nicu.piriu@gmail.com
95.76.0.146
În răspuns la nicu pîrîu.
Trebuie să fac mai întâi o îndreptare, în comentariul precedent noiembrie 2018 se va lua drept noiembrie 1918.
La 5/17 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, a fost ales și domn al Munteniei.(7 ianuarie şi 5 februarie sunt datele din calendarul gregorian pe care l-am adoptat în 1919).
Data proclamaţiei, 6 februarie 1919, care este pe stil nou, mă duce la concluzia că data proclamaţiei este 25 ianuarie 1859, dată la Iaşi. Din text pare a rezulta că pe 25 ianuarie 1859, la Iaşi, domnul Moldovei nu ştia că fusese ales domn şi de Adunarea Electivă de la Bucureşti. Eu cred că acest text a fost doar de uz extern, că a fost dat doar în franceză, degeaba i-am căuta textul românesc după care a fost tradus în franceză fiindcă acesta nu există.
Pe 24 ianuarie, la Bucureşti, votul a avut loc după orele 11, faptul că şolticarii de moldoveni se făceau pe 25 ianuarie că nu ştiu nu cred, erau ca nişte copii mari care se amuzau de poznă luând la mişto Puterile Garante.
Redau jurământul pe care la 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza îl rostea în fața celor 50 de deputați din Adunarea Electivă a Moldovei(acesta a fost într-adevăr tradus în franceză):
„Jur, în numele prea sfintei treimi și în fața țării mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!”
Mai fac o remarcă, prin Alexandre-Jean Ier se înţelege Alexandru Ioan Întâiul.
Delegaţia Adunării Elective de la Bucureşti a ajuns la Iaşi la sfârşitul lunii ianuarie pentru a-i prezenta domnului actul alegerii.
Domnul Unirii a pornit în februarie spre Bucureşti, cred că a poposit o zi la Focşani, unde a desfiinţat graniţa, Focşanii erau împărţiţi în două(de Milcov!), şi ajuns la Bucureşti, a dat în 8 februarie 1859, după jurământul din Adunarea Electivă a Țării Românești, următoarea proclamaţie:
NOI ALEXANDRU ION I
Cu mila lui Dumnezeu și voința națională
Domn Moldovei și al Țării Românești
La toți de față și viitori sănătate
Voința Nației prin legiuitele sale organe, Adunările Naționale Elective din Iași și București, ne-a ales Domn Moldovei și al Țării Românești.
Acest mare act național, săvârșit prin unanimitatea voturilor amîndorora Adunărilor, a unit tronurile lui Ștefan cel Mare și al lui Mihai Viteazul.
În ochii Noștri, acest act este triumful unui princip mântuitor ce face să bată în inimile tuturor Românilor: frăția românească!
Suindu-Ne pe tron cu numele de Alexandru Ion I, mândru și fericit de a vedea numele Nostru înscris în rândul Domnilor Țării Românești, cea întâiu datorie a Noastră este de a Ne adresa către Voi, iubiților compatrioți, din Țara Românească, de a Vă ura pace și fericire și de a Vă spune cari sunt cugetările și țintirile Noastre.
Înainte de a Ne sui pe tronul Țării Românești, Noi în fața Adunării, am făcut următorul jurământ:
“Jur în numele Prea Sfintei Treimi și în fața Țării că voiu păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voiu priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voiu avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea Nației române.
Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie într-ajutor!”
Linia noastră de purtare în oblăduirea Țării Românești, nu o putem mai bine arăta decât întrebuințând aceleași cuvinte ce am rostit la suirea Noastră pe tronul Moldovei.
Vom fi Domn Constituțional. Vom respecta toate drepturile Adunării Elective și toate stăruințele Noastre vor avea de țel deszvoltarea noilor instituții ce ne-a recunoscut Europa și adevărata și temeinica punere în lucrare a reformelor, ce sunt menite de a introduce în societatea noastră marile principii ale statelor moderne.
