iON iLIESCU ? (2)
La cererea publicului, adică la sugestia dlui Cristi Pantelimon, lărgesc paranteza referitoare la „enigmaticul colonel Romanov”. Probabil că nu i-aș fi ținut minte numele, dacă nu-mi sărea în ochi paradoxul: un Romanov emisar al Țarului comunist! Da, are dreptate domnul Cristi, informația este foarte importantă. Voi încerca să sistematizez și să pun pe hârtie tot ce-mi aduc aminte în această privință, din discuțiile purtate în principal cu Simion Ghinea și Petre Țuțea. De câteva ori, în holul mare al Athenee Pallace-ului, am asistat, mai mult ca martor mut, la discuții pe acest subiect ale celor doi cu alți camarazi. Mi-aduc aminte câteva nume: Antonaru, Nacu… Pe alții i-am uitat sau n-am avut onoarea să le aflu numele… Mă mai întrebau și pe mine ce părere am: au greșit sau nu legionarii când au respins oferta colonelului Romanov?
Mărturii interesante – și mult mai importante ar putea depune domnul Marcel Petrișor, care a făcut ani buni de temniță alături de cei doi, pomeniți mai sus. Or, subiectul oferta lui Romanov a fost discutat mai ales în temniță, între fruntașii legionari încarcerați, părerile fiind împărțite, iar la ieșirea din temniță, în 1964, nu se ajunsese la nicio concluzie care să poți spune că ar reprezenta punctul de vedere legionar! Mai precizez că Simion Ghinea, personaj puțin cunoscut din pricina discreției și modestiei sale, a fost unul dintre comandanții legionari extrem de activi. După „fuga” în Germania a câteva sute de fruntași legionari și internarea în lagăre și închisori a mii de legionari, Simion Ghinea a fost șeful legionarilor din România aflați în stare de libertate. A organizat ajutorul legionar, printre altele, pentru familiile celor arestați sau plecați, unii pe lumea cealaltă. Las pentru altădată o relatare mai amplă asupra Bădiei Simion…
De mai multe ori l-am auzit pe Simion Ghinea spunând că nu poate uita momentul următor: el pe trotuarul din față la CAPȘA, iar peste drum, în sala Teatrului Constantin Tănase, se ținea o importantă întrunire comunistă, cu megafoane instalate în stradă, ca trecătorii să poată auzi discursurile din sală. Ce nu putea uita Simion Ghinea a fost momentul în care Ana Pauker s-a pronunțat cam așa: „îi invităm alături de noi pe bravii legionari, care au suferit și ei prigoana burghezo-moșierească din România”. Leg această amintire de „oferta lui Romanov” venită din partea lui Stalin. Așa era: legionarii suferiseră și ei prigoana „burghezo-moșierească”, care fusese cu ei incomparabil mai aspră, de-a dreptul criminală, cum nu fusese față de comuniști!
Stalin și serviciile secrete rusești cunoșteau bine potențialul legionar, ca și serviciile engleze. Doar colaboraseră atât de strâns în ianuarie 1941 ca să pună de o „rebeliune” legionară, în urma căreia legionarii să fie scoși de la guvernare și mai ales din structurile Armatei Române, despre care se știa că va intra curând în războiul anti-sovietic, deci și anti-englez, pentru Întregirea Țării. O armată română cu guvern legionar și cu susținerea Mișcării Legionare ar fi avut o putere de pătrundere în aliniamentele sovietice mult mai mare, o disponibilitate la sacrificiu fără pereche printre armatele angajate în marea conflagrație. Așa cred eu, că diversiunea anti-legionară din ianuarie 1941, a avut și acest scop: legionarii să nu participe la Cruciada Anti-Bolșevică din Răsărit! Și mai cred, sunt convins chiar, am dovezi, că cei care, din partea serviciilor secrete românești, au organizat această diversiune criminală, nu au făcut-o cu știința și acordul lui Ion Antonescu.
La sfârșitul războiului, adică după august 1944, Eugen Cristescu a fost capturat și dus la Moscova. Din propriile sale mărturii făcute la întoarcere, unul dintre subiectele asupra cărora a fost chestionat de ruși cu insistență a fost Mișcarea Legionară. A ținut mai multe prelegeri pe acest subiect în fața unor săli pline de înalți ofițeri KGB și GRU. Se poate trage concluzia că rușii, în frunte cu Stalin, au avut informații corecte despre legionari, au înțeles esența anti-politicianistă a acțiunii legionare, împotriva marii finanțe etc. Legionarii se pronunțaseră și împotriva comunismului, în care Codreanu văzuse primejdia cea mare pentru România și pentru omenire, dar în acțiunea practică legionarii se răfuiseră fizic cu exponenții și apărătorii ordinii impuse de oligarhia coruptă și corupătoare, instaurată la guvernarea României de oculta plutocratică… De marea finanță mondială!
Semnificativ momentul din noiembrie 1940, când legionarii își fac dreptate la Jilava singuri, și-i execută pe asasinii legionarilor în anii de guvernare carlistă. În celelalte celule, alăturate, se aflau arestați zeci de comuniști! I-am auzit pe mulți nerozi mirându-se că legionarii i-au lăsat în viață pe comuniștii din Jilava. Păi de ce i-ar fi omorît?! Nu existase până atunci nicio confruntare fizică între cele două tabere, iar pentru deosebirea de idei politice sau de altă natură doctrina legionară nu prevedea „sancțiuni”! Necum pedeapsa capitală.
Existau destule motive pentru ca Stalin, dacă era bine informat asupra legionarilor, să facă ce a făcut: a încercat să-i atragă de partea sa pe legionari! Pentru cât timp? Cât de sinceră era această prețuire? Cât de liberi ar fi fost legionarii să-și urmărească propriile ținte?! Iată numai câteva întrebări și motive de îndoială care vor fi contat pentru legionari la vremea aceea.
Altminteri, discursurile lui Codreanu în Parlamentul României fuseseră taxate de unii adversari că ar fi avut tentă comunistă! Vocea lui Codreanu a fost singura – alături de dr Lupu, care s-a rostit în apărarea greviștilor de la Grivița! Etc. Ca adversari ai aceluiași regim politic, chiar dacă de pe poziții radical diferite, comuniștii și legionarii aveau câteva puncte doctrinare comune! Deosebirile – oricât de mari, de fundamentale, puteau fi uitate, o vreme cel puțin!… Să-și fi făcut Stalin asemenea calcule?
Ce calcule și-au făcut legionarii?
Au ales, în cele din urmă, să nu colaboreze cu comuniștii, cu armata de ocupație! Chiar cu prețul ca această ocupație să capete astfel în România forme de o asprime rară. Cazul Pitești, de pildă, de represiune antilegionară, fiind de o cruzime fără pereche, de a stârnit stupoarea și „admirația” specialiștilor din tot lagărul comunist. Întrebare: nu cumva violența represiunii kominterniste, antilegionară și antiromânească, a depășit cu mult ce prevăzuseră legionarii atunci când au refuzat oferta Romanov? Adică: nu cumva, dacă ar fi știut ce-i așteaptă, altul ar fi fost răspunsul legionarilor la oferta Romanov?…
Și nu cumva refuzul legionarilor a făcut ca represiunea să depășească orice așteptări?!
