Veteranii cer predarea în școli a evenimentelor de pe Nistru din ’90
28 septembrie,2021
Reprezentanţii asociaţiei obşteşti „Forţa Veteranilor de război” solicită Parlamentului şi Guvernului introducerea în curricula şcolară a unei discipline, care să explice evenimentele de pe Nistru din anii 1991-1992.
Potrivit agenţiei Infotag, la o conferinţă de presă, luni, activistul Andrei Eremia a spus că „participanţii la ostilităţile de pe Nistru au cea mai directă tangenţă cu formarea statului Republica Moldova, apărându-l cu armele în mână”, transmite Știri.md.”În acelaşi timp, suntem apolitici şi nu vrem să ne implicăm în niciun joc politic. Suntem pentru Parlamentul ales legal şi pentru Guvernul numit de acesta. Vrem să ne rezolve problemele, în primul rând cele sociale. Destul! Timp de 30 de ani nu am fost auziţi de niciun Guvern, ci am fost târâţi în colţurile partidelor şi folosiţi. Şi doar după ce ne-am unit acum un an în cadrul unei noi organizaţii, am demonstrat că putem rezolva problemele. Plăţile către veterani au ajuns la 500 de lei pe lună”, a spus veteranul-activist.Printre alte cerinţe ale veteranilor se regăsesc – tratament la sanatoriu gratuit o dată pe an (acum la fiecare 3 ani), pensionare la vârsta de 55 de ani, proteze gratuite.La conferinţa de presă, veteranii au făcut un apel public către premierul Natalia Gavriliţa cu privire la demiterea actualului şef al Biroului pentru relaţii cu veteranii din cadrul Guvernului, Nicolae Gîrbu, care a fost „numit de guvernarea PSRM-PDM şi „ŞOR”, şi care nu a făcut nimic pentru a îmbunătăţi viaţa veteranilor”. infotag.md
In general nu se stie nimic oficial despre situatia Transnistriei.
Nici guvernul Rus si nici cel de Chisinau nu au dat o clarificare asupra statutului acestui teritoriu.
Interesant este ca nici guvernele sau presa occidentala sau din SUA nu vor sa deschida subiectul, e tabu.
Acum cand Rep. Moldova se vrea in NATO nu cred ca este oportun sa se deschida acest subiect sensibil.
In conditiile cand presiunile din jurul granitelor rusesti vor mai scadea si sunt semne serioase ca vor disparea chiar cu totul, atunci se poate porni un demers diplomatic din partea Romaniei si a Rep. Moldova cu guvernul federatiei ruse.
In conditii mai pasnice se poate negocia cu mai multa eficienta.
A propos de Chisinau:
ALEKSANDR PUŞKIN
de CD
Aleksandr Sergheevici Pușkin – n. 6 iunie 1799 – d. 10 februarie 1837, a fost un poet, dramaturg şi romancier rus al erei romantic si a post Iluminismului rus, care este considerat a fi cel mai mare poet cat și fondatorul literaturii ruse moderne.
Puskin a fost născut în nobilimea rusă în Moscova. Tatăl său, Serghei Lvovich Pushkin, a aparţinut familiilor nobiliare, iar pe linie maternă stră-bunicul lui a fost Abram Petrovici Gannibal, (Hannibal); 1696 – 1781, care a fost răpit de copil ca sclav negru, a fost adus în Rusia și prezentat ca un cadou lui Petru cel Mare, care l-a eliberat, adoptat, crestinat-botezat și crescut la curte, ca finul lui Petru cel Mare.
Gannibal a fost trimis in Franta unde a studiat ingineria, ajungand un bun general si a devenit un membru marcant al Curtii Imperiale în domnia lui Petru si a fiicei lui, Elizabeta. Gannibal a avut 11 copii, dintre care majoritatea au devenit membri ai nobilimii ruse, el a fost stră-bunicul autorului şi poetului Alexander Puskin.
Puskin a publicat primul său poem la varsta de 15, şi a fost unanim recunoscut de către societatea literară a liceului Țarskoe Selo. La absolvirea liceului, Puskin a recitat poemul său controversat „Odă libertatii”, una dintre multele poezii care au dus la exilarea lui de catre țarul Alexandru I. În timp ce era sub stricta supraveghere a poliţiei politice şi în imposibilitatea de a publica, Puskin a scris cea mai celebră dramă “Boris Godunov”, iar romanul în versuri “Evgheni Onegin”, a fost publicat abia între 1825 şi 1832.
