Calin Kasper
54 aprobate

calin.kasper@gmail.com
2.201.110.216
Intamplarea de mai jos este povestita de Iosif Sulutiu in memoriile sale adunate sub titlul „O lacrima fierbinte”:

In anul acesta (1847) am luat parte la un banchet in Viena, unde toate natiunile Europei era reprezentate prin tineri. Aici am auzit intaia data cantand imnul fiecarei natiuni. Mai intai a inceput unul francez:”Allons enfants de la patrie”, dupa aceea germanul:”Wo ist des Deutschen Vaterland?” apoi unul polonez:”Zehntausend Mann bei Warschau auf die Knie schwuren”, apoi unul ungur:”Hazadnak renduletlenul legy hive a Magyar”, apoi unul italian si in urma slavii. Presidentele adunarii a intrebat, nu mai este alta natiune aici reprezentata? Ba da, am raspuns eu, si am inceput:”Desteapta-te romane”. S-a facut o tacere mormantala, apoi sopteau unii cu altii, cu deosebire un italian cu numele Angelo, jumatate sculat de pe scaun, cu gura cascata, parea ca a vrut sa inghita tot cuvantul pronuntat de mine; ochii lui cei ageri ca un vulture, infipti asupra mea imi atrasera atentiunea. Cand am finit, a fugit la mine, m-a imbratisat cu foc intrbandu-ma:”Cine esti tu? Cum chiama patria ta? Am inteles durerile natiunei tale”, zise el, apoi au strigat cu totii: ”Sa traiasca natiunea romana”.

*

Nota redacției – În 1847 „Deșteaptă-te, Române” era așa de bine cunoscut?