• Jertfa pentru Țară – patrimoniu național

 

  • Jertfa pentru Țară – patrimoniu național
    ~Ușurel cu Armata, pe scări, domnilor!~
    În atenția culturii elementare
    a domnului Mihai Tudose,
    primul nostru ministru,
    și a tuturor celor asemenea
    lui
    Nevrednici de tot felul, cu școli făcute la marginea zilei și impresionante averi
    zămislite peste noapte, ajunși în adunătura politicianistă autohtonă dirijați de tragice
    ipochimene ale unei istorii confuze, lovesc cu o pricepere pretins academică în
    Armata României, în condiția sa istorică, în suferința, demnitatea și moartea
    Soldatului Român. Cine sunt, cu rare excepții, aceștia? Păi… agramați care vor să lase
    impresia că sub bolta frunții lor, trasă în resturi de untdelemn recuperat din saloanele
    de masaj bezmetic, își află răspunsul marile probleme ale lumii... inculți, profund și
    multilateral, care fac confuzie între Gheorghiu-Dej și Immanuel Kant... nulități ce se
    hrănesc din propriile grimase, decorate abundent cu saliva astrală pe care nu o pot ține
    în frâu... suferinzi cronici de aroganță și de lipsă elementară de bun simț care nu se
    sfiesc nicidecum să ne ofere lecții de democrație, sub aureola amenințătoare a
    cătușelor... adunături de peste mări și țări, care ne dau lecții de gândire și simțire
    românească, unii fiind incapabili să dibuie subiectul în propoziția „Eu mănânc.”, alții,
    corectându-ne agresiv disprețuitor în timp ce învață limba română la televizor... făpturi
    și comportamente schizoide, înțolite în branduri cu nume, parcă, de stele descoperite
    recent, țoale pe lângă care pensiile militare de stat sunt praf în ochi... stindarde
    incolore și livide ale ecumenismului global, absolvenți cu diplomă ai cursurilor de
    patriotism absolvite la școala urii și a disprețului antinațional… anacoluți slinoși care-
    și pierd abulic saliva în mersul vorbirii… Cam ăștia sunt…
    *
    Domnilor, că nu mai știu cum să vă zic, nu vreau să vă încarc cu prea multe
    într-ale culturii elementare că or să v-o ia neuronii razna și rămâneți fără ei, vă întreb
    doar, ați auzit de Războiul de Independență? Dar de Primul Război Mondial? Dar de
    cel de-Al Doilea Război Mondial? De Al Patrulea nu vă întreb că o dați pe furadan și
    punem agricultura în pericol. Măi, domnilor, mai cromatici politic decât cutia cu
    douăzecișipatru de creioane, sunt războaiele care fie au împlinit, fie au salvat destinul
    istoric al Neamului și al Țării. Fără jertfele Armatei Române, România ar fi fost o
    amintire, de care s-ar fi aflat, probabil, din rubricile „Știați că?” ale revistelor ușoare.
    Armata Română nu a fost un artificiu al poftelor de aiurea, a fost expresia adâncă a
    voinței naționale, potențată tutelar de comandamentele supreme ale istoriei. Așa este
    și acum, cu toată lucrarea asta, perversă și laborios aplicată, de alterare și dizolvare a
    substanței sale naționale, de alienare a chemării sale istorice.
    Jertfa de sânge, rămasă în memoria nestinsă a Neamului, numai în cele trei
    încercări grave amintite, este cutremurătoare, cu mult peste 1.000000 de morți,
    mutilați, răniți și dispăruți, între aceștia dânduși viața 24.978 de ofițeri de pe tot
    cuprinsul ierarhiei militare și 17.460 de subofițeri. Printre ei, niciodată, niciun
    politician. Nu, nu este nicidecum un reproș, pentru că, prin definiție, numai Soldații,
    de orice rang militar ar fi, știu să moară pentru Țară! Iar jertfa lor nu s-a produs
    nici în rate, nici cu încetinitorul, nici prin negociere, pentru că glonțul altceva
    decât să ucidă, nu știe. Și între marile războaie, și după ultimul dintre ele, principalul