Din alte surse, nu cele citate mai sus, am auzit comentariul următor: Ana Pauker a tratat cu legionarii până a pus mâna pe listele cu numele legionarilor, fără de care era greu de pornit represiunea. Cu alte cuvinte, le-a întins legionarilor o capcană și Nicolae Pătrașcu, reprezentantul lor la tratative, a fost tras pe sfoară…. Nu mai țin minte la cine am auzit acest comentariu, nici nu este important din punctul de vede al acestor însemnări care ar dori să se mențină la un nivel mai teoretic, mai puțin al faptelor istoricește riguros reconstituite: dilema în care s-au aflat legionarii când li s-a făcut oferta Romanov, indiferent de decizia finală a legionarilor, de a refuza! Dilema este o situație, o stare, de regulă neplăcută, incomodă, din care nu există decât două soluții, două ieșiri, amândouă prezentând inconveniente greu de acceptat. Intrarea la guvernare alături de comuniști ar fi însemnat dezicerea de tot trecutul legionar și renunțarea la viitorul Mișcării. Instinctul de conservare îi îndemna însă să se alăture comuniștilor și să încerce imposibilul: domolirea Fiarei, coabitarea cu aceasta. În cele din urmă au prevalat argumentele în favoarea soluției „onorabile”! Prin care să nu fie afectată imaginea „arhangelică” a Legiunii. Imaginea care azi contează atât de mult, contează în mod decisiv, în proliferarea legionarismului la scară tot mai …planetară.
Cert este, pentru mine, ca martor, un singur lucru: În temnițele comuniste, iar mai apoi în libertate, legionarii au dezbătut îndelung oferta Romanov, fără să ajungă la capătul disputei. Controversa ar putea continua și azi.
Mai adaug un detaliu de ultimă oră: pe blogul ioncoja.ro a apărut informația că este în curs de apariție în Occident o carte care ar urma să publice documente inedite privind relațiile strânse dintre Ceaușescu și legionari… Repet: Ceaușescu și legionarii… N-au lipsit legionarii din familia, din neamul lui Nicolae Ceaușescu, așa cum n-au lipsit din nicio familie românească mai serioasă! Va fi oare, după apariția acestei cărți, să consemnăm că dilema în care s-au aflat legionarii mai făcea posibilă și o a treia soluție? O ieșire mai secretă?
Am știut de la același Simion Ghinea că a existat un caiet care se găsea numai la Căpitan, un caiet cu parole. Nu erau trecute nume, ci parole, cu care se înscriseseră în Mișcarea Legionară persoane cu un statut special: atașate Legiunii, aceste persoane puteau fi de un folos mai mare cauzei cu condiția să nu se cunoască atașamentul lor la valorile și țelurile Mișcării. De exemplu, un magistrat sau ofițer superior, care nu putea rămâne în funcție dacă și-ar fi arătat vreo simpatie politică, cu atât mai mult simpatia pentru legionari. Iar din acea funcție putea aduce multe servicii camarazilor!
Sau un tînăr intelectual a cărui evoluție publică ar fi avut de suferit dacă se știa că este legionar! Așa cum au avut de suferit Mircea Eliade și Emil Cioran, și atâția alții. Dar nu toți. Unii intelectuali și-au ascuns cu dibăcie crezul politic, s-au dedublat cu multă diplomație și au făcut carieră strălucită printre comuniști! Nu s-au dedat la excese pentru a fi „crezuți” și acceptați în haita de lupi, de hiene, iar comuniștii aveau și ei nevoie de câțiva autentici cărturari, cu studiile efectuate la timp și cu strălucire. Măcar pentru fațadă. Aceștia au făcut mult bine culturii și societății românești, în măsura în care a depins de ei! Au diminuat deseori efectele distructive ale proletcultismului!
Cunosc câțiva. Mai exact spus i-am bănuit că sunt înregistrați în Caietul Căpitanului. Unii au ajuns chiar în Comitetul Central al PCR. Când am început să fiu și eu cât de cât cunoscut, inclusiv cu simpatiile mele legionare, unii dintre activiștii comuniști m-au „taxat” pentru asta, dureros de tot chiar, dar alții m-au iubit cu discreție și eficiență. La câțiva dintre cei cu greutate și răspundere politică în cultură și învățămînt am simțit ceva mai special, o anumită satisfacție cu care priveau și receptau „cojismele” mele, de la adunările PCR sau scriitoricești. Am simțit că ei nu mă vor „apăsa” la o adică, adică atunci când ar fi ajuns să depindă de ei soarta mea profesională. Îmi pare rău că după 1990, la cei câțiva care au prins acest soroc, nu m-am prezentat să discut cu ei pe față subiectul, bănuiala mea! Azi nu mai este în viață niciunul!
Ce rost aveau parolele acelea? Ideea era că, dacă la un moment dat, cel mai probabil după biruința legionară, acești legionari neînregimentați în cuiburi, fără carnet de membru, fără cotizația plătită la zi, ar fi dorit să-și dezvăluie identitatea de legionari, n-aveau decât să se se prezinte la sediul legionar central și să rostească parola fermecată, confirmată de caietul amintit! Și-și intrau în drepturile de vechi și statornic combatant naționalist!… Simplu și ingenios!
După moartea Căpitanului, caietul a trecut pe la mai multe persoane, printre care și pe la Simion Ghinea. De la el știu această poveste. M-am ferit să-l întreb unde se mai află acel caiet la data respectivă… O altă poveste, relatată după 1990 de un fost securist, despre cum a fost identificat un român important din Occident după o parolă, mă face să cred că acel caiet a ajuns la cine nu trebuia! Numai că și în Securitate se pare că au ajuns câțiva dintre acei legionari care au acționat de capul lor pe linia legionară!… Dintre prietenii apropiați, numai pe Lucian Pavel l-am descoperit că știa și el de Caietul cu parole…
Literatură? Politic fiction?…
Ce legătură au toate acestea cu „cazul” dlui Ion Iliescu?
Cele mai sus relatate au legătură cu orice politician important, care a ajuns în poziții de decizie sau a aspirat la așa ceva. Deci și cu unul ca Ion Iliescu! Atât cât cunosc faptele „de armă” ale fostului nostru președinte, mi-am permis să-mi imaginez, să cred, să-mi închipui că dînsul a trecut de mai multe ori prin momente de cumpănă, când a trebuit să aleagă între două comportamente posibile: unul onorabil, moralicește corect, convenabil pentru imaginea publică și pentru judecata contemporanilor, dar fără consecințe pentru binele comunitar, și altul, pe care publicul să-l perceapă ca pe o abatere de la normele eticii publice, ca pe o maculare a imaginii publice, dar care, în realitate, pe termen lung, să fie mult mai folositor, mai benefic decât prima soluție.
Alexandru Bârlădeanu și-a făcut datoria de a avertiza public asupra pericolului maxim pe care-l prezentau intențiile de reformare ale lui Petre Roman, la data aceea susținut public numai/mai ales de Petre Băcanu, cu întreaga redacție a „României Libere”. Bătrân și bolnav, Alexandru Bârlădeanu a ales această soluție, acest gest onorabil și disperat: dezvăluirea în public a intențiilor adversarului, intenții anti-românești, al căror caracter nociv puțini l-au înțeles atunci! Drept care Petre Roman și-a văzut de drum și ne-a pricopsit cu măsurile acelea aberante asupra cărora mai nimeni nu a mai putut reveni. Sau nu a avut voie!…(!!)
Se știa că Ion Iliescu nu agreează acele măsuri, că nu-l agreează pe Petre Roman! Acum ne este limpede că-i fusese impus. Probabil că n-o să aflăm niciodată de cine fusese impus Petre Roman în fruntea Guvernului României! Mă întreb dacă însuși Ion Iliescu știe!… Nici măcar Petre Roman?!… Deloc exclus!
