De la: Alexandre Herlea
Data: 26 martie 2017, 12:55
Subiect: 99 de ani de la un act istoric repetabil: Unirea Basarabiei cu Tara Mama

Valerian Stan, autorul articolului de mai jos intitulat: „99 de ani de la un act istoric repetabil, subliniaza din nou esentialul si pune degetul pe rana. El s-a afirmat din decembrie ’89 ca un luptator curajos impotriva coruptiei si a esalonului 2 al nomenclaturii si Securitatii care acaparasera puterea in Romania. Initiator al ADM (Actiune pentru Dreptatea Militara) si activ in CADA (Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei) este vice-presedinte al Aliantei Civice si pentru scurt timp Seful Corpului de Control al Primului Ministru Victor Ciorbea, functie din care este demis fiind prea activ in denuntarea ministrilor corupti PD din acest Guvern. In urma cu cateva zile, Valerian Stan scria intr-un alt articol: „Veți avea atâta putere câtă vă vom da noi, asta îi striga profetic Ion Iliescu lui Corneliu Coposu la puțin timp după asasinarea lui Ceaușescu. Și exact așa s-a și întâmplat! Iliescu și tot Sistemul lui securist-fesenist au guvernat discreționar o țară care astăzi ar fi fost departe fără această adevărată nenorocire ce s-a abătut asupra ei. La început teroarea a fost adusă de batalioanele de mineri manipulați criminal. Mai apoi un întreg aparat de instituții ale statului, între ele serviciile secrete și Televiziunea publică, folosite pentru a strivi opoziția de orice fel. Mai apoi jaful. Guvernările celor două facții securist-feseniste, alternând la guvernare, un simulacru de democrație, au devastat țara. Mai întâi Iliescu și Năstase. Apoi Traian Băsescu taie la sânge salariile ale unei populații și așa în mizerie, și se face că nu vede ce fac camarazii lui, tâlhari și ei la drumul mare. Ultimele alegeri, din decembrie trecut – o nouă victorie zdrobitoare a facției lui Iliescu. Jaful continuă de unde nici nu se oprise.”

Felicitari Valerian Stan
Alexandru Herlea.

99 de ani de la un act istoric repetabil

Să întâmpinăm cu un gând bun, și cu nădejdea repetabilității, apropiata zi de 27 martie, când vom aniversa 99 de ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României (Regatul, tot Regatul…). Pentru că pe tema asta am mai scris, aici doar m-aș mai mira încă odată (vorba vine!) cum de e posibil ca și după trei decenii de la prăbușirea lagărului comunist Basarabia să continue să fie ruptă de trupul țării. De ce nu prea mă mir, zic, de această aproape neverosimilă situație? Simplu: pentru că îmi e deja demult clar ce elite politice și intelectuale s-au ocupat de destinele României în anii de după 1990. Bref, actul unirii ar fi avut să se întemeieze nu doar pe un drept istoric inalienabil al românilor dar și pe un context politic factual ratificând el însuși, apăsat, acest drept. Să ne gândim doar că raptul din 1939 (Pactul “Hitler-Stalin” – iar nu șarlatania, prin formă, „Ribbentrop-Molotov”!) a fost condamnat încă de la 24 decembrie 1989 de însuși Sovietul Suprem al URSS. Pentru ca după dezmembrarea URSS același lucru să-l facă și Duma de Stat a Federației Ruse. Iar, în aceeași ordine cronologică, la 28 iunie 1991 Senatul SUA a adoptat Rezoluţia 148, prin care se hotărâse că Guvernul SUA trebuie să susţină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova.

Ce-au făcut cu tot acest context atât de favorabil politicienii de la București știm prea bine. Ajunge, cred, să spunem și numai că Rezoluția Senatului SUA a fost ascunsă cu mare grijă opiniei publice. Președinții României de după 1990 vor avea de dat primii socoteală în istorie pentru toate acestea. Înțegem bine astăzi de ce, după uzurparea puterii, Ion Iliescu, această piază rea a României post-comuniste, s-a înconjurat de oameni asemeni lui – agenți sovietici, ca Vasile Ionel (primul său sfetnic) și Nicolae Militaru. În sfârșit, apropo tot context, trebuie amintit că chiar și mai în zilele noastre, în anii guralivului prezident de sorginte fesenist-securistă, primul ministru rus, la acea dată eternul domn Putin, a condamnat și el samavolnicia din 1939, în termeni fără echivoc și ei: “Trebuie să recunoaștem că tot ce s-a făcut între 1934-1939 pentru potolirea, pentru liniștirea fasciștilor, semnând cu ei acorduri și pacte, au fost din punct de vedere moral lucruri inacceptabile, iar din punct de vedere politic – fără sens, dăunătoare, periculoase. Anume aceste acțiuni, aceste <înțelegeri> cu fasciștii au dus în cele din urmă la tragedie, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Desigur, trebuie să recunoaștem aceste greșeli. Țara noastră a făcut acest lucru. Duma de Stat a Federației Ruse, parlamentul țării, a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop” (discurs la aniversarea, în Polonia, a 70 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial).