Trimis pe
CD
980 aprobate

denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

NU VOM FI UITATI
De CD

Se pare ca Kabalah Internationala nu ne-a uitat pentru lovitura care a primit-o de la romani prin rasturnarea regimului Comunist de la Budapesta.
http://www.unitischimbam.ro/razboiul-romano-ungar-din-1919

Promisiunile Declaratiei de la Alba Iulia
Pentru cei care tot pomenesc de promisiunile facute de romani maghiarilor prin declaratia de la Alba Iulia, situatia este urmatoarea: promisiunile, oricare ar fi fost ele, nu mai au valoare contractuala, obligatorii si nu mai pot sa fie respectate in prezent, deoarece una din parti, Ungaria, nu si-a respectat ea obigatiile contractuale si a facut ca aceste promisiuni sa fie nule in doua ocazii.

Respectiv Ungaria a atacat/cotropit teritoriul statului Roman in doua randuri:
– in primul rand in 24 martie 1919 si
– in al doilea rand in 1939 ca urmare a Dictatului de la Wiena.
Romania nu datoreaza nimic statului maghiar si nici maghiarilor din Romania in veci de veci!

Prima incalcare a Declaratiei de la Alba Iulia
La 11 decembrie 1918 s-a creat Comandamentul trupelor din Transilvania, comandant de corp fiind numit generalul Traian Moșoiu, iar ulterior generalul Gheorghe Mărdărescu.
„Oare oamenii ăştia nu-şi dau seama că au fost învinşi?” întreba generalul Berthelot în însemnările sale.

Tone de material de propagandă invada Conferinţa de Pace, nu se precupeţea nici un efort pentru a influenţa hotărârile acesteia, în timp ce în zonele ocupate se declanşa o teroare fără precedent, pentru a amuţi pentru totdeauna glasul acelora ce susţineau ideile de autodeterminare, de a-i lăsa pe fiecare să-şi decidă soarta, conform principiilor enunţate de preşedintele american Woodrow Wilson.

Preşedintele Conferinţei de Pace, Alexandre Millerand, a ripostat:
„Voinţa popoarelor s-a exprimat în zilele din octombrie şi noiembrie 1918, atunci când dubla monarhie s-a prăbuşit şi când populaţiile îndelung asuprite s-au unit cu fraţii lor italieni, români, iugoslavi şi cehoslovaci.”
Ungurii, sau mai bine zis Khazarii din guvernul paralel, nu se descurajează şi continuă propaganda, susţinând că singura garanţie pentru estul Europei ameninţat de spectrul bolşevic îl reprezintă o Ungarie mare şi puternică, între hotarele prevăzute de ei.

Dar decizia Conferinţei de Pace de a le cere retragerea pe o nouă linie stabilită şi comunicată la 20 martie 1919, respectiv linia Hust – Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta, bulversează aşa de mult conducerea Ungariei încât guvernul Karoly demisionează şi cedează, spre razbunare, puterea bolşevicilor Khazari.
Bolşevicii preiau puterea în Ungaria la 21 martie 1919 şi instaurează teroarea bolşevică, regim de opresiune care va dura 133 de zile, până va fi desfiinţat de armata română.

Republica consiliilor Ungariei este proclamată la Budapesta, care desființează imediat orice discriminare legată de religie. Printre liderii săi se numără evrei maghiari precum Béla Kun, care speră să impună egalitatea între toți cetățenii. Dar acest regim, care credea că va reuși prin violență revoluționară, a durat doar 133 de zile, iar prezența lor în guvern va alimenta ulterior mitul naționalist și nazist al „ iudeo-bolșevismului ”.

La 24 martie 1919, trei zile după preluarea puterii si după decretarea mobilizării, Comisariatul de război al guvernului comunist ungar dă comandamentelor în subordine următoarele instrucţiuni referitoare la atitudinea trupelor:
„grupul colonelului Kratochwill va face gruparea forţelor în aşa fel în împrejurimile oraşului Sătmar, ca să poată ataca în direcţia Dejului. Valea Crişului Repede se va închide la Ciucea printr-un detaşament puternic.”