Iliescu s-a abținut să-l susțină pe Bârlădeanu și să ia distanță față de neroziile sau actele de sabotaj și subminare a economiei naționale pe care Petre Roman le făcea cu graba celui care știa că nu va face mulți purici ca prim ministru. Era limpede că are un caiet de sarcini precise și că era la întrecere cu timpul…
Inert cum părea la ce făcea Petre Roman, adică nesupărându-i pe cei care ni-l vârâseră pe gât pe „omul fără gât”, Ion Iliescu a rămas în joc, iar Alexandru Bârlădeanu a fost pus pe linia moartă. Se poate spune că în felul acesta Ion Iliescu a putut, la un moment dat, să pună un prim ministru mai aproape de viziunea sa politică și economică: Nicolae Văcăroiu. În legătură cu guvernarea Nicolae Văcăroiu, memoria mea reține în mod deosebit două momente semnificative, două declarații făcute de dl Văcăroiu într-un cerc restâns la care aveam acces.
Prima: Nicolae Văcăroiu se întâlnește cu delegația FMI (sau a Băncii Mondiale), care îl atenționează asupra faptului că în România nu se colectează destul de bine taxele și impozitele, că sunt multe restanțe, mulți restanțieri!… La care „nea Nicu” face imprudența să dea un răspuns sincer: „Aveți dreptate, avem mari greutăți chiar și cu firmele cele mai serioase, ca Pepsi Cola sau Coca Cola, restante cu sume mari la plata taxelor!” La care de peste masa tratativelor răspunsul a venit și mai sincer: „Nu vă legați dumneavoastră de firme ca Pepsi Cola sau Coca Cola. Aceste firme au cotizat destul înainte de 1990, pe banii lor a căzut comunismul, iar dumnevoastră sunteți acum prim ministru!…”
A doua: În așteptarea acelorași instanțe mondialiste, care urmau să prezinte un pachet de măsuri aspre, greu acceptabile, la Reșița și Hunedoara s-au organizat în acele zile greve puternice, pe care primul ministru le-a putut invoca în tratativele cu reprezentanții lui Big Brother, ca s-o lase mai moale aceștia cu reforma. Se înțelege cine a organizat acele greve?!
Cine caută să înțeleagă comportamentul și jocul politic al lui Ion Iliescu trebuie, după mine, să pornească de la convingerea că Ion Iliescu, încă de …pionier, s-a visat dintotdeauna să ajungă secretar generat al PCR! Să ajungă în fruntea Țării având sprijinul unui partid comunist, muncitoresc, într-un regim monopartinic, autoritar și discreționar cum era regimul ceaușist și toate celelalte sisteme politice din lagăr! Mi-e ușor să-mi imaginez că Ion Iliescu s-a visat un reformator al acestui sistem, căruia să-i dee celebra „față umană”! Pe 22 decembrie 1989, la prima sa apariție TV după „fuga” lui Ceaușescu, Ion Iliescu s-a dat de gol: se credea viitorul secretar general al PCR. Dovadă, celebra sa declarație, acuzația că Nicolae Ceaușescu „a întinat idealurile” comunismului.
Mi-aduc bine aminte ce era în capul meu în acele zile: teama că se va instala în fruntea Țării troica Brucan – Iliescu – Roman, modelul sovietic: secretar general – președinte – prim ministru. Cel mai mult îmi repugna că Nicolae Ceaușescu va fi înlocuit de Silviu Brucan! A trecut mult până am priceput că Brucan și-a luat alt rol: de eminența cenușie a regimului, discretă și deplin eficientă, cu rol decisiv în chestiunile majore! De unde-i venea lui Brucan această autoritate? Ce l-a constrâns pe Ion Iliescu să-l recunoască de șef? Episodul povestit de Mircea Coșea ar trebui pus în discuția tuturor celor implicați, cu obligația de a-și dechide buzunarul cu amintiri și să-l deșerte fără să lase nimic pentru mai târziu. Aviz în primul rând pe adresa domnilor Ion Iliescu și Petre Roman, oricât se feresc cei doi să mai facă ceva împreună!
N-am stat niciodată de vorbă cu dl Ion Iliescu între patru ochi! Am fost numai în delegație, din partea Uniunii Vatra Românească, de vreo trei-patru ori. Cu o singură excepție, când am organizat la Vatra Românească, în sediul vechi de pe Moliere, un Sfîntul Ion pentru ION-ii din Vatră. Ne-am trezit la un moment dat, după miezul nopții, că apare însuși Ion Iliescu, al cărui domiciliu era la câteva case mai alături. Gest de om normal. N-am băgat de seamă să fi venit cu vreo „gorilă” după dînsul. A fost bine venit și bine primit, mai ales că a dat acolo, printre invitați, și de Marian Munteanu. Au stat de vorbă cei doi într-un cadru mai restrâns pentru prima oară, mi se pare. Din păcate nu mai țin minte nimic din ce și-au spus. Ca orice gazdă, aveam obligația de a stârni oaspeții să golească cât mai multe pahare. Iar în chestiunea asta succesul ți-l asigură numai exemplul personal!…
Un alt gest de normalitate a(l) lui Ion Iliescu: la un moment dat m-a căutat dna Agatha Nicolau, cunoscuta actriță din Constanța, acum, după 1990, deputată FSN. Mi-a spus că stafful prezidențial ar fi bucuros dacă aș accepta să scriu un text, un text mai special, pe care să-l semneze președintele României… Despre ce text era vorba? Un mesaj de mulțumire și încurajare pentru românii din străinătate, pentru posturile de radio în limba română din străinătate. Persoanele implicate în această activitate aveau o întrunire la Sinaia, iar Ion Iliescu nu se putea duce să le mulțumească personal, era nevoit să le mulțumească printr-un mesaj. Eu l-am scris! A fost probabil mulțumit semnatarul, căci a mai venit o „comandă”: era aniversarea a 50 de ani a lui Grigore Vieru. Cum să nu scriu eu acel text cu cea mai mare bucurie?! Cred că au mai urmat vreo două-trei, de aceeași orientare politică: naționalistă. Unul dintre ele a fost un mesaj către toți românii la Învierea Domnului. Textul a fost reprodus în multe ziare, inclusiv în România Liberă, unde a avut parte de un comentariu răutăcios: autorul comentariului dădea ca sigur că textul nu a fost scris de Ion Iliescu, ci de o înaltă față bisericească și se întreba care a fost ierarhul care a consimțit să se dezonoreze în asemenea hal…
Eu n-am văzut lucrurile în acest fel… Iar atunci când Agatha Nicolau m-a invitat la o întâlnire cu unul dintre consilierii prezidențiali, care ținea să-mi mulțumească – mi s-a dat de înțeles că ar fi vorba și de o plată a serviciilor aduse Președintelui Țării, eu i-am răspuns cam așa: Dragă doamnă, mi s-a făcut deja o mare onoare că Președintele Țării a semnat texte scornite de mintea mea! E suficientă această plată! Am scris textele pentru prestigiul instituției și mă bucur că n-am dezamăgit! Președintele Țării, oricare ar fi el, când face un lucru bun trebuie sprijinit necondiționat! Prestigiul președintelui este parte din prestigiul Țării și al Neamului!” Bla-bla! Bla-bla!…
Astfel că întâlnirea „aceea” cu domnul consilier n-a mai avut loc. Din când în când mă întâlnesc însă cu domnul consilier la vreun concert sau alt eveniment cultural și ne salutăm cu plăcere, mai schimbăm o bârfă, socializăm!
De Agatha Nicolau nu mai știu nimic…
Ion Iliescu am auzit că e bine mersi!
Doamne, ajută, pe toată lumea!
