Am dat la tipar ȘEITANII, romanul trilogie de care sunt foarte mulțumit. Nu răspund pentru cei cărora n-o să le placă, oricât de mulți vor fi! Public pe site, în cadrul strategiei de promovare, fragmentul de mai jos, din capitolul Legionăreală la Versailles, volumul 2, Paris by Night După cum se va vedea, personajele din capitolul acesta, ca și celelalte din roman, sunt mai toate reale, multe încă în viață, să se bucure de apariția acestei trilogii…

*

PARIS BY NIGHT

Capitolul 2

 

Legionăreală la Versailles

E plină lumea de… Nu mai zic! Tac. Nici să vreau n-aș

putea să zic ceva. De două ceasuri se ceartă și abia de

un sfert de oră am început să pricep de ce… În fine, sosește și

ultimul, fără de care nu puteam începe propriu-zis, și abia așa

se impune ideea forță că domnul Profesor nu are niciun amestec

în toată „povestea”, că nu vine el de așa de departe ca să rezolve

ce n-am rezolvat noi de 50 de ani!… 50 de ani? 50 și unu, de la

moartea Căpitanului… Ce să rezolvați? Problema lui Sima?…

Care-i problema? Le spun și eu, deschis: la București subiectul

ăsta nu-l discută nimeni! Nici domnul Țuțea, nici bădia Ghinea,

nici Marcel, nici Nae Cojocaru…

– Te vezi cu Nae Cojocaru?… Cum să nu?! Suntem puțin și

rude! …Atunci, continuă Armeanul, cred că se rezolvă problema

încrederii în domnul profesor. E nepotul de frate al domnului

Șeitan, de la el vine, au avut discuții îndelungi la New York și

a fost pus bine în temă, iar acum, poftim, este neam și cu Nae

Cojocaru!

– A venit la părintele Boldeanu cu recomandări și mesaje

importante de la Simion Ghinea, a avut o întâlnire cu Cioran și

de-atunci Cioran și-a mai revenit…

 

28 Ion COJA

 

– …chiar bine de tot!

– De fapt, de când s-a întâlnit cu domnul profesor, Cioran

nu și-a mai revenit!

– Exact! E corect și așa, și toată lumea schimbă priviri

înduioșate cu subsemnatul, care, ca orice subsemnat, nu știe

despre ce este vorba… …Așa că putem trece peste acest punct

al ordinii de zi. Consider că domnul profesor e demn de toată

încrederea, trecem la partea a doua. Dacă totuși cineva are de

pus o întrebare…

– Două! …Poftiți, domnule Nedelcu.

…Mai întâi, să nu se supere domnul profesor, dar nu vine

acum prima oară la Paris, în Occident. Cum de a primit pașaport?!

După câte știu eu, legea nu s-a schimbat și e mai departe la fel de

greu să-ți dea securitatea ausweissul!

Nu-mi place întrebarea asta!…

– Întrebarea nu-i rea, mărturisesc că mi-am pus-o și eu, se

scuză, oriental, armeanul de Grigore Malcasian.

– Nu-mi place întrebarea asta, repet eu, cu voce tare de data

asta. Iar mai departe în gând numai: O ador pe întrebarea asta, o

ador, drăguța!

– Cred și eu… Și de ce nu vă place?

– Răspunsul este cam lung și…

– Avem timp!

– Și nu-mi place să vorbesc prea mult despre mine, ăsta-i

baiul… Dar dacă altfel nu se poate…

– Nu se poate!

– Domnul profesor să nu se supere, dar domnul Nedelcu

așa e cu toată lumea: intransigent!

– Suspect de intransigent, adaug eu… Uite ai dracului moși

că s-au prins și rîd toți, fără răutate. Inclusiv acuzatul. Dar mai

ales subsemnatul, însă nu rîd la vedere, ci pe dinlăuntrul mutrei

mele, pe care deocamdată o lăsăm să mimeze încurcătura în care

a vrut să mă bage don barbișon! Deci?

