La mâna Rusiei

Ion Coja2022-11-03T11:50:48+02:003 noiembrie 2022|Doctrină naţionalistă, Textele altora|

CD
971 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

NOUA INDUSTRIE NUCLEARĂ A AMERICII ARE O PROBLEMĂ RUSĂ
De Sarah Mcfarlane, Timothy Gardner și Susanna Twidale

Companiile americane specializate în construcția de centrale nucleare mai mici de ultimă generație, menite să îmbunătățească securitatea energetică a țării, le este greu să obțină combustibil pentru acele centrale electrice.
Există o singură companie care vinde astfel de combustibil și, din păcate pentru ei, compania este situată în Rusia.

Criza energetică care a izbucnit ca urmare a operațiunii speciale a Rusiei în Ucraina și a sancțiunilor occidentale care au urmat a împins Washingtonul să dezvolte mai rapid industria nucleară. SUA au deja proiecte pentru noi reactoare moderne cunoscute sub numele de reactoare modulare mici. Sunt mai eficiente, mai rapide și mai ieftin de construit. Cu toate acestea, au nevoie de uraniu foarte îmbogățit pentru a putea funcționa. Conține aproximativ 20% uraniu (HALEU) în loc de 5% obișnuit care este folosit în mod obișnuit pentru majoritatea centralelor nucleare mari.

Se întâmplă că există o singură companie care oferă vânzări comerciale de uraniu HALEU. Aceasta este compania TENEX (Techsnabexport), care face parte din corporația rusă de energie atomică Rosatom.
Nicio țară occidentală nu a impus sancțiuni lui Rosatom, dar nici guvernul SUA, nici companiile care dezvoltă SMR (cum ar fi X-energy și TerraPower) nu vor să depindă de aprovizionarea Rusiei.

În același timp, fără o sursă sigură de combustibil pentru reactoare, companiile de construcții și instalații se tem că nu vor primi comenzi pentru centralele lor. La urma urmei, este puțin probabil ca potențialii producători HALEU să lanseze lanțuri comerciale de aprovizionare pentru a înlocui uraniul rusesc.
„Producția HALEU este o misiune critică și toate eforturile de a-i crește producția sunt în curs de evaluare”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Energie al SUA. „Înțelegem necesitatea unei acțiuni urgente pentru a stimula crearea unei aprovizionări durabile, bazate pe piață, de HALEU”, a spus purtătorul de cuvânt.

Companiile americane și europene intenționează deja să producă HALEU la scară comercială, dar va dura ani înainte ca o astfel de producție să fie operațională.
„Nimeni nu vrea să comande 10 reactoare fără sursă de combustibil și nimeni nu vrea să investească într-o sursă de combustibil fără comandă de 10 reactoare”, a declarat Daniel Poneman, directorul executiv al furnizorului american de combustibil nuclear Centrus Energy Corp.

Deși nivelul de îmbogățire al HALEU este cu mult sub nivelul de 90% necesar pentru a construi o armă nucleară, trebuie să obții licențe speciale pentru producerea și transportul acesteia, cu atât mai puțin nevoia de a efectua upgrade de producție pentru a îndeplini cerințele suplimentare de siguranță și certificare.
SUA încearcă să dilueze uraniul, dar și acest lucru va dura mult timp. Potrivit Casei Albe, doar 7,1 tone au fost procesate din 2013 până în 2016.
În acest sens, guvernul SUA intenționează să folosească o parte din stocurile militare strategice de uraniu foarte îmbogățit pentru a alimenta noi reactoare.

Sursa: https://www.reuters.com/business/energy/americas-new-nuclear-power-industry-has-russian-problem-2022-10-20

NT
Oare micro-reactoarele atomice pe care guvernul roman le-a cumparat de la americani vor astepta ani si ani pana se va gasi o sursa de combustibili nucleari?
Am cumparat o tehnologie inca neverificata si ne aplicata niciunde si care nu poate gasi combustibili nuclear.
Afacerile slugoilor din guvern care cumpara orice de la companiile kosher, doar sa fie pe placul stapanilor. Nu putem da vina pe turci si balkanizare caci bulgarii nu au platit niciodata preturile imense avansate de slugoii nostri.

