Domnule Ion M. Ioniță,
V-am urmărit la emisiunea de aseară, 10 octombrie, dedicată zilei Hilocaustului. Am prins numai o parte din intervența ultimă a dumneavoastră, suficient ca să-mi dau seama că nu stăpâniți subiectul: suferințele evreilor din România în timpul guvernării mareșalului Ion Antonescu. Nimeni nu neagă că au existat asemenea suferințe, dar după 75 de ani de la acele momente regretabile ar fi timpul să renunțăm la exagerări și mistificări, mai ales când acestea sunt contestate de documente demne de a fi luate în seamă. Suferințele evreilor nu este nevoie a mai fi exagerate, ele sunt reale și recunoscute de toată lumea, chiar și de către așa zișii „negaționiști”, ca mine, care neagă exagerările, fabulațiile pe acest subiect tragic, iar nu realitatea celor petrecute.
Vă dau două exemple din intervenția dumneavoastră. Ați spus că în acei ani s-a întâmplat foarte des ca familii de evrei să fie scoase din casa lor care, pentru că așa voiau autoritățile legionare, înceta a mai fi proprietatea acelor evrei. Pun rămășag cu dumneavoastră că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată! Probabil că faceți confuzia cu ce i s-a întâmplat evreului Miron Constantinescu! Acesta nu a fost dat afară din locuința sa, ci a dat el afară o familie de români din casa în care locuiau, făcându-se stăpân pe tot ce rămânea în urma românilor evacuați cu forța clasei muncitoare. E drept că asta nu se întâmpla pe vremea lui Antonesu, ci pe vremea dumnealor „Ana Pauker și cu Dej”! Iar isprava lui Miron Constantinescu au mai făcut-o și alți evrei, ba și mulți români, în numele democrației populare!
Pe ce să punem pariu? Vă propun ca persoana care pierde pariul să se lase de scris, de ziaristică! Ca și de vreo altă apariție TV! Ce ziceți? Facem prinsoarea? E drept, este inegală, pe mine nu mă suportă niciun post TV!…
A doua afirmație gratuită pe care ați făcut-o, lipsită de suportul faptelor: cică bieții profesori universitari evrei s-ar fi trezit la un moment dat că li s-a închis în nas ușa amfiteatrelor în care își țineanu de regulă cursurile și li s-a interzis să mai țină cursuri!… Fals, domnule Ioniță!
Da, s-a luat măsura de a fi izolați evreii deoarece mulți dintre ei făceau propagandă pro-sovietică. Cum nu se putea face o identificare exactă a evreilor comuniști, autoritățile au decis să-i adune la un loc, elevi, studenți și profesori evrei, organizând o rețea de învățămînt de toate gradele pentru evrei, să facă între ei câtă propagandă comunistă vor, dar să nu mai zăpăcească mintea tineretului român!
În această rețea de educație și instrucție, controlată total de evrei, a funcționat ca profesor și inspector Alexandru Graur, omul căruia îi datorez mult, inclusiv respectul necondiționat pentru adevăr. Alexandru Graur nu a făcut un secret din această activitate, deseori la catedră ne povesea vreo întâmplare din acei ani, legată de această experiență. Nu a pronunțat niciodată vreo apreciere dură la comportamentul autorităților. A fost pentru evrei o experiență de „auto-guvernare evreiască”, care le-a fost foarte utilă evreilor când au ajuns să se auto-guverneze în Israel! (Afirmația aparține unui evreu important, a fost făcută într-o carte scrisă și publicată la Tel Aviv.)
La fel, vă descalifică ca istoric și ziarist felul cum ați comentat cele petrecute la Iași în iulie 1941. Există o gașcă de istorici români – acesta este termenul potrivit: gașcă, și v-ați alăturat lor, celor care în relatarea evenimentelor petrecute la Iași nu scot o vorbă despre autorii crimelor petrecute atunci: armata germană! Ați pus pe seama autorităților române crimele săvârșite de nemți! Ce i-a împins pe nemți la aceste crime este alt subiect. Deocamdată pe mine mă interesează să vă corectez: evreii din Iași, foarte mulți, au fost ținta unor arestări abuzive. Unii evrei au fost arestați de jandarmeria română, alți evrei, mult mai mulți, au fost arestați de poliția militară germană. Evreii arestați de români au fost judecați și condamnați la închisoare, iar în vara lui 1944 au fost eliberați: erau toți în viață!