Pentru că aceste mari reforme să aibă drept resultat fericirea obștească, Noi sfătuim și îndemnăm pe tot compatrioții noștri, de orice stare și condiție, ca să uite desbinările și urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleiași țări și nații, numai o deplină armonie între clasele societății, întrunind așa toate puterile, poate să ne întărească; și așa și guvernământul și poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.
Misia Noastră, deși frumoasă este foarte grea! Noi nu vom putea-o împlini decât, dacă vom avea îmbrățișarea sinceră și sprijinul puternic al compatrioților noștri, toate zilele Noastre vor fi întrebuințate în chip de ale merita și dobândi.
Noi facem un apel la patriotismul, râvna și activitatea funcționarilor publici, cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relațiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire și cu dânsele toată puterea ocârmuirii. Legile trebuie să-și redobândească toată autoritatea. Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalității celei mai stricte, trebuie dar să fie tare și respectată de toți. Trebuie ca în viitor, fiecare cetățean, fără osebire, să fie apărat în onoarea, în viața și averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredințate ocrotirii autorităților publice.
Precum dar, vom avea de bucurie a căuta și a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcționarilor mari și mici, tot așa guvernământul Nostru este hotărât de a pedepsi fără cruțare și cu toată asprimea legilor toată călcarea de lege.
Aceasta este profesia Noastră de credință, ce o adresăm Țării Românești, întocmai precum am adresat-o și Moldovei. Ea arată toată mărimea și greutatea misiei, ce ne este încredințată de către Voința Națională. Vom avea însă curagiul de a o primi și energia de a o împlini; căci ne rezemăm pe concursul înțelept și patriotic al unui popor, ce voiește a se regenera și a se face vrednic de mărirea numelui său de: Nație Română.
Tuturor compatrioților Noștri le trimitem Domneștile și Frățeștile Noastre urări; și Dumnezeu să binecuvânteze Principatele Unite.
Datu-s-a în Domneasca Noastră reședință a Țării Românești, București, în ziua de 8 februarie, anul 1859, iar al Domniei în Principatele Unite cel întâiu.
Alexandru Ioan I
sursa:
https://centenarulromaniei.ro/proclamatia-lui-alexandru-ioan-cuza-din-8-februarie-1859/
„Straşnicile întâmplări” de la 29 ianuarie 1859
Fiindcă suntem în săptămâna Unirii din 1859 şi s-au cam uitat emoţionantele trăiri ce însufleţeau odinioară viaţa străbunilor şi-i uneau în cuget şi simţiri, pentru ridicarea şi propăşirea ţării, ne propunem astăzi o reîntoarcere în ziua de 29 ianuarie a acelui fericit an. Zi de seamă în istoria neamului românesc şi a oraşului Iaşi, când delegaţia Adunării Elective bucureştene aducea domnitorului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, sceptrul cârmuirii Ţării Româneşti, săvârşindu-se, în fapt, Unirea ţărilor surori, despărţite de Milcov.
http://curierul-iasi.ro/wp-content/uploads/2011/01/curtea-domneasca-iasi-1900.jpg
Propus candidat al Partidului Naţional pentru scaunul domnesc al Moldovei, în 3 ianuarie 1859, şi ales în unanimitate la 5 ianuarie, de Adunarea Electivă a Moldovei, peste 19 zile Cuza primea telegrama scrisă cu litere sfinte:
“Astăzi, 24 ianuarie 1859, la şase ore seara, Adunarea Electivă din Valachia procedând, conform Convenţiei, la alegerea prinţului Domnitor a ales pe Alteţa Voastră în unanimitate. Adunarea Generală salută pe prinţul său cu respect şi dragoste şi-l invită să ia guvernarea ţării.