Ion Coja
11 iunie 2014
Post scriptum. Aflu din comentariul fostului meu coleg D.D.R. că în 1990, după alegerile din mai, Ion Iliescu a avut intenția să-l pună prim ministru pe RADU CÂMPEANU!… Ce perspectivă complet nouă se deschide, asupra oamenilor și evenimentelor din acei ani?! Așa că, vrând nevrând, voi reveni!
D-l Prof. Ion Coja este un om al cetatii, adica un cetatean adevarat . Tara noastra are nevoie de astfel de oameni.
[…] 11 iunie 2014: ION ILIESCU ? (episodul 2) […]
Cum incerca ionico sa ne convinga de avantajele Romaniei prin reluarea colaborarii cu fmi, si cat de adevarat ne-a grait…absolventul de 10 sau 10,50. Cred ca chiar daca Ceausescu ar fii fost schimbat de la putere in mod pasnic, in conjunctura data, ajungeam sa traim la fel ca si azi. Poporul i-ar fii ales tot pe aceia de pana acum. S-a opus cineva caderii lui Ceausescu sau s-a considerat o victorie populara caderea acestuia. Abia atunci cand poporul a ajuns dezamagit, a inceput sa elogieze realizarile si patriotismul lui Ceausescu.
asteptam cu mare interes memoriile Domnului Dobre. ar fi o mare pierdere ca astfel de informatii pretioase sa ramana neconsemnate.
N-am văzut la timp relatarea dlui DOBRE despre întâlnirea sa cu Adrian Păunescu!… Păcat pentru Adrian Păunescu că a avut această … cum s-o numesc?! Mi-ar fi plăcut să știu că Adrian Păunescu a făcut ceva, câtuși de puțin, pentru un om ca dl DOBRE!
Deci îmi retrag reproșul făcut dlui Dobre.
Voi povesti cât de curând ce am vrut eu să fac ptr dl DOBRE în 1980 sau 81, crezând că l-au ucis securiștii lui Ceaușescu!
Dupa episodul din biroul lui AP din Bucuresti, a mai existat o … cum sa-i zic, o situatie tulburator de jenanta si incredibila privind comportamentul lui AP cu privire la persoana mea, de data aceasta la Sala Sporturilor din Craiova. Daca se doreste a se afla, pot dezvolta despre acel episod la topicul „Paradoxul DOBRE: … „. Sau poate ca-i mai bine sa nu relatez avand in vedere ca AP nu se poate apara si mai e si memoria despre AP care poate fi afectata! Publicul decide!
Despre morți numai adevărul!
Stimate Domnule Dobre,
Am constatat ca sunteti suparat foc pe domnul profesor Ion Coja. De asemenea, am mai observat ca nici dumnitale si nici domnului profesor nu va lipseste spiritul polemic.
Polemicile sunt spumoase, incanta pe unii, dar abat de la scopul discutiei, care trebuie sa fie unul pozitiv.
Dumneata ai venit pe acest blog cu anumite idei clare. Am inteles ca doreati sa va faceti publice unele din amintirile dumneavoastra. Probabil dintr-o nevoie sufleteasca personala, dar care ne intereseaza si pe noi, cititorii acestui blog. Sunt foarte multe lucruri pe care dumneavoastra le-ati putea lamuri. S-a spus despre dvs. ca dupa greva ati fost ucis, apoi s-a aflat ca ati fi pe undeva la Craiova, apoi ca ati studiat la „Stefan Gheorghiu”, ca dupa revolutie ati incercat sa mergeti in Vale, dar ca nu ati fost primit, Miron Cozma a scris si el ca a fost langa dumneavoastra in timpul grevei din 1977… Eu cred ca unele din aceste afirmatii sunt neadevarate…
Nu este cu mult mai important pentru toata lumea ca, decat sa polemizait cu domnul Coja, sa va depanati amintirile, asa cum va vin, cu tot subiectivismul pe care un astfel de demers nu-l poate exclude?
Domnul Coja v-a pus niste intrebari, ca sa va ajute. Daca asta nu va convine, dati-le-ncolo de intrebari, ca nu sunt batute-n cuie! Spuneti-i domnului Coja ca intrebarile alea va incurca, va rup fluenta amintirilor si gata! Dati-le drumul la amintiri! Ati fost omul care, daca facea un semn, minerii l-ar fi strivit pe Ceausescu de peretele gheretei de pe care le-ati vorbit. Dumneavoastra ati calmat spiritele atunci cand s-a prabusit un gard cu ortaci, de-au crezut mai marii tarii ca a explodat o bomba! Erau cam speriati cu totii, se vede! Ati fost deci omul care, printr-un gest, putea schimba soarta Romaniei! Nu e de joaca cu asta!
Tocmai fiindca ati fost omul acela, noi, cititorii, avem pretentii mari de la dumneavoastra. Ca domnul Coja v-a dezamagit, asta vaedem cu totii, nu e nevoie de prea multa istetime pentru asta. Dar cu noi, astia multi, ce faceti? Ne treceti si pe noi la capitolul dezamagiri? Sau poate am merita sa ne spuneti ce s-a intamplat cu adevarat in Vale in acele timpuri? Ar fi important si pentru istorie fiindca vreti sau nu vreti, aveti cinstea de a face parte din istoria Romaniei.
Eu polemizez cu Dl Dobre? Care vi se pare subiectul acestei polemici? Eu sunt foare mulțumit de faptul că dl Dobre mă aduce într-o situație cu totul inedită.(În orice caz eu nu cunosc precedentul!) Dvs, domnule Kasper, ca scriitor, sper să fiți de acord că un autor s-a mai întâmplat să vorbească, debine sau de rău, despre personajele sale, dar ca un personaj să se „dea” la autor, ba să-l mai și amenințe, mai rar! Ba chiar susțin că acum e prima oară.
Eu am avut primele discuții cu dl Dobre la telefon, pe vremea când aveam emisiuni la DDTV,adică înainte de vara lui 2009, iar la telefon ne-am înțeles foarte bine, de aici ideea de a-l introduce în SEITANII, în care majoritatea personajelor sunt reale, în frunte cu Petre Țuțea și Simion Ghinea. MAi apar Tudor George(Ahoe), Florin Pucă, Dumitru Radu Popescu, fratele meu (pe post de văr), Titi Enache, Grigore Traian Pop și alții. Cam 75% din cele povestite sunt fapte reale, bunăoară faptul că i-am luat în serios pe cei de la Europa Liberă cu anunțul lor privindu-l pe Dobre Constantin. În roman am băgat o mică schimbare: aflu că nu este adevărat la Paris! În realitate am aflat după 22 decembrie, când i-am auzit pe unii relatând apariția la TV a dlui Dobre! Eu nu l-am văzut!
M-am simți onorat când m-a sunat din Londra. Mai departe nu mai contează cum au mers lucrurile, Pe mine mă interesează romanul. Sunt foarte mulțumit de cum a ieșit! Dl Dobre poate să stea liniștit. Personajul apare numai în parcul Cișmigiu, într-o discuție înainte de ultimul congres al PCR. Personajul este meteoric, deși am fost marcat de ideea că Ceaușescu a dat ordin să fie ucis un om ca Dobre Constantin. Dacă aș fi știut că nu este adevărat, cred că destinul meu ar fi fost altul!(sic!!!) (Voi reveni cu explicații mai largi, dacă va fi nevoie)
Iar gresiti si chiar manipulati adevarul.
Nu cunosc ca dvs personal sa fi avut emisiuni la DDTV, si chiar daca-ar fi adevarat eu nu v-am sunat niciodata in timpul acelor emisiuni.
