Am primit un mesaj de la dl MARIAN ILIE, care reproduce un lung text semnat de dl VIRGIL CIUCĂ, un text avântat patriotic, pe care citindu-l mă găsesc pomenit și eu, într-un mod însă destul de inexact și de neplăcut. Citez așadar:

 

„CUM DE S-A INGADUIT CA DUPA REVOLUTIE SA PRIMEASCA IN SECRET CETATENIE ROMANA UN MILION DE EVREI? INTREBATI-L PE PROF ION COJA DESPRE ACEST SUBIECT!…DOMNIA SA ERA PARLAMETAR CAND SE INTAMPLA ACEST LUCRU DAR BIZAR PE ATUNCI A TACUT SI NE SPUNE CU MULTI ANI MAI TARZIU!”

Din tonul textului, se pare că autorul îmi reproșează unele lucruri destul de grave. Îmi reproșează pe față că am știut și am tăcut ani de zile până am catadicsit să aduc la cunoștința publicului cum și-au luat cetățenie română un milion de evrei! Am tăcut în mod „bizar”, spune dl Ciucă, iar asta se întâmpla pe când „domnia sa era parlamentar”!… Adică în perioada 1992-96 când am fost parlamentar PDAR în Senatul României. Anii mei de tăcere!…

Am trăit s-o văd și pe asta deci! Să fiu acuzat de lașitate eu, care mă consideram că, dimpotrivă, a fost un act de curaj din partea mea să aduc la cunoștința publicului povestea cu milionul de evrei! Un act care știam că-mi va aduce multe neplăceri, ceea ce s-a și întâmplat! Dar nu puteam să mă fac că plouă și să nu trag semnalul de alarmă! Nu puteam să tac!

Textul dlui Ciucă este inexact în mai multe feluri și profund nedrept. Ține neapărat să mă acuze prostește, în loc să facă o apreciere corectă a faptelor mele și să mă laude public (sic!) pentru gestul meu de a dezvălui un grav abuz al autorităților ținut în mare secret! Dezvăluire care în mod sigur avea să mă coste!… Dar acesta este alt subiect!

Mă obligă astfel acest domn Ciucă să fac ce nu mi-a plăcut niciodată să fac: să vorbesc despre mine și să mă laud cu ce am făcut! Căci e de laudă, zic eu și zic și alții, ce am făcut!

Să le iau pe rând.

Cât am fost parlamentar nu a existat nicio problemă a evreilor încetățeniți sau nu s-a știut și nici eu nu am știut că s-ar produce o încetățenire ilegală de evrei! În comisia de politică externă din care făceam parte s-a discutat un mesaj primit din partea parlamentului din Israel prin care se cerea sprijinul României pentru ca în cazul unui război în regiune să poată fi găzduiți în România un număr de 300 000 de refugiați de război – copii, femei, bătrâni. Un coleg a precizat că 300.000 era capacitatea de găzduire a hotelurilor din România. Toată lumea a fost de acord să răspundem pozitiv la această cerere. Eu am venit cu o completare: să ne dăm acordul și dacă vom primi o cerere asemănătoare din partea altor state de zonă, inclusiv din partea palestinienilor… Propunerea mea a fost acceptată.

Dacă-mi aduc bine aminte, despre încetățenirea ilegală a sute de mii de evrei am auzit prima oară la începutul anilor 2000. La un conclav oficial, în pauza de cafea a intrat în vorbă cu mine un fost ministru din guvernarea Convenției Democrate – 1996-2000, și fără nicio introducere mi-a spus că până la acel moment circa 500.000 de evrei primiseră ilegal cetățenia română! După ce a rostit aceste cuvinte mi-a strâns mâna și s-a pierdut în mulțimea participanților la acel eveniment!…

Am fost destul de derutat de cele aflate și de modul în care mi s-a dat informația! Cu persoana respectivă nu schimbasem până atunci nici măcar un Bună ziua! Dar am dedus în cele din urmă că omul apelează la mine știind că eu nu voi trece cu vederea și nici sub tăcere cele aflate. Iar el, înalt funcționar de stat – cum este și acum, și-ar fi dat foc la valiză dacă ar fi dezvăluit public acel secret de serviciu! La data aceea eu eram de câțiva ani angajat în disputele privind holocaustul din România. Eram unul dintre puținii care au contestat acuzația de genocid petrecut în Transnistria, mi se cam dusese buhul că aș fi anti-semit, iar omul „cu milionul”, spre deosebire de numitul Ciucă, mizase pe mine că nu voi tăcea! Ceea ce s-a și întâmplat: am semnat mai multe texte în care aduceam la cunoștința românilor încetățenirea în masă a sute de mii de străini, iar asta însemna, printre altele, o încălcare gravă a Constituției! Făceam caz și de secretul în care se produseseră faptele. Nici vorbă să se fi discutat în Parlament această chestiune. Nici în Parlament, nici în mass media! Secret total! Eu l-am demontat, domnule Ciucă! L-am demascat în fața opiniei publice!