 

ȘEITANII – Paris by night 29

 

– Domnilor, omul mai face și lucruri urîte la viața lui, mai

ales dacă scopul urmărit merită acest… Are dreptate domnul

Nedelcu… Nu prea-mi face plăcere să vă spun cum… Mi-e și un

pic de rușine… Dar eram înnebunit să ajung în Occident!… Am

această scuză! Nu?! Nu știu dacă mă înțelegeți!

Și tac! Ceilalți nu pricep nimic, așa cum mă și așteptam, se

uită unul la altul, apoi mă somează încruntați: Ce lucru urît ai

făcut, domnule profesor? Trebuie să știm totul despre dumneata!

Cum ai obținut pașaportul?

– V-am spus! Mi-e rușine de ce am făcut!… Și iar tac, coarda

răbdării se întinde și mai tare, iar când e gata să pleznească, mă

slobozesc: șantaj, domnilor!… Am recurs la șantaj!… Am șantajat…

Așa am primit pașaport: prin șantaj ordinar! Eu zic că merita! …Și

iar mă opresc, tac iară, să mă roage ei să vorbesc mai departe!

Din rumoarea nedumeririi generale se întrupează iar vocea

Savonarolei:

– Nu, domnule profesor! Tot ce este obținut pe calea

dezonoarei, a in-demnității, nu are nicio valoare! Adică nu

merită!… Așa gândim noi, legionarii! Știu că lumea ne înjură

pentru asta, nu suntem înțeleși, probabil că nici dumneata nu ne

înțelegi…

– Eu nu vă înjur!

– Asta ar mai lipsi!…

– Domnilor, dacă n-o făceam, acum nu mai eram aici, cu

dumneavoastră!

– Mi-e teamă, continuă barbișonul să dea din clanță, că dacă

lucrurile stau așa, întâlnirea noastră nu mai are obiect!… Șantaj?!

Doamne, ferește!… Șantaj, domnule Șeitan?!

– O… o clipă, să nu ne…

– Să nu ne ce?, domnule Grigore?!

– A greșit omul, singur recunoaște, îi pare rău!

– Nu, nu-mi pare rău deloc! Cum să-mi pară rău?!

– Poftim!

 

30 Ion COJA

 

– Domnului Dumitru Șeitan i-ați povestit despre acest șantaj?

– Și pe cine ați șantajat?

– Bărbat sau femeie?

– Asta-i o întrebare bună!… Care din ele? …Nu m-am gândit

până acum dacă-i bărbat sau femeie!… Și-i las pe toți mucles!

Apoi mă uit în jur, puțin neajutorat, căutând ceva, nu prea

se înțelege ce, precizez eu: o baie, un veceu, dacă se poate!… Și-i

las câteva minute să mai lărmuiască între ei! Se aud mai multe

glasuri, nici nu încerc să deslușesc cuvintele, prea mulțumit că

iar îmi iese!… Chestia cu pașaportul și șantajul este unul din

numerele mele preferate!… Cei mai mulți se abțin să mă întrebe,

dar au curiozitatea pe buze, în ochi, în subînțelesuri: cum făcuși,

vere, de ai pus gabja pe pașaport?!… Adică nu suntem chiar atât

de fraieri ca să nu ne mirăm! Se miră și-n țară, și mai ales afară

se miră… Îi mai las să fiarbă o vreme, nu prea mult, apoi trag apa,

deși nu era nevoie, și ies înviorat! Domnilor?

Domnii se pare că au deliberat destul și au luat deja decizia!

Le citesc pe față aceeași neabătută consecvență legionară!… Și

multă jenă, săracii! Le vine cam greu să-mi comunice sentința,

deh, nu sunt nici eu fiștecine, sunt nepotul lui… Sunt trimis de

înșiși Țuțea & Ghinea comp… Se chinuie fiecare să afle cuvintele

potrivite pentru un asemenea verdict, mesaj… Mi-e și milă de ei, în

ce situație i-am pus! Ce decizie i-am obligat să ia!… Le-ar fi greu să…

Așa că pun eu capăt dureroasei așteptări, dându-mi cu părerea:

Parcă n-aș zice că-i de genul feminin!…

Le cade de pe față toată legionăreala!… Le par nebun? M-ați

întrebat pe cine am șantajat… Femeie sau bărbat!… S-ar zice că e

genul feminin, dar…

Cine, domne?

Securitatea, cine alta?!