Intr-adevar, am sunat in direct in timpul emisiunii regretatului Micu, care era si moderatorul emisiunii. Dvs aveati calitatea de invitat, permanent sau nu, nu conteaza.
E grav dacă nu vă aduceți aminte că emisiunile lui Mircea Micu erau la DDTV! Toate le țineți minte la fel de bine?! În cazul ăsta nu știu ce se mai poate face?!
Rastalmaciti ceea ce-am spus mai sus. N-am afirmat ca nu-mi aduc aminte de emisiunile raposatului Mircea Micu. Am doar accentuat ca dvs n-ati avut emisiuni proprii la DDTV, ci doar statut de invitat la acele emisiuni. Pentru a pretinde ca ati fi avut emisiuni proprii la DDTV trebuie sa dovediti c-ati fost moderatorul acelor emisiuni! Ce nu va este clar de ma acuzati de amnezie? Recititi comentariul meu de mai sus.
M-ați sunat la emisiunea lui Mircea Micu – eu n-am avut niciodată emisiune ca titular, ca moderator, iar Mircea Micu mă invita destul de des! Iar mai apoi am fost sunat de dvs și acasă! M-am bucurat foarte mult și discuția a fost foarte interesantă!
Domnule Profesor,
Tocmai asta este marea mea problema, ca nu reusesc sa identific subiectul polemicii! Dar, fiindca contrele vad ca mai continua, n-am pierdut inca speranta sa-l identific! Si fiindca e aproape de miezul noptii de vineri, 13 iunie, zi pe care unii o considera cam nenorocasa, va doresc si dumneavoastra, dar si domnului Dobre, o noapte linistita. Poate ca maine vom avea cu totii mai multa inspiratie si noroc sa vedem primul articol din serialul cu amintiri ale domnului Dobre. M-as bucura mult!
PS: Am vorbit azi atat de mult despre mineri, dar nimeni nu si-a adus aminte ca pe 13 iunie 1990 minerii au invadat Bucurestiul. Poate ca era un subiect interesant si asta.
Dar nu există polemică. Eu vorbesc de una, dl Dobre de alta.
Nici contre nu-i pun dlui Dobre. Dînsul mai scapă câte o vorbă mai grea la adresa mea, care n-ar trebui spusă nici dacă ar fi adevărată, iar eu, care știu că nu este adevărată, îl las cu vorba aceea în brațe și-mi văd de ale mele, de personajele mele! Mi-am dat seama că am avut o percepție greșită asupra celor petrecute după 1977 în Valea Jiului și aștept ca dl Dobre, în textele promise, să ne lămurească pe toți CUM A FOST! Am toată încrederea că povestea celor întâmplate nu are nimic dezonorant pentru personajul meu. Fiecare autor ține la personajele sale!
Dle Kasper,gresiti…in spiritul informativ al unei anumite parti a presei de atunci,care a reusit sa impuna acest neadevar.Va spune asta un martor ocular care are detasarea de a spune cu dovezi lucrurilor pe nume.Ca sef redactor aveam permanent pe strazi vreo 10-15 ziaristi foarte tineri,oameni cu suflet curat,”neintinati”de influentele mai vechi sau de… cele ulterioare!
In mod precis,minerii lui Cosma au venit in Bucuresti in dimineata zilei de 14 iunie.Asta e sigur!Cum au venit,ne-o poate spune Basescu,atunci secretar de stat la „Transporturi”,care a aprobat formarea si deplasarea garniturilor de tren La vreo doua luni,Roman l-a numit ministru pe devotatul subaltern…
Atacul asupra cladirii TVR,incendierea autobuzelor din piata,apoi incendierea Politiei Capitalei,a cladirii SRI,etc devastarea cladirii Univeritatii si Arhitecturii au fost facute de „locatarii intretinuti acolo”,ramasi/tinuti in Piata Universitatii, un lumpen agresiv,GOLANI,GOLANI,pripasiti prin corturi,care au declansat „zavera”ce a dus la intreruperea programului tv.Atunci P.
Roman i-a cerut lui ILIESCU sa se retraga intr-o Cazarma militara(!)pentru siguranta(!).Scena e povestita cu amanunte intr-o carte aproape documentara scrisa de revolutionarul timisorean Claudiu Iordache,Acesta povesteste ca i-a cerut ferm lui Iliescu sa ramana la comanda,avand autoritatea celor 85% din electorat la alegerile care abia avusesera loc!
Altii au fost acei „golani ” romantici ,oameni de buna calitate,care au dat spiritul elevat al Pietei,dar care n-au cerut „certificate” de revolutionari,ce au invadat apoi televiziunile cu minciuni,de ani si ani…Daca dialogam civilizat,mai vorbim!Dl.Dobre?Si dumnealui are o „poveste”S-o spuna El ,ca poate ale altora nu-i vor conveni toate…
@ Ion Coja
Spuneti:
„Nu, domne, mirarea mea este că nu te-ai adresat presei din România, la Flacăra sau la Săptămâna! Eu nu ascultam zi de zi Europa liberă, n-am auzit de scrisoarea dumitale! Nu-i vina dumitale și eu nu-ți reproșez nimic din ce s-a întâmplat înainte de 1990 sau după, atâta doar că nu prea povestești pe site ce mi-ai spus mie la telefon!”
Iar gresiti cand afirmati ca nu m-am adresat presei din Romania, de atunci.
Dupa cateva ore de „fuga” prin Bucuresti pentru a scapa de securistii care ma urmareau, am ajuns la sediul revistei Flacara, aflata in cladirea din Piata Scanteia. Am cerut sa vorbesc cu Adrian Paunescu. Asteptandu-l pe Adrian Paunescu, am fost invitat in biroul lui Graur si nu mai stiu cum (redactor sportiv la Flacara si fiul lui Alexandru Graur, academicianul si mult laudatul dvs profesor) care ma sfatuia mereu sa fiu atent ce vorbesc la sedintele de sindicat si partid pentru ca, citez pe Graur-fiul, „nu-i de joaca cu partidul nostru”. In sfarsit, Adrian Paunescu insotit de fiul sau Andrei, ma primit in biroul sau. Ascultandu-mi jelenia, Adrian Paunescu pur si simplu ma dat afara din biroul sau, citez textual pe AP „Eu nu sunt aici la cabinetul tovarasului Nicolae Ceausescu. Iesi afara si adreseaza-te unde trebuie”! Parasind cladirea din Piata Scanteia am remarcat ca securistii isi reluasera urmarirea mea. Prin anul 2007, aflandu-ma in Bucuresti, am intervenit telefonic la o emisiune a fiului lui AP, Andrei Paunescu, acuzandu-l pe tatal sau despre episodul descris mai sus. A intervenit imediat si Adrian Paunescu insistand sa retin numarul lui de telefon si sa-l sun pentru a lamuri acel, citez, „incident neplacut din trecut”. Am fost de acord si ceva timp mai tarziu l-am re-intalnit pe Adrian Paunescu. AP a recunoscut ca ne-am intalnit in trecut, ca ma „sfatuit” sa ma adresez „unde trebuia” dar ca nu-si aducea aminte sa ma fi dat afara din biroul lui. Mai mult, AP mi-a marturisit ca imediat dupa plecarea mea din biroul lui a fost sunat la telefon, cerand explicatii, „granguri de la Securitate si Partid” si ca ar fi „suferit” de pe urma acelor explicatii date la telefon. I-am spus lui AP ca nu-l credeam c-ar fi avut de suferit si mi-am mentinut pozitia acuzandu-l ca ma dat afara din biroul sau si ca a anuntat imediat Securitatea, in timpul cand asteptam sa ma primeasca. Asta-i episodul real si trist trait de mine cu referinta la presa din Romania, de atunci.