    reazem al independenței, integrității teritoriale, suveranității și unității României, a fost
    tot Armata Română, deopotrivă cu toți militarii ei, soldați, subofițeri și ofițeri. Și
    astăzi, când se acționează programatic pentru atrofierea identității noastre istorice și
    suntem îmbuibați cu tot felul de bălmăjeli, cică, geopolitice și geostrategice, lucrurile
    stau la fel, numai că nu are cine să le înțeleagă, nu are cine să le priceapă și, în
    consecință, nu are cine să și le asume proactiv.
    *
    Ce face în acest timp Plăvanul de la Cotroceni, cunoscut pe plaiurile
    Universului drept Antiromânul Perfect, cel care, grație Constituției, este comandantul
    forțelor armate? Tace. Tace și coace. Vă amintiți cum rotea amenințător buzduganul
    puterii prezidențiale, urlând de–i dansau caninii în colțurile tremurânde ale gurii „Jos
    mâinile de pe DNA!„. Acum, când Armata României este terfelită de tot felul de
    frustrați și neajunși intelectual, cu bacalaureatul luat la apelul de seară și strălucite
    studii universitare potențate politic, când ar trebui să afirme național, cu maxima
    severitate la care îl obligă Constituția – „Nu vă atingeți de Armata României, este
    bun național!”, Plăvanul tace. Tace și coace. Știe el ce știe, îi este teamă de cătușele
    care–i sunt puse deoparte de către DNA, principala amenințare internă la adresa
    existenței statului român. Îi este teamă și, din când în când, din jilțul alienării sale
    bolnave, trimite bezele Codruței. La fel și partidul minții sale încete și discrete –
    caricatura muribundă a PNL–ului de altădată, jumătatea lui de–acum fiind parte a
    edificării statului mafiot, în vremea predecesorului său, potrivit chiar mărturisirilor
    acestuia.
    *
    Să vă mai zic ceva, domnilor angajați full time în industria politică a (aparent)
    naivei noastre Românii, p`asta chiar nu aveați de unde s-o știți, nu a fost încă
    „desecretizată” și, implicit, nu s-a bucurat de accesul apetitului vostru elementar de
    cultură. Fundamentele constituționale și instituțiile vitale ale statului român au fost
    înrădăcinate și aduse în rod sub conducerea unui colonel, Domnul Colonel Alexandru
    Ioan Cuza, cel dintâi conducător al României! Oamenii politici de-atunci, cu bunele
    și mai puțin bunele lor, au înțeles că nu se poate altfel. De ce oare?
    *
    Moartea noastră, săvârșită sau doar potențială, ca preț necondiționat pentru
    viața și salvarea Țării, este parte indestructibilă și inalienabilă a parimoniului
    național. Nu o călcați în picioare, domnilor lucrători pe bani mulți în industria politică
    autohtonă! Chiar dacă o faceți purtând pantofi al căror preț îți taie respirația, mult
    peste orice pensie militară de stat. Apropo, mult trudita și sclifosita eleganță cu care o
    faceți trădează faptul că, totuși, mersul vi l-ați format în încălțările achiziționate de la
    buticurile de cartier, unde anafiștilor le-a fost mai greu să ajungă.
    Bunăoară, ușurel cu Armata României pe scările istoriei, domnilor. Nu de
    altceva, dar, în cele din urmă, istoria nu ia în seamă nulitățile care înfloresc la fiecare
    colț de stradă. Ușurel!
    2

  • Cu constituțională reflecție,
    Costinel Petrache ~ Soldat Român
    P.S. Din Armata României nu fac parte și lepădăturile destrăbălării „democratice”
    dâmbovițene, profitori fără scrupule și fără frontiere ai neostenitei, dar grandioasei noastre
    tranziții, burdușiți în straie de general, acum incitându-mi tastele O. Neculai, O. Gabriel, I.
    Anghel, I. Marius, O. Codruț, B. Ilie, S. Bartolomeu…