Sunt cel puțin șapte motive de care un cititor trebuie să țină cont atunci când dorește să afle adevărul despre Mișcarea Legionară:
1)
„Fenomenul legionar a fost şi este cel mai intens supus
denaturării”2.
2 Gheorghe Buzatu, Despre legionari şi legionarism, prefaţă
la monografia Corneliu Zelea Codreanu şi
epoca sa, Editura Criterion
Publishing, Norcross, GA, U.S.A., 2001, pag. 7
2)
„Mişcarea Legionară nu a avut niciodată şansa unui proces
fair play, cu dreptul de a-şi
prezenta punctul de vedere şi a se apăra”3.
3 Ion Varlam, PseudoRomânia.
Conspirarea deconspirării, Editura VOG, Bucureşti, 2004, pag. 332
3)
Aproape „toate opiniile câte s-au exprimat până astăzi
despre Mişcarea Legionară, cu excepţia acelora ale legionarilor înşişi, au la
bază în exclusivitate informaţii dintr-o singură sursă, cea a adversarilor ei,
fie că aceştia sunt democraţii de dinaintea ultimului Război mondial, fie că ei
sunt de-a dreptul comunişti, situaţi – deci – într-o postură politică diametral
adversă”4.
4 Ion Papuc, Cu
faţa spre trecut. Portrete şi ideologii, Editura Vergiliu, Bucureşti, 2005, pag. 367
4)
„Între feluritele regimuri şi guvernări care s-au
succedat în România în ultimii 60 de ani5 (iau în calcul şi(;) ani[i] postrevoluţionari(;))
există un element de continuitate, un punct comun în comportamentul lor
politic: antilegionarismul6”7.
5 Pentru pertinenta
actualizare a numărului de ani, accentuez că textul este publicat în 2001.
6 „Legionarii au fost loviţi din toate direcţiile. Au făcut
ani grei de puşcărie după 23 august 1944, dar şi înainte de venirea la putere a
comuniştilor!” (Ion Coja, Legionarii noştri,
Editura UMC, Bucureşti, 2001, pag. 9)
„Înainte
de 1944, regimul de detenţie a fost evident mai dur pentru legionari decât
pentru comunişti! Şi tot aşa mai departe, după 1944, regimul de detenţie a fost
mai dur pentru legionari decât pentru ceilalţi! Culmea, o serie de legionari
deţinuţi politici înainte de 1944, condamnaţi politic de(;) burghezo-moşierimea
noastră, au rămas în temniţă şi după «Eliberarea din august 1944». Unii dintre
aceştia au fost eliberaţi abia în 1964!” (ibidem, pag. 9) … „Nu ştiu ce alte
trăsături comune vor fi având Armand Călinescu şi Petre Roman, dar una este
sigură: antilegionarismul, care pe primul l-a împins la crimă, pe celălalt la
minciună. (Printre altele, minciuna cu legionarii implicaţi în evenimentele de
la Târgu Mureş, în martie 1990!)”, ibidem
7 ibidem
5)
„Ne-a fost impusă cu consecvenţă o adevărată dogmă
ideologică, fundamentată pe mitul propagandistic al «sălbăticiei»
legionare(;)… Legionarismul a devenit astfel imaginea publică a tuturor
relelor de ieri şi de azi”8. „Atât de mult au fost repetate aceste lucruri, atâta cerneală s-a vărsat
şi atâta patimă a fost investită în această denigrare concertată, încât pentru
anumite minţi comode problema nici nu mai merită discutată9”10.
8 Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, Editura Vremea, Bucureşti, 2001, pag. 9, 10
9„Când se rosteşte numele(;) Mişcării Legionare, multora
li se pare că ştiu totul dinainte…”, ibidem, pag. 10
10 ibidem
6)
„Istoria constă din a pune întrebări trecutului, astfel
ca răspunsurile să fie învăţăminte călăuzind prezentul şi(;) pregăti[nd]
viitorul”11.
11 Şerban
Milcoveanu, Tactica
şi strategia în întrebări cu sau fără răspuns, tipografia TCM Print, Bucureşti, 2001, pag. 61
7)
„Naţiunile sunt independente şi suverane în măsura în
care au şi practică gândirea critică concluzivă”12.