Nu mă miră.
Din pățania mea, fără-nsemnătate față de ce-ați pățit d-voastră…de hoți și răufăcători te mai poți apăra, poți cere ajutor, dar de sistem…
Nădăjduiesc că familia și prietenii v-au fost aproape măcar c-o vorbă bună.
@ Ion Coja
Spuneti:
„Domnule Dobre, dumneata erai primul care trebuia să faci pe dracu-n patru ca să afle lumea că trăiești!…
Cu dumneata se întâmplă ceva interesant! Eu, fără să te cunosc mai deloc, te-am făcut personaj pozitiv în romanul SEITANII, aflat în pregătire pentru tipar!. După ce l-am scris, descopăr că dumneata ești tare departe de cum mi te-am închipuit eu! Ce mă fac?! Să schimb textul, îmi pare rău! A ieșit foarte bine, dpdv literar, artistic. Să-l las așa, nu meriți dumneata!
Din dilema asta nu pot să ies!”
1. Observ ca evitati raspunsurile la intrebarile
2. Am mai scris pe acest site, la cererea insistenta a dvs, ce-am facut pentru a se afla ca nu sunt mort, atat inainte cat si dupa decembrie 1989. Re-repet, foarte pe scurt. Inainte de 1989 am adresat o scrisoare catre RFE cerand dezmintirea ca fusesem omorat. Scrisoarea a fost citita integral la RFE, dar nenorocire mare(!), dvs, care-l dusmaneati pe Nicolae Ceausescu pentru uciderea mea (nu-i asa!), deci direct interesat de subiect, n-ati aflat nimic!? La data de 23 decembrie 1989 am aparut la TVR(L), data cand toti romanii, inclusiv dvs, au aflat ca nu eram mort. Probabil ca atunci va venit ideea de a ma folosi pentru a va justifica ura, chipurile, impotriva lui Nicolae Ceausescu, vinovat in mintea dvs si a celor de la RFE de uciderea mea. Revin cu ce-am facut mai departe pentru a se afla, de data aceasta in toata lumea, ca nu eram mort. In toamna anului 1990 aflandu-ma ca cerator de azil politic in Marea Britanie si acuzat oficial ca luasem locul „eroului din Valea Jiului” mi-a venit ideea sa lecturez cam tot ce scris si zis despre mine si grevea minerilor 1977 in mass-media occidentala. Asa am afla ca in anul 1979 Amnesty International (cea mai mare si raspandita organizatie internationala pentru apararea drepturilor omului), cu sediul centrala la Londra, a preluat minciuna cu moartea mea de la RFE (de unde v-ati inspirat si dvs pentru a va justifica, chipurile, ura fata de Nicolae Ceausescu; deh, era la moda, dupa 1989, ca oricare „opozant” sa-si justifice „rezistenta”) si a raspandit-o in peste 150 de state prin Amnesty International Anual Report 1979. Am facut „pe dracu-n patru”, dupa cum spuneti, timp de aproape 7 ani de zile (insotit de o „armata” de experti si avocati din SUA si Marea Britanie) si, in sfarsit, in octombrie 1997 Amnesty International a publicat corectia cu privire la alegatiile despre moartea mea. Povestea cu Amnesty International am facut-o cunoscuta si in mass-media romaneasca.
3. Nu cu mine „se întâmplă ceva interesant”, domnule Coja! Eu am fost si raman adevaratul Dobre, sincer si luptator pana la capat nu numai impotriva celor care-au atentat la viata si reputatia mea dar si impotriva celor care au incercat sau incearca sa ma foloseasca pentru a-si justifica neputintele si/sau „eroismele/rezistentele”, asa ca dvs. Adevarul este ca dvs sunteti persoana cu care sa intamplat si „se întâmplă ceva interesant”, ezitand sa raspundeti la intrebari legitime referitoare la pozitia dvs de biet slujbas in solda murdara a impostorului, kagebistului si ucigasului Ion Iliescu. Asta-i adevarul!
4. Notez faptul ca ati descoperit „marea cu sarea”, adica eu nu sunt cel inchipuit de dvs. Asa se intampla oricarui om care uneori traieste in lumea iluziilor si a fantasmagoriilor! E doar problema dvs.
5. Mai notez ca va aflati intr-o maaaare dilema: „Eu, fără să te cunosc mai deloc, te-am făcut personaj pozitiv în romanul SEITANII, aflat în pregătire pentru tipar!. După ce l-am scris, descopăr că dumneata ești tare departe de cum mi te-am închipuit eu! Ce mă fac?! Să schimb textul, îmi pare rău! A ieșit foarte bine, dpdv literar, artistic. Să-l las așa, nu meriți dumneata!”. Ingaduiti-mi a sugestie: scoateti „personajul pozitiv” sau, daca inca mai traiti in lumea iluziilor, inlocuiti-l cu unul negativ dar nu oricum ci sa iasa „foarte bine, dpdv literar, artistic”.
Ce ti-e si cu lumea asta literara si artistica: ea te urca si tot ea te coboara! Doamne apara si pazeste!
Nu, domne, mirarea mea este că nu te-ai adresat presei din România, la Flacăra sau la Săptămâna! Eu nu ascultam zi de zi Europa liberă, n-am auzit de scrisoarea dumitale! Nu-i vina dumitale și eu nu-ți reproșez nimic din ce s-a întâmplat înainte de 1990 sau după, atâta doar că nu prea povestești pe site ce mi-ai spus mie la telefon!
O lucrare foarte valoroasa, care include informatii foarte pretioase despre evenimentele din decembrie 1989 si nu numai:
„Dezvaluiri uluitoare despre modul in care este afectata Romania de gigantica conspiratie internationala a Noii Ordini Mondiale”
Autor, domnul Valentin Manoliu. Cu recunostinta, domnului Manoliu care a probat un curaj exemplar, riscandu’si viata editand aceasta lucrare remarcabila!
Dezvaluiri uluitoare despre modul in care este afectata Romania de gigantica conspiratie internationala a Noii Ordini Mondiale
click pentru detalii
MANOLIU VALENTIN says:
11/06/2009
1. ATAC MILITAR TERORIST INTERNATIONAL IMPOTRIVA ROMANIEI
International terrorist military attack against Romania
In decembrie 1989 ROMANIA a fost atacata de SUA, RUSIA, GERMANIA, ITALIA, FRANTA, UNGARIA, AUSTRIA, BELGIA, MAREA BRITANIE, JAPONIA si altele la ORDINUL GRUPULUI BILDERBERG PENTRU DISTRUGEREA ROMANIEI SI INROBIREA FINANCIARA A ROMANIEI.
Acuzam SUA, ISRAEL, RUSIA, MAREA BRITANIE, OLANDA, BELGIA, JAPONIA, FRANTA, GERMANIA, ITALIA, CANADA, ISLANDA, NORVEGIA, GRECIA, SPANIA, UNGARIA pentru atac militar terorist impotriva ROMANIEI in decembrie 1989 pentru dezmembrarea, jefuirea, distrugerea ROMANIEI si exterminarea poporului roman.
