Jean Pârvulescu în Wikipedia franceză

CD

JEAN PARVULESCO, născut în 1929 în România, și a murit la 21 noiembrie 2010 la Paris, este un scriitor și jurnalist francez.
Născut la Pitesti în România în 1929, după ce a urmat școala de cadeți, Ion Pârvulescu a fugit de noul regim comunist din România în iulie 1948 trecând Dunărea înot pentru a intra în Iugoslavia. A sosit la Paris în 1950, apoi a urmat cursuri de filosofie și litere la Sorbona fără să se dedice serios lor, preferând să frecventeze cercurile literare, artistice și cinematografice.

De asemenea, este secretar general al „Centrului Sindical al Jurnaliștilor și Publiciștilor Democrați Refugiați Români”, înființat în 1950 și numărând aproximativ treizeci de membri. Este naturalizat francez.
În februarie 1978, a fost unul dintre membrii fondatori ai Comitetului Intelectualilor pentru Europa Libertăților.
Autor al unei opere abundente și variate (romane, eseuri și poezii), revendicând numeroase influențe literare, Jean Parvulesco a început să publice încă din anii 1980.

Este apropiat de Grupul de Cercetare și Studiu pentru Civilizația Europeană (GRECE), unde conoaste pe Raymond Abellio, Jacques Bergier, Arno Breker, Jean Daniélou, Guy Dupré, Mircea Eliade, Vintila Horia, Henry Montaigu, Louis Pauwels, Dominique de Roux și, de lumea divertismentului, Jean-Luc Godard și actrițe precum Carole Bouquet, Aurora Cornu, Ava Gardner sau Bulle Ogier.

A fost în contact cu autori la fel de diverși precum Pierre Boutang, Alain de Benoist, Marguerite Duras, Julius Evola, Martin Heidegger, Michel Marmin, Ezra Pound, Michel d’Urance.
În 1973, îl cunoaște pe Michel Mourlet care conducea revista. Matulu și acolo publică un articol lung despre “Le Cercle rouge” a lui Jean-Pierre Melville. De asemenea, a publicat trei studii importante despre Mourlet: “Renaissance de latrage” (postfață de La Sanglière, Loris Talmart, 1987), “Ce se ascunde în spatele cântecului lui Maguelonne” (La Revue littéraire, Éditions Leo Scheer, nr. 2005) și “Istoria unei vrăji rele” (Five Secret Paths in the Night (DVX, 2008).

Apoi a scris articole geopolitice în diverse publicații, printre care cotidianul Combat, susținând instituirea unei „axe Paris-Berlin-Moscova” pentru a contracara „hegemonia anglo-saxonă”, concept prezentat anterior de Gabriel Hanotaux și menționat de Raymond Abellio în volumul al doilea al memoriilor sale Les Militants.

Un personaj de scriitor care îi poartă numele a apărut în Breathless în 1959; întrucât se afla în Spania la momentul filmărilor, Jean-Pierre Melville îl interpretează, din motive de asemănare fizică. Antoine de Baecque vede în această apariție o „referință criptată subteran la un tânăr fascist de origine română, Jean Parvulesco, întâlnit de Godard la clubul de film din Cartierul Latin, care îl fascinează prin pozițiile sale radical extremiste, un fervent admirator al legiunilor. a generalului Franco şi noul val”.

Apare și în filmul lui Éric Rohmer (L’Arbre, le Maire et la Médiathèque), Barbet Schroeder (Amanta), etc. Din iunie până în august 1960, a publicat în revista falangistă spaniolă Primer Plano o serie de șapte articole deosebit de favorabile Noului Val, încercând să demonstreze că acesta era impregnat de idei de extremă dreapta.

Jean Parvulesco a colaborat cu Matulu, La Place Royale, Contrelittérature, Elements, Nouvelle École, Rébellion, La Revue littéraire. De asemenea, a fost apropiat de regizorul-scenarist Tony Baillargeat, care a anunțat că a vrut să-i dedice un documentar. A mai fost figurant în Mistress de Barbet Schroeder, in film în primele scene în care îi deschide o uşă lui Gérard Depardieu, înainte de a-l îndepărta.

În 1996, a apărut într-un roman de Bertrand Delcour, “Blocus solus”, care se învârte în jurul figurii lui Guy Debord.
Traducătorul și eseistul Philippe Baillet, care l-a cunoscut, îl înfățișează drept „un glumeț de nespus și un nebun literar (dar nebun cu o nebunie prefăcută și controlată)” .

În 2017, a avut loc un simpozion internațional despre munca sa în Moldova.
Jean Parvulesco este tatăl scriitorului și jurnalistului Constantin Parvulesco care ar trăi acum pensionat într-o mănăstire din Carpați. Este bunicul lui Stanislas Parvulesco, unul dintre pretendenții la „tronul” Araucaniei-Patagoniei.

El apără construcția Eurasiei, după dislocarea URSS, el a susținut „Imperiul Eurasiatic Mare European” reunind „Europa de Vest și Europa de Est, Rusia și Siberia Mare, India și Japonia “.

Potrivit lui Nicolas Lebourg, Jean Parvulesco „a fost, fără îndoială, unul dintre primii autori care l-au introdus pe Mackinder în mișcarea naționalistă franceză, într-o recenzie pe care a editat-o împreună cu Yves Bataille”. Este traducătorul primelor texte ale lui Francis Parker Yockey și una dintre pretinsele inspirații ale ideologului rus Alexandre Douguine.

Potrivit lui Nicolas Lebourg, „Parvulesco a fost un broker internațional de idei din indepartari, posteritatea sa este aceea a unui nume devenit parolă, foarte specifică, dar contribuind la o imaginație politică transnațională”.

Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_Parvulesco