Păi ce amestec are Securitatea cu șantajul dumitale?

Păi eu pe cine am șantajat, domnilor?! Pe cine? Pe…

Securitatea! Am șantajat Securitatea, altfel nu-mi dădeau

 

ȘEITANII – Paris by night 31

 

pașaportul!… Cinșpe ani la rând mi-au respins dosarul! Nu se mai

putea!… Am greșit, poate…

Iarăși derută!… Vreți să spuneți că ați șantajat un securist?…

Nu, nu o persoană! Nu-s chiar așa de ticălos! Instituția! Eu am

șantajat instituția!…

Apoi mă îndur și explic: un coleg de-al meu, care primise

pașaport și a rămas cu pașaport cu tot la Munchen, la Europa liberă,

nu s-a mai întors… Iar eu, ce am făcut? Eu mi-am dat seama că

era omul securității… Plecase cu instrucțiuni precise în pașaport!

Așa că la prima ședință de partid, am cerut explicații: mie de ce

nu mi s-a dat pașaport, tovarăși colegi, iar colegului Geluțu i-au

dat?! Eu cu carnet de membrache, cu familie, cu casă, cu copii, cu

mașină… cu… cu… dar fără! Fără pașaport! Iar celălalt, fără carnet,

fără casă, fără familie, fără copii… fără… fără… dar cu! Cu pașaport!

Cum vine asta? Care este rațiunea acestui… Vreau explicații!, am

tunat eu în plină adunare generală PCR, pe facultate… Cine este

forța conducătoare în România: Partidul sau Securitatea?…

După o lună, la următoarea adunare generală PCR, cer iar

cuvîntul, și pun iarăși placa cu pașaportul! Între timp, la Europa

Liberă, fostul nostru coleg făcea spume la microfon înjurând în

stânga și în dreapta! Așa că m-au cam aplaudat colegii din sală

când am încheiat cu promisiunea că eu la fiecare adunare de

partid voi cere explicații: de ce nu am primit pașaport?… Și am

precizat: nu voi întreba de ce a primit pașaport fostul nostru

coleg! Căci știu de ce! Nu spun nimic deocamdată, tac, aștept să

mi se spună mie de ce nu mi se dă și mie pașaport?!…

M-au chemat a doua zi „la partid”, la tovarășul Augustin

Gârbea, și mi s-a promis solemn că la vară, vara lui 1984, voi

primi pașaport! Dar să tac!…

Bine, tac, dar dacă nu-mi dau pașaport, spun ce cred eu

despre pașaportul fostului nostru coleg! Ce caută el la Europa

liberă!… Poate vor să știe și colegii săi de microfonie!… Cam asta

a fost!

 

32 Ion COJA

 

Ce ușurare!… Pe toată lumea! Făceau infarct dacă-i mai

lăsam să…

Asta numești dumneata șantaj?

Păi dacă nu-mi dădeau pașaport, afla tot Bucureștiul cum a

ajuns domnul Gelu la Europa Liberă!…

…A șantajat Securitatea și i-a dat pașaport!… Ce zici,

domnule Nedelcu?

Are umor domn profesor! Poate chiar prea mult!…

Nu v-a plăcut?…

Dar mai trebuie să vă spun că pentru mine greul a fost când

m-am întors din Occident!

Cum așa? Păi la plecarea din țară, când i-am spus vărului meu,

doctorul Aurel Coja, că plec în Franța, ca văr mai mare și cel mai bun

prieten al meu, mi-a spus că dacă mă întorc în țară, mă bate de mă…

– Coja ai zis? Ești văr cu alde Coja? Ce fel?

– Păi mama lui Aurel ăsta, măritată cu nenea Ștefan Coja, a

fost soră cu tata… A murit tînără… Pe Aurel l-a crescut mai mult

mama, mi-e ca un frate.

– Ștefan a fost leat cu mine!

– Sunteți tot din Cartalu, domnule Nedelcu?

– De ce nu spui așa, domnule profesor! Gata! M-am lămurit!

Putem trece la celălalt punct. Curtea s-a edificat! Frații Coja, din

Cartalu… Ștefan, Ghiță, Zaharia… Ehehei…

(…………………………………………………)