Am scris, am adus la cunoștința publicului cele aflate și am primit în „România liberă” un răspuns semnat de Dorel Dorian, reprezentant al evreilor în Parlament, prin care îmi spunea că sunt peste 300.000 de evrei în Israel care atunci când au plecat din România nu au renunțat la cetățenia română! E normal să și-o recapete!

O minciună nerușinată! Toți românii care plecau oficial din România erau obligați să renunțe la cetățenie și la toate proprietățile imobiliare deținute.

L-am pus pe un cunoscut, dl colonel D.P., să-l întrebe pe colegul său din SRI care făcea legătura dintre SRI și președintele Băsescu, să se intereseze care este adevărul, care este numărul de evrei real etc. Răspunsul pe care l-am primit așadar de la Președintel Țării: „Este adevărat, s-au încetățenit câteva sute de mii de evrei, iar în final vor fi un milion de evrei care se vor încetățeni în România și în Basarabia, iar în schimbul acestui gest Israelul și lobyul evreiesc internațional ne va sprijini să refacem România Mare, adică Unirea cu Basarabia!”

M-am grăbit să aduc la cunoștința publicului și această informație. Am publicat pe Internet zeci de texte în acest sens, în câteva publicații care mai apăreau fără a fi controlate de guvernanți. Am tipărit o broșură în câteva mii de exemplare pe care le-am împrăștiat gratuit! Am publicat și două cărți pe acest subiect: Holocaust în România și Protocoalele Kogaionului. Și vine acum acest domn Ciucă să mă acuze că am știut și am tăcut!… Ca un laș! Și o face într-un text, cum spuneam, „avântat patriotic”! E boală la mulți patriotarzi români să fie preocupați să scadă valoarea faptelor altor „naționaliști”! Să rămână ei singurii români adevărați!

Nu știu cine este acest domn, caut pe internet și aflu că e poet român stabilit în străinătate, autor de poezii patriotice. Bravo lui! Dar meseria de comentator politic este altceva decât poezia, cere rigoare și exactitate! Și simțul răspunderii pentru fiecare cuvînt, fiecare virgulă!

Și pentru că am pomenit de activitatea mea ca parlamentar, hai să mă laud până la capăt cu isprava mea cea mai importantă: eu am reușit să determin respingerea proiectului de lege, propus de FSN, prin care străinilor li se îngăduia să cumpere proprietăți funciare, terenuri. I-am convins pe majoritatea parlamentarilor FSN să voteze împotriva proiectului de lege pe care ei înșiși îl depuseseră! Iar proiectul de lege, votat de Partidul Democrat al lui Petre Roman, de UDMR, de PNȚCD și de Particul Liberal, a căzut. Au votat împotrivă PDAR, PSM, PUNR, PRM și majoritatea parlamentarilor FDSN.

După alegerile din 1996, prima acțiune a lui Emil Constantinescu a fost să depună un nou proiect care să permită străinilor să cumpere pământ! Nu mai eram parlamentar, am încercat cu ajutorul lui Corneliu Turianu și Ilie Bădescu să organizăm o opoziție a societății civile, dar niciun ziar nu a prelut eforturile noastre. Proiectul a fost votat fără nicio opoziție!

Am mai pățit o dată aceeași întâmplare: un personaj bine cunoscut din lumea academică a ajuns să cunoască un secret important: jurnalul lui Wilhelm Filderman, păstrat la Paris de legatarul testamentar al marelui evreu, în loc să ajungă în posesia Academiei Române, a fost interceptat în mod samavolnic de Mossad și pus sub obroc. Nimeni nu are acces la acel document care conține informații deosebit de importante pentru istoria noastră. Domnul academician, care mă cunoștea bine ce-mi poate pielea, știa că eu, ajuns în posesia unei informații de o importanță atât de mare, nu voi tăcea și voi trage semnalul de alarmă! Dacă ar fi făcut asta domnul academician, probabil că intra dînsul sub cheremul rabinic unde eu mă aflu de mai bine de 30 de ani!

Cred că trebuie să iau în serios aiureala lui Ciucă! Reținerea mea de a face caz de isprăvile mele este lipsită de sens în lumea noastră în care ușurința cu care se inventează ori se minte a devenit normă de comportament. Am așteptat ca aceste isprăvi să circule și să se impună cât de cât în conștiința publică prin forța adevărului. Naivă presupunere! Va trebui să mă lecuiesc de această modestie păguboasă pentru toată lumea. E nevoie să se cunoască adevărul despre robul lui Dumnezeu ION COJA!

Amin!

 

Ion Coja