Traducerea: CD

3 Comments

Cristescu P. Radu 5 noiembrie 2022 la 9:09 am - Raspunde

Sincer, eu nu cred ca a noastra clasa politica implementata noua in 1989 de dl Gorbaciov nu a stiut ca microcentralele nucleare americane n-au ca singura sursa de aprovizinare firma ruseasca. Pe deoparte
Pe de alta parte ce daca importam combustibil nuclear din Rusia ? Are pe el ciuma, holera sau Covid-19 ?
Desi nu-i agreez pentru cat ne-a urgisit aceasta clasa politica inca din 1989, cred ca au facut bine ca au aprobat sau chiar au importat ultima tehnologie americana de centrale nucleare. Chiar ii felicit pentru iscusinta acestei afaceri.
Si daca vom importa de la rusi combustibil nuclear, nu-i bai. Desi sunt slavi si noi latini get-beget, avem aceiasi credinta si nu-i frumos sa fim antagonici. Parerea mea. Rusia este Maica Rusia, este noul Bizant.
Sa luam exemplu de la israelieni care nu uita holocaustul si nu numai sa nu uitam nici noi ororile trecutului nazist si bolsevic. Dar, cu umila mea parere, n-ar trebui sa ne inversunam contra odraslelor sau odraslelor odraslelor bolsevicilor. Sa le acordam prezumtia de nevinovatie ca sa speram ca si noua, altii, sa ne acorde prezumtia de nevinovatie. Parerea mea.
PS. Mai citesc pe unele site-uri evenimente din Ucraina si in care . cu multa satisfactie autorul arata cum ucrainenii casapesc un tanc rusesc care se retrage (ucrainenii zic ca tancul fugea). Acestia se gandesc ca ca sufera si plang doar ucrainenii, dar in tancul casapit erau militari care aveau mame, tati, frati, surori, sotii , copii, poate si nepoti. Si unii si altii plang. Nu trebuie sa ne bucuram de suferinta rusilor trimisi la razboi fara voia lor. Imi aduc aminte cum se bucurau irakienii de prabusirea turnurilor Gemene in 11 sept 2001. Dupa ceva vreme americanii i-au facut zob pe irachieni si pe Sadam l-au batjocorit si ucis cum i-a facut Gorbaciov lui Ceausescu pe care l-au executat romanii ca doar nu era dl Gorbaciov sa-si manjeasca mainile de sange romanesc. Noi ne omoram noi intre noi, din pacate.
- Marian A 5 noiembrie 2022 la 11:01 pm - Raspunde
  
  Problema este ca actualii guvernanti nu vor primi aprobarea sa cumpere ceva de la rusi.
  Daca americanii nu cumpara n-avem voie sa cumparam nici noi.
  
  Asa ca presimt ca reactoarele vor rugini degeaba. Un alt gheseft romano-american de succes.
CD 5 noiembrie 2022 la 3:16 am - Raspunde

SECURIZAREA STRĂMTORII TAIWAN VA NECESITA MAI MULT DECÂT ARME
– O invazie a Taiwanului ar fi o tragedie umană și o catastrofă strategică din care America nu își va mai reveni.
de Darren Spinck si Liam Gibson

Fantomele axei chino-ruse din epoca sovietică au revenit să-i bântuie pe factorii de decizie americani, care sunt ținuți treji de o perspectivă terifiantă: respingerea simultană a Rusiei în Ucraina și a Chinei în Taiwan. Washingtonul trebuie să se pregătească pentru un astfel de scenariu cu două fronturi cu ochii larg deschiși, dacă acest coșmar devine realitate. Secretarul de stat al SUA Antony Blinken a tras recent un semnal de alarmă când a declarat că China ar putea pune mâna pe Taiwan într-o „cronologie mult mai rapidă”.