Evreii arestați de germani au fost ținta vestitului pogrom! Nemții i-au urcat pe evreii din Iași în și mai vestitele „trenuri ale morții”! Evreii au coborît din acele trenuri abia după intervenția lui Ion Antonescu care, de îndată ce a aflat de asasinatele și abuzurile comise de germani, a intervenit energic și răspicat: să nu se mai repete!
După război, în două procese ținute la Haifa și Cernăuți, pentru crimele de la Iași au fost identificați vinovații, cu nume și pronume: numai soldați și ofițeri nemți, domnule Ioniță!
Domnul Vainer spune și el multe bazaconii! Dar dînsul are o scuză: este inginer constructor. Iar evreu este numai din 1990!…
Ion Coja
PS. Dacă, așa cum mă aștept, veți răspunde textului de mai sus, vă propun un schimb de „replici” pe acest subiect în care avem păreri diferite asupra detaliilor: suferințele evreilor din România. Ideal ar fi ca acest „duel” să fie la Realitatea TV, arbitrat de domnul Vainer! Sau de o persoană desemnată de dînsul.
Aurel Vainer nu este inginer constructor, ci contabil. A terminat A.S.E.-ul. Pînă în 1990, a fost contabil la o întreprindere de colectat sticle și borcane!
Românii, criminali sau eroi? Scrisoare Deschisa adresata Regelui Mihai.
Ma rog, scrisoarea e daja caduca, pentru ca nu mai exista niciun rege
care sa aiba capacitate mintala.
Dar materialul e bun pentru a fi parcurs, oricand.
https://www.facebook.com/notes/cristian-n-antonescu/rom%C3%A2nii-criminali-sau-eroi-scrisoare-deschisa-adresata-regelui-mihai/339469306070212?hc_location=ufi
D-le profesor faceti ramasaguri cu adeptii lui Lenin care au ridicat postulatul „o minciuna spusa des devine adevar” la rang de arta, ba chiar de axioma. Ce sa se mai demonstreze? Daca ii faceti mincinosi si oportunisti nemernici fata de suferintele unei minoritati ( nimeni nu neaga suferintele evreilor, ci se neaga exagerarile si modul in care anumiti impostori au profitat de suferintele evreilor si crimele ulterioare la care s-au dedat anumiti evrei impotriva….arabilor) deveniti negationist si antiholocaust.O anatema care va transforma in apostat al acestei „religii”. Culmea tupeului este ca acesti oameni pun anateme fara a aduce in jurul ” axiomei” lor decat niste ” memorii” care rar se intemeiaza pe documente.
aduc „memorii” ai caror memorialisti rareoru nu se contrazic intre ei sau nu spun enormitati , a la Elie Wiesel care vedea focuri (in lagare)cu flacari pana la cer in care erau aruncati bebei de evrei nevinovati!
CEVA INTERESANT
Priviti ce spunea Alex Mihai Stoenescu, care a scris ceva carti despre maresal si evrei, carti bine documentate:
„Pt cartea mea referitoare la relatia dintre maresal si evrei, am studiat peste 9000 de documente, dintre care mai bine de 1000 sunt citate in carte. N-am reusit sa gasesc un document sau o marturie credibila care sa-mi demonstreze ca Antonescu este autorul masacrului de la Iasi si ca acolo au murit 12.000 sau 13.000 de evrei. Nu reusesc sa gasesc o cifra mai mare de 900 si nu reusesc sa gasesc DECAT documente care atesta ca Antonescu n-a fost implicat si ca Antonescu a fost cel care a oprit pogromul de la Iasi.”
Citat din cartea „Vesnica mea pomenire” de Radu Iftimovici:
„Aceleaşi acuzaţii de Holocaust au fost formulate, în Transilvania, de către escrocul nobelist Elie Wiesel, care, într-un discurs furibund, a refuzat să precizeze că, în Ardealul ocupat de maghiari, crimele au fost făptuite de jandarmii lui Horthy şi Szalaszy, iar nu de români. Cînd i s-a atras atenţia că genocidul n-a fost făcut de români, ci de unguri, dl. E. Wiesel a spus: „Asta n-are importanţă!“. Iar autorităţile româneşti au tăcut, în loc să-l declare persona non grata, aşa cum a procedat premierul canadian francofon Trudeau cu Charles de Gaulle, atunci cînd acesta a
strigat, instigîndu-i pe separatişti: „Vive Quebec libre!“. Iar De Gaulle era un om al istoriei universale, nu o javră sionisto-financiară, precum E.Wiesel.”