Deci, este clară atitudinea ofensivă a Ungariei bolşevice, care încheie o alianţă cu bolşevicii lui Lenin, menită să desfiinţeze statul român printr-un atac combinat, de către unguri dinspre vest, prin Transilvania, şi de către ruşi dinspre est, prin Basarabia.
Trupele ungureşti încep cu data de 24 martie 1919 puternice atacuri împotriva trupelor române pe linia de demarcaţie, executate de forţe de mărimea unui batalion, susţinute de artilerie şi trenuri blindate. Tot mai puternice devin aceste atacuri de la începutul lunii aprilie, mai ales în zonele Diviziei a 7-a (Seini – Hodod – Zalău) şi a 6-a, la Ciucea.

La 6 aprilie 1919 se execută şi o recunoaştere aeriană până la Cluj. Încep concentrările numeroase de trupe ungureşti, ca un preludiu al atacului, în timp ce trupele sovietice ruse intensifică atacurile pe linia Nistrului. La 2 decembrie 1917 Republica Democrata Moldoveneasca isi declarase independent fata de Rusia Sovietica, iar la 9 aprilie 1918 se unese cu Regatul Romaniei.
La 10 aprilie 1919, Marele Cartier General Roman transmite un ordin de operaţii Comandamentului Trupelor din Transilvania. Conform acestuia, întrucât decizia Consiliului de la Paris (26 februarie) stipulează că românii sunt în drept de a rezista, în caz de atac din partea ungurilor, şi de a ocupa zona fixată, se ordonă pregătirea trupelor pentru ofensiva peste Carpaţii Occidentali, cu scopul de a ocupa teritoriul românesc până la linia fixată de Conferinţa de Pace de la Paris.

Prin urmare ne-am recastigat Ardealul luptand cu arma in mana pana am pus opincile pe Parlamentul de la Budapesta si in acest moment nu a mai fost data vre-o declaratie/angajament de romani fata de situatia maghiarilor din Ardeal!
La 4 august 1919 armata română a intrat în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, alți generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moșoiu și locotenent-colonelul Ion Antonescu.

A fost cucerită capitala, Budapesta, Béla Kun a demisionat și regimul comunist a fost înlăturat. La 14 noiembrie 1919, armata română a părăsit doar Budapesta, care a rămas sub conducerea armatei naționale ungare.

Armatele române au descoperit la Budapesta o parte din clopotele românești ale bisericilor Basarabilor și Brâncovenilor furate de ungurii din armata austroungară, care nu fuseseră încă topite.
La 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei. Victoria armata asupra Ungariei a fost recunoscuta international si orice alta conventie prealabila a fost desfiintata de fapt si de drept.

A doua violare a Declaratiei de la Alba Iulia
Dictatul de la Wiena: încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.

Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația, ci a dus la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria. Nu a reușit să rezolve problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de toți etnicii români. Aproximativ 1.200.000 de români, aproximativ 50% din populația teritoriului Transilvaniei de Nord, au rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar circa 500,000 maghiari au rămas în Transilvania Sudică.

Daca aruncam o privire mai atenta la pretentiile exagerate si insultatoare ale Ungariei putem distinge o nota de tupeu Talmudic si un modus operandi tipic Kosher, la fel ca si propaganda ce o desfasoara neincetat de un secol, ce vine din aceiasi scoala Kabalista. Guvernul paralel ungar pe parcursul acestui secol si-a schimbat blana in diverse forme si culori, dar a ramas persistent si consecvent acelorasi pretentii, indiferent de regimul politic pe care l-a incercat Ungaria.

In present Ungaria are o mare concentratie de everei declarati,
100 000 la o populatie de numai 10 milioane. Există multe sinagogi în serviciu în Ungaria, inclusiv Sinagoga de pe strada Dohány, cea mai mare sinagogă din Europa și a doua ca mărime din lume, după Sinagoga Emanu-El din New York.

Se pare ca aceasta comunitate evreiasca bine infiltrata in guvernul paralel agita spiritele maghiare in privinta problemei Transilvaniei pentru ca le-am stricat jocul communist din 1919. Daca privim cu atentie cine sunt cu adevrat persoanele care au primit despagubiri si retrocedari din Romaniadupa ‘89 aflam ca ele apartin Kabalei din Ungaria. Este important sa ne cunoastem adeversarii, dupa origini si nu dupa pasapoarte.