În ciuda sprijinului bipartizan puternic pentru apărarea democrației atât în Europa, cât și în Asia, datele ilustrează limitele puterii industriale americane.
Pe măsură ce războiul din Europa se intensifică, Washingtonul pare incapabil să înarmeze simultan atât armatele ucrainene, cât și cele taiwaneze. De când Rusia a invadat Ucraina în februarie, Statele Unite au oferit Kievului asistență militară în valoare de 18,5 miliarde de dolari, inclusiv peste 1.400 de sisteme antiaeriene Stinger și 8.500 de Javelins antiblindați.

Aproape o treime din întregul stoc de javelin al Americii a fost epuizat și, potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, „vor trece mulți ani până când inventarul este complet completat”.
În ciuda angajamentului Washingtonului de a oferi Taipei „arme de natură defensivă” prin Legea relațiilor cu Taiwan, Taipei s-a confruntat cu întârzieri în vânzările de arme din cauza războiului din Ucraina, întreruperi în lanțul de aprovizionare și „birocratie” birocratică din SUA.

Prioritizarea viitoare a politicii externe a SUA va necesita alegeri dificile. Având în vedere că America și aliații săi din Occident se confruntă cu o inflație rampantă, rate ale dobânzilor ridicate, o recesiune care se profilează și subocuparea forței de muncă, menținerea nivelurilor existente de ajutor militar acordat Ucrainei în același timp sprijinind apărarea Taiwanului va fi o sarcină descurajantă.

Administrația Biden a amenințat cu sancțiuni preventive împotriva Chinei, sperând să descurajeze o invazie a Taiwanului de către Republica Populară Chineză (RPC). Este puțin probabil să funcționeze singure astfel de măsuri. Sancțiunile nu au împiedicat invadarea Ucrainei de către Rusia și nu au forțat încă Kremlinul să pună capăt războiului. Arma economică a fost suprautilizată și a devenit ineficientă prin evaziuni și dedolarizare.

Partidul Comunist Chinez (PCC) a început să sancționeze economia Chinei, concentrându-se pe „independență și încredere în sine”, inclusiv eforturile de a răsturna dolarul american ca monedă de rezervă globală printr-un yuan digital și o alternativă la sistemul de plată SWIFT.

Pentru a avea o eficacitate, sancțiunile preventive trebuie să vizeze în mare măsură punctele de sufocare jugulare specifice (cum ar fi semiconductori și, într-o măsură mai mică, dolarul american), unde China rămâne în continuare vulnerabilă. Încercările de a izola China de sistemul comercial global vor eșua probabil și vor avea un potențial invers, dăunând relațiilor economice ale SUA cu țările terțe și minând sprijinul internațional pentru cauza Taiwanului.

Sancțiunile au un rol de jucat, dar Washingtonul trebuie să învețe lecția Ucrainei – amenințarea unui război economic nu poate preveni o invazie la infinit. În schimb, Washingtonul trebuie să se dubleze în ceea ce privește întărirea apărării Taiwanului.

În condițiile înrăutățirii tensiunilor din strâmtoarea Taiwan de la vizita președintelui american al Camerei, Nancy Pelosi, la Taipei, iar Beijingul plănuiește o potențială invazie a insulei până în 2027, potrivit foștilor comandanți navali ai SUA, Washingtonul ar trebui să-și folosească capitalul geopolitic pentru a ajuta la negocierea încetării focului în Ucraina și mediază o soluție politică între Moscova și Kiev.

Washingtonul ar trebui să-și reorienteze eforturile globale pentru a descuraja Beijingul să invadeze Taiwan, deoarece un astfel de eveniment ar diminua drastic influența globală a Americii, permițând PCC să pună mâna pe hegemonia economică și militară asupra Asiei și a aproximativ jumătate din PIB-ul mondial.

America și partenerii săi din Indo-Pacific ar trebui să inițieze o strategie de negare economică și militară în două direcții în Indo-Pacific pentru a descuraja ambițiile hegemonice ale Chinei și pentru a preveni dezastrul invaziei Taiwan. Aspectul economic ar trebui să urmărească aprofundarea legăturilor comerciale dintre America și partenerii săi regionali.

