Nistru pân’ la Tisa”,
Care-s străvechile hotare,
Când „tot românul plânsu-mi-s-a”
Tu ne-ai impus între popoare.
Chiar de-ai plecat, frate mai mare,
Geniu, ca să cunoşti pământul,
Nnoi strânşi uniţi între hotare
Pe veci îţi apărăm cuvântul!
Din volumul „Pierdut in lume”, Ed SemnE, 2010
Virgil Ciucă
Luceafărul NU a murit, trăieşte!
Luceafărul nu a murit, trăieşte
E protejati în lumile celeste
În locuri sacre, unde nu-l loveşte
Ura celor născuţi să îl deteste
Deşi ucis, luceafărul trăieşte
El, cel plecat în alte lumi să spună
Cum încercau să-l ardă, mişeleşte
Rătăcitori prin Ţara lui străbună
Luceafărul, reînviat trăieşte
În universuri unde n-au admis
Irozii care vorbeau păsăreşte
Şi ne-au cerut să fie interzis!
Călătorind spre Nistru, de la Tisa,
Dorea să-şi vada Ţara re-ntregită!
Şi-a amintit că neamul “plânsu-i-sa”
Că-i acuzat de-o “stirpe înrăită”
Luceafărul nu a murit, trăieşte,
A reînviat în lumile celeste
Au incercat să-l arda mişeleşte
Rătăcitori născuţi să îl deteste!
din Volumul” Va acuz din dragoste de Tara” , Ed Semne 2022
Virgil Ciucă
New York
01/01/2022
Poetului Nemuritor
Luceafărul veşnic trăieşte
Prin sufletul unui popor
Cu versul lui care sfinţeşte
Şi loc, şi timpul trecător
Luceafărul mai străluceşte
Căci versul lui nemuritor
Nu-l vom uita, doar româneşte
A scris poeme care dor!
Luceafăr peste universuri
Tu ne-ai cerut reîntregirea
Şi-ai îndemnat Ţara, prin versuri,
Să-şi consfinţeascâ “nemurirea”
Luceafărul încă trăieşte
Şi strânṣi, uniţi sub tricolor,
Noi îl slăvim împărăteşte
Pe El, Poet Nemuritor…
din volumul „V-a acuz din dragoste de Tara”, Ed SemnE 2022
New York,
01/07/2022
Să ne amintim de Eminescu
În secolul de lupte răvăşit
Din traci s-a înălţat către zenit
Luceafărul poporului român
Ţinuturilor dacice stăpân.
Plecarea lui în lumi necunoscute
A-ndurerat şi fiinţe nenăscute,
Dar ne-a ţinut uniţi legaţi de glie
Să ne jertfim, să nu fim colonie.
Chemat de Zeu să lumineze-n haos
El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos
Să mângâie cu raza-i de poveste
Cărările spre lumile celeste.
Poporul dac i-a-ncredinţat destinul
Să-l ducă Tronului pentru Divinul
Zalmoxis, şi strămoş, şi Tată Sfânt
Ce s-a-nălţat la cer de sub pământ .
Luceafăr blând al devenirii noastre
Revino pe pământ din depărtate astre
Şi luminează calea alor tăi
Să nu fie conduşi de nătărăi.
Îndreaptă-ţi raza care plânsu-ţi-s-a
Să uneşti maluri de la Bug cu Tisa
Din volumul „Chemarea la judecata”, Ed SemnE, 2012
Virgil Ciucă/New York/13 ianuarie 2012
Eminescu răstignit
Un fiu al plaiului moldav
S-a revoltat ades în scris
Şi-a refuzat să fie sclav,
Lacheii zic că-i un proscris.
Cu ură culpabilizat,
Răstălmăcind al său trecut,
Ei cer să fie renegat,
Dar noi în juru-i facem scut.
Nedrept a fost crucificat
Şi tot nedrept este hulit –
Ori proletar, ori împărat –
Cu el, pe NOI ne-au răstignit.
Luceafăr scâteind în lume,
Căutător de apă vie,
Eminescu e un nume
Dăinuind pentru vecie.
Din volumul „Pierdut in lume” Ed SemnE, 2010
Woodhaven, New York, 12/25/2009
Scrisoare lui Eminescu
Tu ai plecat, frate mai mare,
Geniu, ca să colinzi pustiul,
Dar pe un ţărm la marea mare,
Noi toţi îţi vom veghea sicriul
Ne-ai spus ades că prin unire
Strânşi laolaltă, râul, ramul,
Vom triumfa spre reîntregire
În lupte dure cu muscalul.
Pribeag ai colindat Carpaţii
Să-ţi onorezi ţara străbună
Şi ţi-ai unit cu vorba fraţii,
Iar ei uniţi vor să rămână!
Cu suflet şi devoţiune,
Mereu călăuzit de-o zână,
Tu ai trezit o naţiune,
Şi trează vrea ea să rămână!
Ştim, „de la Nistru pân’ la Tisa”,
Care-s străvechile hotare,
Când „tot românul plânsu-mi-s-a”
Tu ne-ai impus între popoare.
Chiar de-ai plecat, frate mai mare,
Geniu, ca să cunoşti pământul,
Nnoi strânşi uniţi între hotare
Pe veci îţi apărăm cuvântul!
Din volumul „Pierdut in lume”, Ed SemnE, 2010
Virgil Ciucă
New York 22 decembrie 2009
New York 22 decembrie 2009