Dorel Bîrsan
24 aprobate
biransderol@yahoo.com
193.106.126.220 Ca răspuns la Zorba.
Privilegiat? Poate. Şi asta deoarece Dumnezeu nu mi-a pus gena maimuţei Rhesus în genotip.
Dar am cunoscut grecotei (ca tine, dacă oi fi, după nume) care se considerau privilegiaţi că învaţă în România lui Ceauşescu, şi deoarece erau studenţi la IPG Ploieşti, repetau clasa cu intenţie, fiindcă le plăcea viaţa la noi, unde cu dolarii trimişi de părinţi trăiau aici pe picior mare. Cred că ăia îl regretă pe Ceauşescu şi azi.
Oricât te-ai scălâmba la mine, nu demonstrezi nimic. Un bărbat adevărat trebuie să le aibă pe toate, după cum cere vârsta. Prin cârciumi intra şi Eminescu, care nu a fost un cuminţel sfios obsedat să nu deranjeze pe cineva. Era bazat şi la nevoie dădea bine şi cu pumnul.
Prin cârciumi întâlneşti oameni valoroşi, căci omul cu har de sus are tabieturi, se manifestă, se exteriorizează. De fapt sticla cu vin de pe masă e doar un motiv pentru a vorbi, sperând că are cine să te asculte şi să te înţeleagă. Asta la început, deoarece la final, după ce vin sufleurile flambate, vorbesc toţi şi nu mai ascultă nici unul.
Se pare că beţivani sunt doar aceia care pot să bea vin singuri, dar şi ei după două pahare vorbesc cu scrumiera.
Fiecare cu stilul lui, însă vinul a fost şi rămâne balsam de inspiraţie. Alţii au trădat vinul pentru votcă, pe care o consumau cu suc de roşii, ca Marin Preda, sau simplă, ca Nichita Stănescu, care revenind din escapade vorbea cu un dud aflat la poarta sa. Probabil pentru că nu avea un tei ca Eminescu.
Bacovia a fost de neimitat la crâşmă şi a doua zi nevasta lui trebuia să se ducă mereu să-i caute hainele, pe care le lăsa acolo. Odată şi-a lăsat şi indispensabilii. Ştiu întâmplarea de la un profesor din liceu, care era credibil.
Păstorel Teodoreanu, în schimb, a demonstrat că a bea este o artă şi nu l-a egalat încă nimeni la epigrame cu tematică de salon. El zicea unui antialcoolic:
Oare nu-ţi mai aminteşti,
Vorba din bătrâni lăsată?
Din beţie te trezeşti,
Din prostie niciodată.
Acu, eu nu fac apologia alcoolului, că totuşi exagerarea duce inevitabil la ciroză alcoolică. Într-o lume raţională alcoolul ar trebui interzis şi mai ales băuturile sintetice. Ar fi un mare bine pentru sănătatea poporului şi nu cred că se vor supăra medicii că pierd clienţii.
Dar un vin natural uşor ar fi benefic în unele ocazii, ca şi cidrul de fructe pentru femei.
Nea Dorele, se pare că dta, permanent euforizat de vinul de Urlați (tinerețea, nu-i așa?), nu prea intrai în magazinele alimentare.
Nu toată lumea avea chef sau posibilități să mănânce la restaurant. „Fomiștii”, așa cum cu nesimțire îi numești tu, ar fi vrut să cumpere alimente de la un magazin. Or, acolo, cel puțin după începutul anilor 80, nu se găsea mai nimic. Nu știi de asta?
Nu permanent euforizat, că la 20 – 23 de ani urmăreai aventura, să te dai viteaz la femei, să te expui cu ele să te vadă „prietenii” (concurenţii) şi, probabil, ca să-ţi probezi limitele. S-a întâmplat că murise mama şi cu tata nu mă înţelegeam, fiind o fire mai dificilă, aşa încât în loc să vin acasă să mă cert cu el luam calea cârciumii. Aici se formează grupuri, se discută orice şi se pune ţara la cale, ca la club. Dar totul a durat vreo zece ani şi odată l-am auzit la radio pe Năstase Adrian, când a fost prim ministru, că băuturile de pe piaţă sunt în proporţie de 75% contrafăcute. Atunci am avut o iluminare şi mi-am dat seama că dacă continui, mă otrăvesc cu mâna mea şi mai şi plătesc pentru asta. Am început să ocolesc cârciumile şi să consum doar vin de casă. Cât am, iar când se termină, nu mai consum până anul următor, că nici de la alţii nu cumpăr.
Criza alimentară a lui Ceauşescu (generată de cei care deja îl trădaseră) nu am simţit-o, deoarece am stat la ţară, unde „te descurcai” de toate, dacă nu erai prea pretenţios.
Termenul de „fomişti” ţi se pare ţie că e nesimţire, dar fomişti sunt şi azi. E vorba de cei care nu pot să mănânce nimic fără carne. Dacă nu au carne şi salam declară criză şi fac atac de panică să nu moară de inaniţie. Pe de altă parte, marea majoritate nu ştiu să se hrănească. Fac abuz de mâncare procesată şi dacă le spui că nu trebuie să mănânci 3 mese pe zi, râd de tine. Nu au ţinut în viaţa lor un post şi se încarcă cu alimente fără rost. Ei au permanent senzaţia de foame (de aici termenul de fomişti!), deoarece lichidul interstiţial e plin cu radicali liberi şi alte agregate moleculare şi deşii se alimentează constant, hrana ajunge greu la celule. De aceea este bun postul sau săritul peste o masă, pentru a da răgaz organismului să facă „curăţenie”. La fel de bună este şi hrana vegetală, deoarece nu generează multe reziduri, care să încarce cu materie inutilă lichidul interstiţial. Un lichid interstiţial curat este baza sistemului imunitar, deoarece schimbul de informaţie chimică între celule se face cu rapiditate.
Dar rezultatele regimului vegetarian se văd mai târziu. Am 70 de ani şi nu am nici o boală la activ, nu i-au medicamente şi nu merg la doctori. Mă tratez singur, dar nu m-am confruntat mai mult decât dezechilibre energetice, pe care le rezolv prin presupunctură. O dată pe lună sau mai rar, fac o curăţire generală a circuitului digestiv ca yoghinii, cu ulei de ricin.
Comparativ cu mine, care mă simt şi mă mişc ca la 40 de ani, cei de vârsta mea, numiţi „fomişti”, sunt plini de boli, par mai trecuţi decât vârsta pe care o au în buletin, îi dor picioarele, şalele şi fac cozi la medicul de familie, împovăraţi cu toată gama de boli interne sau metabolice, cum este diabetul.
Deci corect este să mănânci puţin, fără carne, cu distanţă mare între mese, să nu fumezi şi să nu faci abuz de vin. Dar înţelepciunea asta vine progresiv, când eşti tânăr nu percepi greşeala şi dacă te complaci în ea, cu timpul te şubrezeşti. Dacă te trezeşti la timp (până în 40 de ani) ai ocazia să te stabilizezi şi să nu ai nevoie de medic.
Acu, moartea face parte din viaţă şi nu ai cum s-o păcăleşti, dar putem alege varianta prin care s-o amânăm sau măcar să nu ajungem la final exagerat de gârboviţi şi cu creierul franjuri.
Borăşti neinteligenţă în cheguri, folosind locuri comune copiate, lătrăule închipuit!