Creșterea comerțului va necesita un acces mai mare pe piață, securizarea lanțurilor de aprovizionare și decuplarea vizată de China pentru a atenua dependența economică a Occidentului de PCC. Washingtonul trebuie să conducă investițiile către partenerii săi, inclusiv prin facilitarea finanțării din sectorul privat pentru securitatea energetică și alte nevoi de infrastructură.

Elementul militar ar trebui să redirecționeze resursele către Indo-Pacific și să înarmeze Taiwanul pentru a fi pregătit pentru misiune. În loc să se afle cu „platforme de vanitate” ușor de lovit, cum ar fi tancurile Abrahams și avioanele de luptă F-16, Taiwanul ar trebui să fie aprovizionat cu sisteme mobile și ascunzibile de „trage și ascunde” care au schimbat valul în Ucraina. Terenul muntos al Taiwanului oferă înălțimea și acoperirea necesare unităților de lansare de rachete Javelin, FIM-92 Stinger și HIMARS pentru a viza în mod eficient navele chineze care traversează Strâmtoarea cu mult înainte de a ajunge pe plajele din Taiwan.

Aceste platforme sunt, de asemenea, mai ușor de construit la scară, iar Washingtonul ar trebui să profite de priceperea de producție de înaltă tehnologie a Taiwanului pentru a ușura povara asupra bazei industriale americane deja suprasolicitate. Întârzierile în desfășurarea munițiilor au afectat apărarea Ucrainei. Contractorii de apărare din SUA ar trebui să ia în considerare asociații în Taiwan, astfel încât unitățile mai mici, precum Javelin și Stinger, să poată fi construite pe insulă pentru o desfășurare rapidă pe câmpul de luptă.

Acest aspect trebuie, de asemenea, să valorifice capacitatea de proiecție a bazelor militare americane din Pacificul de Vest și a rețelei de alianță din regiune pentru a descuraja în mod credibil Beijingul. Programele care îmbunătățesc capacitățile de apărare integrate între Japonia, Filipine, Coreea de Sud, Marea Britanie și Australia trebuie să fie continuate.

Acești parteneri trebuie să își modernizeze armatele și să împiedice PLA(armata chineza) să ajungă la paritatea cu Marina SUA. Extinderea AUKUS(alianta Australia-UK- US) pentru a include Japonia și concentrarea pe antrenamentul comun, provizii de poziționare înainte, exerciții pentru libertatea de navigare etc., va ajuta la menținerea unui Indo-Pacific liber și deschis.

Numai căutând o soluție la conflictul din Ucraina și dubland această strategie în două direcții în Indo-Pacific, Washingtonul poate spera să asigure Strâmtoarea Taiwan și interesele sale naționale.
O invazie a Taiwanului ar fi o tragedie umană și o catastrofă strategică din care America nu își va reveni. Economia globală se va destrăma pe măsură ce rutele comerciale aeriene și maritime vor fi suspendate, lanțurile de aprovizionare răsturnate și turnătoriile de semiconductori distruse. PCC va transmite forța de proiect dincolo de Taiwan și către interesele SUA. Spărgând primul lanț de insule, China va domina Pacificul de Vest și va dicta condiții aliaților americani Coreea de Sud, Japonia și Filipine.

Cu controlul asupra Asiei de Est, China va impinge companiile americane din regiune și va pune capăt în mod eficient ecosistemului comercial din Pacific Rim, condus de SUA, care a alimentat inovația[?] și creșterea globală de zeci de ani[?]. Pe scurt, ordinea mondială condusă de SUA se va prăbuși.

AVIZ:
Darren Spinck este membru asociat la Henry Jackson Society și autorul cărții Securing the Strait: Engaging Taiwan in the UK’s Indo-Pacific Tilt.
Liam Gibson este un analist din Taipei care scrie în mod regulat pentru Al Jazeera, Nikkei Asia și alte publicații regionale. El este, de asemenea, fondatorul Policy People, un podcast și un buletin informativ axat pe geopolitica Indo-Pacific.

Sursa: https://nationalinterest.org/feature/securing-taiwan-strait-will-require-more-arms-205712

Traducerea: CD