Nifon, Mitropolitul Ungro- Valachiei”
Anunţându-se, totodată, plecarea către Iaşi a delegaţiei ce aducea actul alegerii semnat de deputaţii Adunării Elective bucureştene, ziarul „Steaua Dunării” publica programul întâlnirii acesteia cu domnitorul, în ziua de joi 29 ianuarie/10 februarie 1859:
– la ora 11 oastea, de toata arma, va fi înşirată în piaţa din faţa Palatului în mare uniformă;
– la ora 11.30, miniştrii, membrii Adunării Naţioanale, corpul profesorilor municipiului şi amploiaţii superiori vor fi prezenţi în Sala Tronului; la ora 11.30, ministrul Trebilor de Afară merge în careta domnească, excortat de un pluton de cavalerie, la locuinţa episcopului Argeşeanu (al Argeşului), unde va găsi delegaţia din Ţara Românească şi o va întovărăşi la palat. La trecerea cortegiului prin faţa oastei, aceasta va prezenta armele; muzicile vor suna imnurile naţionale iar, la sosirea sa la palat, patru adujtanţi o vor conduce în salonul oval;
– la ora 12, Măria Sa, Domnul, precedat de statul major şi însoţit de miniştrii săi, va intra în Sala Tronului şi se va sui pe tron. Îndată, ministrul Trebilor de Afară va introduce delegaţia română în sala tronului şi o va prezenta Înălţimii sale. În vreme ce delegaţia va prezenta Înălţimii Sale actul Adunării Elective din Bucureşti, artileria va slobozi salve de tunuri, în număr de 101. După săvârşirea acestei ceremonii, Adunarea Generală a Moldovei se va întruni pentru a primi delegaţia română. Tot oraşul va fi seara iluminat, în memoria acestei zile glorioase şi în onorul delegaţiei române.” Semnat: „Ministrul Trebilor de Afară, Vasile Alecsandri.”
Înfruntând frigul iernii delegaţia compusă din „părintele Clementi – episcopul Argeşului, Scarlat Creţulescu, C.A. Rosetti, A. Florescu, Barbu Slătineanu, N.Opran”, sosea şi era cazată la „Binder” – elegantul „otel” din mijlocul Uliţei Mari (existent şi astăzi la întâlnirea străzii Lăpuşneanu cu Bulevardul Independenţei).
Aşa cum se stabilise, în 29 ianuarie, la prânz, după prezentarea actului legislativ al Ţării Româneşti şi cuvântările de rigoare, cu mulţumirile domnitorului, delegaţia însoţită de 6 deputaţi moldoveni a fost condusă în Sala Adunării Naţionale. Întâmpinând-o, deputaţii s-au sculat în picioare, iar Anastasie Panu a rostit cuvântul de bun sosit, subliniind importanţa momentului istoric de naştere a tinerii Românii şi, mulţumind pentru aducerea „actului de înfrăţire, între ovaţii şi aplauze, a răspuns C.A. Rostti, spunând: „Primiţi dar domnilor deputaţi felicitările Adunării din Bucureşti pentru că aţi păşit întâi pe calea ce dreaptă şi glorioasă, care trebuie să ne conducă spre regenerarea naţiei. Să trăiască România, una şi nedespărţită.”
Încheindu-se cuvântările, au urmat prezentări, îmbrăţişări, discuţii amicale ca între cunoscuţi de când lumea cu planuri de viitor şi invitaţii la gazdele moldovene. „Chemaţi în toate părţile” sau cum avea să-şi amintească un contemporan, „luaţi dintr-o casă şi duşi la alta, în faţa căreia aşteptau săniile să meargă şi la a treia”, musafirii au avut o noapte scurtă fiind aşteptaţi pretutindeni cu mese încărcate şi voie bună.
Entuziasmat de primire, întâlnire şi discuţia cu alesul, tribunul bucureştean C.A. Rosetti a mers la biroul telegrafic din palat trimiţând către Bucureşti faimoasa misivă: „Domnul este întru totul sublim. El pleacă luni. Pregătiţi primirea.”
Discuţiile, practice, continuând şi a doua zi, în 30 ianuarie, seara s-a petrecut un banchet la hotelul Binder, unde s-au închinat toasturi pentru Unire şi domnitor, pentru deputaţii munteni şi moldoveni, pentru caimacanii Vasile Sturza şi Anastasie Panu – care au susţinut activităţile unioniste, pentru preoţii, ţăranii şi poporul tinerii Românii.