„Norii ruşinii naţionale plutesc şi acum pe cerul României, de vreme ce guvernanţii noştri, suflete de slugă, admit existenţa, pe teritoriul naţional, a unui „Institut Wiesel“, ce se amestecă
grosolan în deciziile politice ale Statului nostru. În 1992, cînd am vizitat „Muzeul Holocaustului“, de la Washington, am văzut cum pe harta României figurau, ca număr de victime, şi zecile de mii de evrei asasinaţi sau deportaţi de ocupanţii maghiari, din anii 1940-1944. Adică, ni se pun nouă în cîrcă şi fărădelegile comise de horthyşti şi de szalaszyşti. Directorul muzeului care patronează, şi azi, această mistificare neruşinată, dl. Radu Ioanid, promite (unora, printre
care mă număr şi eu) că „va lua măsuri“. Dar ce măsuri să ia dl. Ioanid, cînd nici un român aflat într-un post oficial, în ţară sau în străinătate, nu-şi riscă „remuneraţia“, sau, poate, pielea, acceptînd să depună un protest împotriva acestei flagrante mistificări?
Dacă pruncul nu plînge, s-a lins pe bot de lapte! Dar nu e nevoie să ajungi în Statele Unite pentru a vedea pînă unde merge ingratitudinea celor pe care Mareşalul Antonescu i-a protejat şi i-a salvat de la moarte. Îmi aduc bine aminte cum zeci de tineri evrei erau „groaznic“ persecutaţi, fiind obligaţi ca, între orele 7 şi 16, să deszăpezească liniile de tramvai şi străzile, după care se retrăgeau la supa cu găluşte şi ştiuca umplută a mămichii. În acest timp, zeci de mii de tineri români din aceeaşi generaţie erau seceraţi, pe frontul din Est, de mitralierele şi tunurile ruseşti, murind îngheţaţi şi sfîşiaţi de corbi pentru un pierdut ideal al reîntregirii naţionale. Deoarece nu erau luaţi la armată şi nici deportaţi, tinerii evrei români au dus-o „trai nineacă“ în anii 1941-1945. Pur şi simplu, au fost o populaţie protejată.
S-a vorbit, cu spume la gură, şi s-au consumat mii de pagini, în încercarea de a pune semnul egalităţii între lagărele de concentrare naziste şi lagărele din Transnistria, unde au fost duşi
EVREII CU VEDERI NET COMUNISTE. Acesta a fost şi cazul doctorului Derevici, pe care l-am cunoscut personal şi care era un stalinist înrăit. N-a murit acolo,ci s-a întors, bine mersi, după 1947, alături de alţii ca el, precum dr.Gabriel Barbu, Sandu Lieblich ş.a., care i-au supus unei persecuţii oribile pe colegii lor români, cei mai mulţi apolitici. Pînă şi dr. Gh. Brătescu, cunoscutul istoric de medicină, cîndva, comunist notoriu şi ginere al Anei Pauker, relevă, în Memoriile sale, malignitatea acestor evrei comunişti vindicativi (G. Brătescu – ,,Ce-a fost să fie. Notaţii autobiografice”, Ed.Humanitas, Bucureşti, 2003).
Şi, apropo de cele două lagăre transnistrene în care au fost duşi EVREII COMUNISTI. Tot doctorul veterinar Aurel Lupu mi-a povestit că, prin 1942, fiind nevoit să trateze de scabie (rîie) vreo 300 de cai ai Armatei Române (boala se transmite de la cal la călăreţ), s-a adresat unui
maior care era şeful unui astfel de lagăr: „N-am decît 2 sanitari, iar ostaşi n-am, fiindcă sînt pe front. Daţi-mi şi mie vreo 30 de bărbaţi evrei, ca să frece animalele cu şomoiogul îmbibat în soluţie paraziticidă“. „Vai, n-am. Îmi pare rău. De cum se face ziuă, bărbaţii din lagăr pleacă la talcioc! Vînd, cumpără, iarăşi vînd. Fac rost de parale şi de-abia pe la 6 seara se reîntorc în lagăr, încărcaţi cu sacii de la piaţă“. Nu trebuie să se înţeleagă că în perioada 1940-1944 nu s-au produs, mai ales pe teritoriul Basarabiei, acţiuni criminale (în acele ,,trenuri ale morţii”), comise de bestii în uniforme militare româneşti, sau arestări şi asasinate, în cartierele evreieşti, ai căror autori au fost, ori s-au recomandat a fi „poliţia legionară“. Amploarea acestor crime este, însă, mult mai mică decît tragediile petrecute în rîndul populaţiei evreieşti de pe teritoriile Germaniei, Ungariei, Poloniei, Olandei şi Franţei, ocupate de nazişti. Aceasta nu poate fi, desigur, o scuză pentru noi, deoarece n-ar fi trebuit să se piardă viaţa nici unui etnic evreu.
