Corneliu Zelea Codreanu între mistificare, ură şi realitate istorică (1)
No issue detected

Riga Crypto13 hours ago
.
Perioada interbelică se împarte în trei perioade distincte:

1. Guvernarea națională(1918-1928), sau „decada brătienistă” în care nu s-a putut înfăptui o renaștere națională, dar s-a rezistat cu succes atacurilor globaliste împotriva României, s-a consolidat statul național-unitar; după moartea prematură a regelui Ferdinand I, eliminarea din viața publică a reginei Maria și asasinarea lui Ion I. C. Brătianu(al doilea mare român al sec. XX) și Gheorghe Mârzescu, lucrurile au mers pe o pantă descendentă până la pulverizarea țării(asta s-ar fi dorit);

2. Guvernarea dezastruoasă a PNȚ(1928-1931; 1932-1933), în condițiile de criză economică mondială, a repus România în jugul globalismului introducând măsuri bolșevico-liberale: eliminarea protecționismului, împrumuturi externe, concesionarea bogățiilor țării, ruinarea micului întreprinzător, tăierea salariilor în sectorul public, regionalizarea, învrăjbirea populației prin lupta de clasă, favorizarea minorităților și bisericilor străine, etc.. A fost cel mai toxic partid, condus de o mână de agenți străini care trebuiau spânzurați fără menajamente;

3. Regimul carlist(1931-1932; 1933-1940) a pregătit bolșevizarea țării și dispariția noastră ca stat și ca popor; este mai mult decât opinia mea personală, ci o realitate care se susține pe toate dovezile existente; e de ajuns să punem față în față listele cu românii uciși(în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu și Octavian Goga), marginalizați(Ion Antonescu), sau cooptați regimului prin șantaj, mită și traficarea demnităților publice(Alexandru Averescu, Nicolae Iorga, Istrate Micescu, Mihail Manoilescu), – și lista alogenilor cripto-cominterniști care s-au aflat în posturile de conducere sau în culise(Elena Lupescu, Mihail Moruzov, Eugen Cristescu, Nicolae Titulescu, Ernest Urdăreanu, Armand Călinescu, Richard Franasovici, Gheorghe Tătărăscu, Ion Gigurtu, Virgil Madgearu, Nicolae Samsonovici, Gabriel Marinescu, Gheorghe Argeșanu, Teofil Sidorovici, Aristide Blank, Max Auschnitt, Nicolae Malaxa, și mulți, mulți alții).

Dacă Mișcarea Legionară a fost o unealtă a „burghezo-moșierimii” și finanței mondiale, implicit a fost și în interesul iudeo-bolșevismului, este imposibil a le disocia. În anul de grație 1927, pe lângă ceea ce s-a întâmplat, trebuia redusă la tăcere o puternică voce națională, LANC, prin scindare, pierderea reprezentării parlamentare și a Căminului Cultural Creștin din Iași; oricum, rămân în istorie persecuția sistematică și crimele oribile împotriva legionarilor, împotriva actelor de demnitate națională într-un stat în care românii erau tratați ca cetățeni de mâna a doua. Mai clară este activitatea lui Octavian Goga, care a luat bani de la Hitler, s-a aflat în legătură cu britanicii și a activat în francmasonerie, pt. a-i trăda pe toți în favoarea cauzei românești; în 44 de zile „rasistul” și „xenofobul” a luat măsuri elementare de control a imigrației, revizuire a cetățeniei acordate benevol celor care s-au fofilat în țară fără acte, asigurarea dreptului la educație pt. români prin numerus clausus și închiderea oficinelor cominterniste „Adevărul”, „Dimineața” și „Lupta”. Fix atunci când a avut loc pactul dintre cele două mișcări naționale, intermediat de Ion Antonescu și Nicolae Mareș(care se aflau în relații bune cu ambele tabere), mafia transnațională a reacționat ordonându-i lui Carol II să-l demită pe Goga, să anuleze alegerile și să oficializeze dictatura regală(ea a existat dintotdeauna în România, în ciuda minciunilor care se zic). Negreșit, ordinele pt. lichidarea celor doi s-au dat de la Berlin.