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31152/International_terrorist_military_attack_Romania_I/
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31150/International_terrorist_military_attackRomania_II/
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31148/International_terrorist_military_attackRomania_III/
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31142/International_terrorist_military_attack_Romania_IV/
2. TERORISM DE STAT INTERNATIONAL
State terrorism INTERNATIONAL
TERORISM DE STAT INTERNATIONAL este planificat, organizat si finantat de GRUPUL MASONIC BILDERBERG SI SUSTINUT MILITAR, MEDIATIC SI FINATAT DE STATELE MEMBRE NATO PENTRU A ATACA STATE SI POPOARE PENTRU JEFUIREA, DISTRUGEREA SI INROBIREA LOR, PENTRU COLONIZARE EVREIASCA PLANETARA
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31131/State_terrorism_INTERNATIONAL_I/
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31129/State_terrorism_INTERNATIONAL_II/
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31128/State_terrorism_INTERNATIONAL_III/
http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31126/State_terrorism_INTERNATIONAL__IV/
3. RAZBOI IMPOTRIVA FIINTEI UMANE
WAR AGAINST HUMAN BEINGS
O SECTA SATANISTA MASONICA EVREIASCA CONDUCE PLANETA ORGANIZEAZA, FINANTEAZA SI INARMEAZA GRUPURI EXTREMISTE SI SEPARATISTE PLANETARE PENTRU ATACURI MILITARE TERORISTE INTERNATIONALE PENTRU COLONIZARE EVREIASCA PLANETARA
http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32598/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS__I/
http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32597/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS_II/
http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32596/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS__III/
http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32595/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS__IV/
@ Ion Coja
Marturisiti:
„Un alt gest de normalitate a(l) lui Ion Iliescu: la un moment dat m-a căutat dna Agatha Nicolau, cunoscuta actriță din Constanța, acum, după 1990, deputată FSN. Mi-a spus că stafful prezidențial ar fi bucuros dacă aș accepta să scriu un text, un text mai special, pe care să-l semneze președintele României… Despre ce text era vorba? Un mesaj de mulțumire și încurajare pentru românii din străinătate, pentru posturile de radio în limba română din străinătate. Persoanele implicate în această activitate aveau o întrunire la Sinaia, iar Ion Iliescu nu se putea duce să le mulțumească personal, era nevoit să le mulțumească printr-un mesaj. Eu l-am scris! A fost probabil mulțumit semnatarul, căci a mai venit o „comandă”: era aniversarea a 50 de ani a lui Grigore Vieru. Cum să nu scriu eu acel text cu cea mai mare bucurie?! Cred că au mai urmat vreo două-trei, de aceeași orientare politică: naționalistă. Unul dintre ele a fost un mesaj către toți românii la Învierea Domnului. Textul a fost reprodus în multe ziare, inclusiv în România Liberă, unde a avut parte de un comentariu răutăcios: autorul comentariului dădea ca sigur că textul nu a fost scris de Ion Iliescu, ci de o înaltă față bisericească și se întreba care a fost ierarhul care a consimțit să se dezonoreze în asemenea hal…”
1. Asadar marturisiti si chiar sunteti mandru ca ati scris mesaje politice pentru Ion Iliescu, primul fiind mai „special”, „de mulțumire … , pentru posturile de radio în limba română din străinătate”. Measj de multumire pentru posturile de radio în limba română din străinătate??? Hmmmmm! Pentru postul in limba romana, Radio Free Europe (RFE) – locul de unde abunda catastrofala dezinformare a romanilor, inclusiv minciuna cumplita ca eu as fi fost omorat de Securitate la ordinul lui Nicolae Ceausescu??????????
2. De mai multe ori ati marturisit ca l-ati urat pe Nicolae Ceausescu pentru ca ar fi ordonat uciderea mea, in urma grevei minerilor din Valea Jiului 1977, asa dupa cum ati auzit de la Radio Europa Libera, si ca imediat dupa decembrie 1989, cand ati aflat ca traiesc, l-ati reconsiderat pe Nicolae Ceausescu. Intrebare: ce sa cred eu si ceilalti romani, cititori ai site-lui, despre dvs acceptand sa scieti pentru Ion Iliescu un mesaj de multumire adresat celor care-au propagat odioasa minciuna despre moartea mea??? Dar despre respectul datorat lui Nicolae Ceausecu pentru ca l-ati urat si acuzat pe nedrept de ucidere premeditata??? Ce fel de om sunteti domnule Ion Coja? Personal nu accept nici-o explicatie sau scuza! Ramaneti asa cum sunteti: cu vorbe si „mandre” fapte care va definesc ca …. om!
3. Cand ati scris acel prim mesaj pentru Ion Iliescu stiati cu certitudine ca REL a fost odios de mincinoasa, fie si pentru singurul si simplu fapt ca a mintit si a acuzat pe nedrept pe Nicolae Ceausescu de ordonarea uciderii mele.
Mai stiati, cu aceeasi certitudine, ca Ion Iliescu ordonase uciderea cuplului Ceausescu.
Intrebare: de ce v-ati pus, cu mandrie, in slujba unui odios criminal pentru a multumi tocmai celor care se facusera vinovati de alegatii de ucidere la adresa mea si acuzatia de crima impotriva lui Nicolae Ceausescu?
Tare m-ati dezamagit, domnule Coja!
Domnule Dobre, dumneata erai primul care trebuia să faci pe dracu-n patru ca să afle lumea că trăiești!…
Cu dumneata se întâmplă ceva interesant! Eu, fără să te cunosc mai deloc, te-am făcut personaj pozitiv în romanul SEITANII, aflat în pregătire pentru tipar!. După ce l-am scris, descopăr că dumneata ești tare departe de cum mi te-am închipuit eu! Ce mă fac?! Să schimb textul, îmi pare rău! A ieșit foarte bine, dpdv literar, artistic. Să-l las așa, nu meriți dumneata!
Din dilema asta nu pot să ies!
Stimate domnule Profesor,
Lasati „Seitanii” asa cum sunt. Singur spuneti ca au iesit bine, iar domnul Constantin Dobre, cel din anul 1977, oricat de pozitiv l-ati fi facut, a meritat elogiile dumneavoastra. Ce-a fost atunci a fost si nu are nimic de-a face cu ceea ce, eventual, ati constatat azi, la peste 35 de ani de la acele evenimente totusi tulburatoare.
Constantin Dobre a fost omul providential, care a sintetizat durerile minerilor intr-un program in 34 de puncte, pe care l-a citit in fata lui Ceausescu raspicat si clar. I-a spus in fata ce-i doare pe mineri si ce asteapta ei de la sistem, in schimbul muncii lor extrem de periculoase. Apoi, dus la Petrosani, a facut fata hienelor de Pana si Verdet, cu care a dus negocieri in care nu s-a lasat nici cumparat, nici momit, nici bagat sub pres. Iar minerii, care s-au impacientat vazand ca Dobre nu mai iese de la discutii (baniau ca a fost arestat), au spart usile ca sa se incredinteze ca Dobre al lor e nevatamat. Asta dovedeste ca minerii il considerau, fara nici o indoiala, conducatorul lor.
Cu aceeasi dilema se confrunta oricine studiaza Miscarea Legionara. Dupa Aiud, au aparut memoriile unor legionari, care au dezvaluit unele caderi, slabiciuni, cedari ale unora dintre ei, dupa grozaviile puscariilor comuniste: S-a vorbit de Biris, Anania, Petrascu, Gyr, Nechifor Crainic si de altii, mai putin cunoscuti. Asta ne poate da mult de gandit, daca la oameni faptele bune sunt sterse de faptele rele. Eu zic ca nu!
In matematica, numai ecuatiile de gradul intai sunt lineare. De la cele de gradul doi, incep sa aiba doua solutii. Apoi, ajungi la sisteme nedeterminate, altele nu au solutii, altele au solutii, dar cu numere…imaginare, etc. Deci, daca in matematica, care este o stiinta exacta, de la gradul doi incepe nebunia, ce sa mai zicem de meandrele sufletului sau de modificarile constiintei? Mai bine tacem!