Într-unul din articolele pe care le-am publicat şi care a stîrnit scandal, a fost şi acela ce a dezbătut „soarta culturii idiş“ pe teritoriul României antonesciene. Cine caută pe Internet va descoperi bocetele unora (în englezeşte, ca să pătrundă în conştiinţa lumii) care susţin că au fost discriminaţi, că producţiile artistice evreieşti au fost interzise. Realitatea este aceea că, în timp ce, pe teritoriile ungureşti (inclusiv Transilvania de Nord ocupată), evreii erau hingheriţi şi deportaţi – la Bucureşti, de pildă, seară de seară, se aprindeau luminile Teatrului evreiesc „Baraşeum“. Celebra reclamă, repetată la Radio de zeci de ori pe zi: „Unde te duci diseară? Cum, unde? La Baraşeum!“ – invita atît populaţia de evrei a Capitalei, cît şi pe cunoscătorii de limbă germană, să ia loc în fotoliile acestui teatru. Acolo erau adesea văzuţi şi spectatori
germani, chiar în uniformele Wehrmachtului sau ale SS, care veneau să asculte „un text“ în limba germană, fie el vorbit şi în dialect galiţian (idiş). Actorii evrei erau stimaţi, deopotrivă, şi de ai lor, şi de „goimi“, şi chiar N. Cajal mi-a confirmat că nu cunoaşte nici un caz în care vreunul dintre artişti să fi fost agresat, arestat, sau ucis. Unii dintre actori şi-au păstrat locul în teatrele româneşti, inclusiv la ,,Naţional”, iar ceilalţi au trecut, firesc, după 1944, în teatrele de limbă română din Capitală, sau din alte oraşe.”
Mărturia depusa de Wilhelm Filderman, fost președinte al Federației Uniunilor Comunităților Evreiești din România, cu privire la perioada guvernării Mareșalului Ion Antonescu.
În realitate este vorba de o declarație oficială, sub jurămînt, dată de Wilhelm Filderman în procesul desfășurat în Elveția, avându-i ca inculpați pe tinerii români, membri ai PNȚ, aflați în exil, care au efectuat celebrul atac asupra Legației României de la Berna.
„…A fost mereu acuzat regimul Mareșalului Ion Antonescu că a fost un regim înfeudat nazismului și însuși Mareșalul a fost executat de agenții de la Moscova pentru că ar fi fost fascist.
Adevărul este că Mareșalul a fost acela care a pus capăt mișcării fasciste în România, oprind, cu începerea anului 1941,activitățile teroriste ale Gărzii de Fier și suprimând toate activitățile
politice ale acestei organizații.
Eu însumi, răspunzând unei întrebări a lui Antonescu la propriul proces, montat de comuniști, am afirmat că teroarea fascistă de stradă a luat sfârșit în România la data de 21 ianuarie 1941, ziua în care Mareșalul a luat măsuri draconice ca să oprească anarhia fascistă, provocată de
această organizație, și să restabilească ordinea în țară.
În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu.
Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști.
Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier.
Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.
Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor.
Aș aminti doar următoarele două exemple:
– Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina.El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol.
– Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.
Menționez acestea pentru a sublinia faptul că poporul român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică.
Dar când ocupația sovietică a impus tirania totalitară dirijată de Moscova, condițiile s-au schimbat.”
Ionitza si Raresh o fi si ei hebroi???
Eeeeei, da cum naiba sa nu???!!!
Ca doar nu va imaginati ca ar accepta ei intre ei un romanash prost care sa -i contrazica!!!
Le-ar mai merge paraua , credeti? Paraua dinafara, bineinteles!
Numai ca intre Rares si Ionita exista o gigantica diferenta: la Ionita n-am auzit vreodata sa le ia partea romanilor in numele adevarului! La Raresh, da.
Ca doar nu degeaba Ionita vorbeste de parca mesteca peltea: pelteaua dinafara, bineinteles.
Se tem de dumneavoastra Domnule profesor. Oricine umbla cu bucati de adevar in afirmatii se teme de ADEVAR. Am o promisiune neimplinita … inca, din motive financiare. Doamne ajuta.