In timpul acesta, afară, în ograda hanului, mii de ieşeni întindeau Hora Unirii având între ei deputaţii munteni şi moldoveni. Urările „Trăiască Unirea” şi „Trăiască România” se auzeau de pretutindeni, iar cele câteva tarafuri de lăutari şi fanfara ostăşească cântau pe întrecute.
Evenimentul s-a sărbătorit şi cu un bal organizat sâmbătă seara, 31 ianuarie, în saloanele Curţii Domneşti (Palatul Administrativ), inclusiv în sala tronului. La el participau domnitorul şi doamna Elena Cuza, deputaţi, miniştri, amploiaţi cu soţiile şi numeros public din starea a doua, pe care domnitorul îi socotea sprijinitorii tronului.
„În mijlocul toaletelor cele mai scumpe, Maria Sa Doamna atrăgea toate privirile şi inimile prin gustul cel pur şi simplicitatea toaletei sale”, cum avea să scrie „Steaua” din 3 februarie.
Festivităţile se încheiau cu un bogat şi „excelent” spectacol dat în onoarea delegaţiei bucureştene, la Teatrul Naţional din dealul Copoului.
Reprezenta]ia începea cu două farse, în care excela marele actor Luchian, şi continua cu piesa „Doi ţărani şi 5 cârlani”, scrisă de Costache Negruzzi, la finalul căreia eroii, cu locuitorii satului în care se petrecea acţiunea, întindeau „Hora Leliţă de la munteni” şi „Hora Unirii”, în timp ce se ridica a doua cortină şi se prezenta tabloul „Unirea Principatelor.”
Ridicată în picioare, întreaga sală ovaţiona pentru Unire, spectatorii strigând din tot sufletul: „Trăiască România”, pe care Marile Puteri o vedeau doar ca Principate Unite, iar ~nalta Poartă de la Istanbul o combătea cu înverşunare, gata s-o anuleze cu armata.
Prezentând „straşnicile întâmplări” petrecute între 29 şi 31 ianuarie „Steaua Dunarii”, de marţi 3 februarie 1859, arăta ca deputaţii munteni începuseră a pleca spre case, iar Iaşul se întorcea, nostalgic, la viaţa sa de toate zilele. Mulţi se gândeau cu teamă la consecinţe.
Ce vor face miile de familii ale căror membri erau amploiaţi – functionari şi lucrători – în serviciile administraţiei Capitalei ce se desfiinţa. Dar cohortele de meseriaşi şi negustori care trăiau pe lângă ei. Va creşte troscotul pe străzi şi frumoasa capitală a Moldovei va deveni un biet târg de provincie cum prooroceau antiunioniştii?
Şi încercau să se liniştească cu gândul că naşterea României cerea sacrificii şi se încurajau cu speranţa că o ţară mare şi bogată va fi prielnică tuturor fiilor ei.
Pentru împlinirea marelui ideal, se propuneau măsuri şi domnitorul semna ofisuri pentru unificarea legislativă şi organizarea statală, folosind formula ce avea să rămână în istorie: „Noi, Alexandru Ioan I, cu Mila lui Dumnezeu şi Voinţa Naţională, Domn al Principatelor Unite, Moldova şi Ţara Românească. La toţi de faţă şi viitori, sănătate.”
Astfel se ajungea în ziua de 11/23 decembrie 1861 când, obţinând recunoaşterea marelui act, după multe şi perseverente intervenţii la Marile Puteri, domnitorul putea anunţa prin „Proclamaţia de la Iaşi” că „Unirea este îndeplinită. Naţionalitatea română este întemeiată. Vă iubiţi Patria, veţi şti dar a o întări”.
Ion Mitican
sursa:
http://curierul-iasi.ro/%E2%80%9Estrasnicile-intamplari%E2%80%9D-de-la-29-ianuarie-1859-2537