Jon Milos s-a născut în 1930, ar avea azi 88 de ani și m-aș bucura să aflu că este în viață. S-a născut într-o familie de români din Serbia! Nu i-o fi fost ușor ca român în Serbia. Nu știu dacă acesta este motivul pentru care s-a stabilit mai apoi în Suedia. Știu bine însă că a fost unul dintre traducătorii de poezie românească, cum puțini au mai fost alții de harnici și de talentați. El însuși poet autentic, așa cum se potrivește cel mai bine pentru lucrarea unui traducător. A fost de mai multe ori în România și și-a făcut mulți prieteni printre scriitorii români. M-am numărat printre românii pe care Jon Miloș îi căuta atunci când ateriza la București…

Circula despre Jon Miloș și zvonul că este apropiat de grupul de persoane, din elita Suediei, care decid decernarea premiului Nobel pentru literatură! Mi-a confirmat acest zvon Miloș însuși atunci când mi-a povestit faza cea mai tare petrecută cu candidatura lui Marin Sorescu. Anume, un membru al comitetului Nobel cu care se cunoștea mai bine l-a invitat să discute despre candidatura lui Marin al nostru. Se întâmplase o „chestie” cu care comitetul nu se mai confruntase niciodată până atunci: primiseră din România o scrisoare semnată de o ilustră și abjectă personalitate literară, care îl demasca pe Marin Sorescu cu o mulțime de păcate, de ordin moral și politic. Suedezul îi cerea părerea asupra acelei scrisori, chiar era Marin Sorescu atât de mare impostor, vîndut regimului etc?! Și a doua chestiune: cum poate avea un scriitor român asemenea reacție la ideea că un alt român ar putea lua premiul Nobel?! Suedezul, om întreg la minte, nu putea pricepe. Cum nici eu nu puteam pricepe. Un caz asemănător am aflat printre români ani buni după aceia, când a apărut pe TV netrebnicul de fan dinamovist să se laude că el a plâns de supărare când Steaua a câștigat  Cupa Europei.

Era curios suedezul să afle dacă autorul scrisorii era ceva de capul său! Să ia Comitetul Nobel act de acea scrisoare?… Să le-o arate colegilor de comitet!… Îi era rușine suedezului de nemenicia umană, s-o exhibe în fața colegilor.

Dacă mi-aduc aminte bine, Jon Miloș l-a sfătuit pe suedez să nu mai arate scrisoarea aceea și celorlalți membri ai Comitetului Nobel sau cumva presei. Nu merită scriitorii români, pe care îi cunoștea bine, niște colegi atât de minunați, să fie expuși comentariilor presei, din pricina uneia dintre cele mai stridente persoNULități  din generația Sorescu- Stănescu.

Ne-am căinat unul pe altul că se nasc printre noi și asemenea monștri… Iar azi, când din neant s-a agățat de mine această aducere a minte, încerc să verific prin colegii de site dacă mai sunt și alți românași care au primit vreodată această informație!

N-am să dau niciun nume! Să-l dea alții!

…Așa că, dacă nu cumva depășesc măsura, institui un pariu / concurs pentru colegii de site făcând publică întrebarea: despre cine este vorba? Cine este mizerabila creatură care n-a putut suporta gândul că un coleg de-al său ar putea lua premiul NOBEL?!

Ghici ghicitoarea mea!

ion coja