În anii liceului Puşkin a fost puternic influențat de învăţăturile kantian-liberal- individualiste ale lui Alexander Petrovich Kunitsyn, pe care Puşkin il va comemora mai târziu în poemul său “19 Octombrie”. Pușkin de asemenea a fost influențat de a Iluminismul francez al lui Diderot şi Voltaire.
Treptat s-a angajat la reforma socială şi a apărut ca un purtător de cuvânt pentru radicali, înfuriind guvernul şi fiind exilat în mai 1820 în Caucaz şi Crimeea şi apoi Kamianka şi Chișinău în Moldova, unde a rămas până în 1823 si astfel ca nu a reuşit să se alăture decembriștilor în aventura lor quijoteasca, dar el ca mason a fost foarte apreciativ la cauza decembristilor, iari opt ani mai târziu Puşkin a scris o scurtă poveste intitulată „Dama de pică”.
Criticii de astăzi mai cred că acesta drama ar fi doar o fantezie supranaturala despre avariţie şi jocuri de noroc, dar ea este de fapt mult mai mult. În realitate, „Dama de pică”, ce mai târziu a devenit o Opera de Ceaikovski este o ghicitoare inteligenta prin care autorul “dezvaluie” „codul secret masonic” care este folosit pentru a “decoda adevăratul înţeles” al textelor sacre ca Biblia si Coranul.
Pușkin a fost membru Lojei Ovidiu, el devenit mason în 1820, în timp ce se afla la Chișinău unde a petrecut 3 ani, zona, pe atunci cunoscută sub numele de Basarabia, ce i-și păstrase încă o mare parte din aroma orientală. Populația acestui oraș de frontieră era formata din: moldoveni, greci, țigani, rusi și evrei. Pușkin a fost fascinat de diversitatea culturii locale și și-a încorporat impresiile în scrierile sale, mai ales în poemul Țiganii, baza operei “Aleko” a lui Rahmaninov.
Aici el duce un stil de viață neglijent cu o frivolitate tinerească avand multe aventuri amoroase care au dus inevitabil la certuri cu soți geloși și chiar la multe dueluri. Pușkin își ignoră în mare măsură îndatoririle de funcționar public și continuă să scrie prolific. Aici finalizează Fântâna din Bakhchisaray și Prizonierul Caucazului. El completează Țiganii și Gavriliada genială, dar blasfemiatoare. Când ani mai târziu, acest poem scandalos a ajuns în ochii îngăduitori ai autorităților, Pușkin a negat vehement calitatea sa de autor și cazul a fost respins. Cel mai semnificativ moment, la Chișinău Pușkin a început cea mai mare lucrare a sa, romanul în versuri Eugene Onegin.
La despartirea de amanta sa, Anna Petrovna Kern, Puskin i-a scris, probabil, cel mai renumit poem de dragoste din limba rusă. Anna Petrovna Kern a fost una dintre multele legaturi in viata lui Puskin si ea nu ar fi devenit cea mai celebra dintre amantele lui daca nu ar fi fost poezia pe care Puskin a pus-o in paginile cantatei a doua din opera “Evgheni Onegin”.
Poezia începe cu versurile: “Ya pomnyu chudnoe mgnovenie” şi scriitorul rus Nabokov-Sirin a ridiculizat încercările de traducere a acestor versuri de magie erotica în limba engleză. Aleksandr Blok a metamorfozat poezia lui Puskin în propria sa viziune „O podvigakh, o doblestyakh…”, în timp ce Mikhail Glinka a pus poezia pe muzica şi a dedicat-o Catherinei, fiica Anei Kern.
În 1823, Puşkin s-a mutat la Odessa, unde el din nou a intrat în conflict cu guvernul, care l-a trimis în exil pe domeniile mamei sale, in ruralul Mikhailovskoye (lângă Pskov) din 1824 pana in 1826.
În 1825 Puskin a scris, ceea ce va deveni cea mai faimoasa piesa, drama “Boris Godunov”, pentru care nu a avut permisiunea de a o publica decat cinci ani mai târziu. Versiunea originală şi necenzurată a dramei nu a fost insa realizata decat în 2007. Interesant cum regimul tarist avea aceleasi criterii de cenzura ca si ale bolsevicilor de mai tarziu!