Astfel ca, eu cel putin, ca sa nu ma incurc, judec faptele bune ca bune, si cele rele, tot asa. Ca si cum n-ar avea legatura unele cu altele. Pentru ca eu cred ca nici nu au. Cumularea si judecarea lor le va face cine trebuie, la momentul oportun, nu noi. Si daca am fost avertizati ca asa cum vom judeca, vom fi si noi judeacati, macar faptele bune ale semenilor nostri sa le recunoastem ca atare.
Fiindca nu ni s-a spus niciodata ca o fapta buna are aceeasi valoare cu una rea, (s-ar putea ca o fapta buna sa stearga 10 rele), de unde sa stim noi socoteala adevarata? De asta, daca i-ati acordat domnului Dobre consideratia dumneavoastra, lasati-o asa, ca e cel mai bine!
Stimate Domnule Constantin Dobre,
Dumneavoastra, cel ce scrieti, daca sunteti cel care a condus minerii la Lupeni in 1977, suteti un om care merita toata admiratia. Atunci cand m-am documentat pentru romanul meu „Cei 7 beduini” in care am atins si subiectul Greva minerilor din 1977 din Vale, am putut constata cat de contradictorii sunt informatiile despre aceste evenimente, cum se bat ele cap in cap. Iti trebuie multa rabdare, sa incerci sa deosebesti adevarul de minciuna!
Referitor la „minciunile” Europei Libere, se vorbea deja de represiunile la care au fost supusi minerii, dupa ce Ceausescu le promisesera minerilor ca nu vor exista represalii contra lor. Dupa ce am citit eu, circa 2000 dintre ei au fost cercetati de seccuritate si unii chiar internati in clinici de psihiatrie. Dumneavoastra stiti mai bine ca Gheorghe Maniliuc, cel care a dat de pereti cu Verdet si Pana, cand au venit sa „linisteasca” lucrurile in Vale, a disparut in conditii suspecte.
Asta ar fi fost probabil si soarta dumneavoastra, daca Europa Libera nu punea in circulatie „minciuna” ca ati fost ucis. Dorind probabil sa arate ca Europa Libera minte, Ceausescu a fost „obligat” sa va crute.
Oricum ar fi, despre Greva Minerilor din Vale n-ar fi aflat romanii, daca nu-i „dezinforma” Europa Libera. Si daca Europa libera mintea, ce facea presa, radioul si televiziunea din Romania ceausista? Ce calificativ le-ati putea da dumneavoastra? Sau le suspectati ca erau… obiective?
Vedeti Domnule Dobre, dumneavoastra faceti o greseala mare, dupa parerea mea: puneti toate evenimentele in legatura cu persoana dumneavoastra. Eul dumneavoastra exacerbat va face feste! Orice om, dumneavoastra, domnul Coja, eu, cititorii, suntem supusi greselilor. De ce aruncati cu piatra chiar asa de violent? Si de ce aruncati cu bolovanii cei mai mari?
Pentru mine, faptul ca domnul Coja v-a dat unda verde pe blog, cu toate ca-l atacati destul de urat, dovedeste ca dansul poate trece peste „eul” propriu. Dumneavoastra puteti? Eu cred ca nici n-ati incercat.
Nu va scriu aceste randuri ca sa va jignesc sau ca sa va infurii. Cum v-am scris, am tot respectul pentru dvs. si pentru minerii din Vale (cei din 1977). Dar vedeti dvs., chiar si minerii au jucat odata un rol pozitiv, iar in 1990, unul negativ. De ce n-ar fi si domnul Iliescu bun de laudat pentru lucrurile bune pe care le-a facut, Ceausescu la fel, pentru ce a facut bun si tot asa, de condamnat fiecare pentru faptele ticaloase sau rele pe care le-a comis.
Eu am aflat anul trecut ca dvs. traiti in Anglia si am incercat sa dau de dumneavoastra, dar nu am reusit. Voiam sa va rog sa cititi romanul meu, cu speranta ca imi veti putea spune daca am reusit sa refac macar partial atmosfera din timpul grevei din 1977. Spun si eu acum ca domnul Profesor Ion Coja: N-a fost sa fie!
De fapt, de ce va scriu randurile astea? Ca sa va invit sa faceti un lucru pozitiv. Ca sa ne certam si sa ne acuzam unul pe altul, nu e mare scofala. Asta poate orice prost. Dar, ca sa facem un lucru de isprava, e mai greu.
Am scris deja ce greu m-am descurcat cu documentarea la carte (a aparut deja, in primavara lui 2013, la Editura Virtuala, e disponibila pe Amazon. Dar, daca va intereseaza, sa n-o confundati cu „Pui de tigan”, cartea asta are alt subiect).
Deci, ce-ar fi daca dvs. ati scrie si publica o parte din amintirile dvs. despre evenimentele din Vale, dinainte si de dupa greva? Sunt sigur ca domnul Coja va fi bucuros sa va gazduiasca pe acest blog iar noi, cu gura cascata, sa va citim. N-ar fi mai frumos decat sa ne luam in coarne?
PS. Domnule Dobre, sunteti un om trecut prin multe! Se vede insa ca n-ati invatat metoda de a nu fi dezamagit de oamenii din jur. E foarte simplu: Sa nu le ceri sa fie mai buni si mai ingaduitori decat esti tu!
Dl Dobre a fost invitat să-și scrie memoriile, a acceptat și mi-a cerut să-l ajut cu niscaiva întrebări care să-l stimuleze! I-am trimis câteva zeci de întrebări, puse pe blog, dar nu s-a învrednicit și nici pe noi nu ne-a învrednicit să le răspundă. Cred că comentariul dvs este foarte matur. Am să public eu, zilele următoare, fragmenmtele din roman care se r eferă la dl Dobre! Încă nu m-am hotărît ce sa fac cu ”Dobre” al meu…
M-ați făcut foarte curios cu romanul dvs. O să-l caut.
Aud și citesc pentru prima dată despre colonelul Romanov! Da, caietul cu parole a existat, el avea înscrise între file numele celor care cotizau pentru Mișcarea Legionară dar doreau să rămână anonimi. Nicolae Ceaușescu a avut rude legionare???Sunt contrariat, la vremea aceea era o adevărată modă să porți cămașa verde, dar de aici și până a fi legionar era drum lung. Mai departe, telegrama șefului Statului Român Ion Antonescu nr 999 și 998 catalogate drept strict secret de importanță deosebită: toți legionarii încadrați ca voluntari combatanți, vor fi trimiși fără nicio excepție în linia întâi pe frontul de răsărit, unde se va urmări în mod special trimiterea cu prioritate în cele mai periculoase misiuni precum și asalturile ordonate asupra liniilor inamice cu precădere să fie formate din legionari, de unde se va urmări nimicirea acestora(legionarilor) inclusiv prin executare dacă se va observa incercări de retragere! Acest ordin, precum și executarea lui a atras atenția armatei sovietice, care a remarcat că trupele române(parte din ele, cele formate exclusiv din legionari) au fost prinse între două focuri, sovietice și românești. Drept urmare rușii au încetat focul și au studiat problema cu mare atenție.Ana Pauker, Chivu Stoika, etc. e adevărat, au făcut o ofertă legionarilor dar datorită refuzului au voit săi execute pe toți în pușcăriile comuniste. Cine i-a salvat??Dr. Petru Groza….!!!Mai să rămâi cu gura căscată dar asta o spune Șerban Milcoveanu în cartea ”Partidul Comunist și Mișcarea Legionară„ scrisă de domnia sa.Dar treaba cu Ceaușescu cu neamul legionar……pfuuu…….nici să râd nu pot…..!!