În perioada anilor 1825 – 1829 l-a întâlnit şi s-a împrietenit cu poetul romancier polonez Adam Mickiewicz, iar in anul 1831 el a întâlnit unul dintre marii scriitori timpurii rusi, Nikolai Gogol. După citirea volumului de nuvele a lui Gogol, “Serile la o fermă lângă Dikanka”1831-1832, l-a susținut şi i-a publicat unele dintre cele mai faimoase nuvele în revista “Contemporanul”, pe care Puskin a fondat-o în anul 1836.
În anul 1837 Puskin a fost rănit mortal într-un duel cu cumnatul său, Georges-Charles de Heeckeren d’Anthès, de asemenea, cunoscut sub numele de Dantes-Gekkern, un ofițer francez care deservea in Regimentul de Garda Chevalier, care a încerca să o seducă pe soţia poetului, Natalia Pushkina
Criticii consideră fara urma de ezitare, că multe dintre capodoperele sale, lucrări, cum ar fi poemul “Calaretul de arama” şi drama “Don Juan”- o poveste de toamna, sunt capodopere bine cunoscute si apreciate ale literaturii universale.
Drama “Mozart şi Salieri” a lui Pușkin a fost sursa de inspiratie pentru “Amadeus” de Peter Shaffer, precum şi pentru libretul (aproape cuvânt cu cuvânt) la opera lui Rimski-Korsakov “Mozart şi Salieri”.
Pușkin este de asemenea cunoscut pentru povestiri scurte, în special ciclul “Poveşti ale batranului Ivan Petrovich Belkin”, ce au fost bine primite de marele public.
“Evgheni Oneghin” este o lucrare de o asemenea complexitate că, în timp ce ea cuprinde doar aproximativ o sută de pagini, traducătorului Vladimir Nabokov Sirin i-au necesitat două volume pentru a ii reda complet sensul său în limba engleză. Din cauza acestei dificultăţi în traducere, versul lui Puskin rămâne în mare măsură necunoscut cititorilor englezi, fenomen ce se intampla si in cazul poeziei eminesciene.
Chiar şi aşa, Puskin a influenţat profund occidentul si scriitori ca Henry James. “Dama de pică”, este inclusă în volumul “Apă neagră”, o colecţie de povestiri de natură fantastică, compilată de Alberto Manguel.
De asemenea, lucrările lui Puskin au oferit un teren fertil pentru compozitorii ruși. Glinka cu “Ruslan și Lyudmila”, operele lui Ceaikovski “Evgheni Onegin” (1879) și “Regina de pică” (La dame de stârni”, 1890) au devenit probabil mai bine cunoscute în afara Rusiei decât operele proprii ale lui Pușkin cu același nume.
Monumentalul “Boris Godunov” a lui Mussorgsky (cu două versiuni, 1868 – 9 și 1871 – 2) se situează ca fiind una dintre cele mai bune și mai originale opere rusești. Alte opere rusești bazate pe versurile lui Puskin includ “Rusalka lui Dargomyzhsky” și “Oaspetele de piatră”; Rimsky-Korsakov cu “Mozart și Salieri”, “Povestea țarului Saltan, și “Cocoșul de aur”; “Prizonierul din Caucaz”, “Sărbătoare în timp de ciumă”, “Fiica căpitanului; “Mazeppa” a lui Ceaikovski; “Aleko” a lui Rahmaninoff si multe altele.
În plus, balete și cantate, precum și nenumărate cântece, au fost realizate pe versurile lui Puskin, inclusiv poeziile sale în limba franceză, din ciclul de cântece al Isabellei Aboulker „Caprice étrange „.
Suppé, Leoncavallo și Malipiero si-au bazat de asemenea operele lor pe versurile lui Puskin.
“Dorinta de glorie”, care a fost dedicată Elizavetei Vorontsova, a fost pusa pe muzica de David “Tukhmanov (Vitold Petrovsky-“Dorinta de glorie” pe YouTube), https://www.youtube.com/watch?v=pRWJ1V0rgB4
precum și “Talismanul meu”- de Tukhmanov cantat de Alexander Barykin.
Asta este in linii mari si vagi adevarata dimensiune a lui Puskin ce se contureaza in decorul literaturii, muzicii si coregrafiei universale
Picanteriile cu privire la Puskin din revista “Historia” supliment … sunt doar picanterii si nu trebuie sa ne marginim la ele cand vrem sa cunoastem valorile literaturii universale.