Ion Coja – profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.

„Ion Coja – profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.”

Basarabia nu este o punte, ci este prăpastia care ne desparte de Rusia!

Circulă pe internet o „listă” cu prietenii Rusiei, alcătuită, se zice, de cunoscutul Dughin, mare consilier al lui Putin. Zic unii! Am primit lista aceasta de mai multe ori. Pe această listă apare și al dumneavoastră „Ion Coja – profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.”

De data asta însă lista mi-a parvenit din Basarabia!… Nu pot trece cu vederea și mă simt dator cu un scurt comentariu.

Cu ceva timp în urmă am participat la lansarea unei cărți interesante, semnată de Iurie Roșca, cunoscutul om politic din Basarabia, care de ceva vreme pledează cu insistență pentru statalitatea Republicii Moldova, ca singura variantă benefică pentru toată lumea. Adică pledează pentru o perpetuare a situației de azi, excluzând varianta Unirii. În felul acesta, zice domnul Roșca, Basarabia își va putea asuma rolul firesc care îi revine, de punte, o punte între România și Rusia, între Europa și Asia.

Cerându-mi-se părerea, am afirmat că Basarabia nu este o punte, ci este prăpastia care ne desparte de Rusia! Basarabia a fost și este un teritoriu pe care Rusia a desfășurat o serie de politici, de strategii fățiș dușmănoase față de populația băștinașă, românească, dușmănie împinsă până la evidențierea intențiilor criminale față de această populație, majoritară, pe care strategii țariști și staliniști au vizat-o prin atâtea răutăți în speranța lichidării fizice românilor de peste Prut și Nistru.

Diminuarea ponderii demografice a românilor din Basarabia a avut și alți beneficiari, poate mai interesați decât autoritățile rusești. Nu mai este niciun secret că au existat și proiecte sioniste care au luat în calcul Basarabia. După invazia sovietică din vara lui 1940 devenise iminentă declararea Basarabiei ca republică sovietică evreiască. Fusese și convocată o „adunare a poporului” în care să se proclame noua republică. Nu se știe exact de ce, în ultima clipă, Stalin s-a răzgândit și tovarășul Kaganovici n-a mai ajuns la Chișinău, unde era așteptat de tot „norodul moldav”!

Așa că răul de care au avut parte românii din Basarabia după 1812 nu acuză numai Rusia, numai pe ruși, ci și pe liderii evreimii, cum bine se știe.

Ce este trist în istoria relațiilor noastre este că politica Bisericii Ruse este chiar mai agresivă decât a autorităților civile, laice.

Sigur că Basarabia – de fapt România ca întreg, este deja o punte între Europa și Eur-Asia. O punte naturală, impusă și consolidată de istorie, câtă istorie s-a adunat până azi. Oricâte greșeli se vor mai face la București și la Moscova, această punte va funcționa cât de cât. De la sine! Chiar și în ilegalitate! Dar firesc ar fi să-i dăm cale liberă! Firesc ar fi ca Rusia să procedeze lucid și bărbătește! Să-și asume cele săvârșite cu sânge rece împotriva ființei românești nu numai în Basarabia, ci și împotriva României, a Românilor în general, și să pună bazele unei bune vecinătăți, ale „frăției” româno-ruse, la care unii au visat cu sinceritate după 23 august august!

Un inventar complet și sincer al contenciosului româno-rus va consemna, desigur, și motive consistente de recunoștință reciprocă. Chiar l-am sfătuit pe domnul Iurie Roșca să sprijine la Chișinău alcătuirea / demararea acestui inventar. Un inventar al Binelui, datorat bunăoară românilor trăitori în Rusia, respectiv rușilor trăitori România! Este un inventar neglijat, mai greu de alcătuit decât inventarul Răului care a fost mai mult comentat și documentat. Deh, când răul înseamnă crime, tentative de genocid, n-ai cum să-l treci cu vederea, să-l uiți!

Mai visează, mai atentează oare panslavismul rus la teritoriul românesc și la sufletele noastre, să le rusifice? Să le de-natureze?! Dacă iau aminte la politica Patriarhiei ruse n-aș putea zice că aceste intenții le-au ieșit din cap, s-au lecuit de ele!

Așadar, n-am ce căuta pe „lista lui Dughin”. Dar mi-ar face plăcere să mă întâlnesc cu domnul Dughin, pare că se numără printre rușii rezonabili, cu care se poate pune la cale o lume mai bună. Rusia n-a dus lipsă de asemenea oameni.

În relația cu Rusia eu am propus să pornima de la o axiomă: rușii nu sunt vinovați de Marea Revoluție din Octombrie Roșu 1917. Răul provocat de acea diversiune criminală a lovit cel mai mult în poporul rus! În popoarele slave și creștine din Rusia. (Apud Soljenițân) La ultima defilare de 7 noiembrie, cea din 1989, la Moscova s-a defilat sub lozinca PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, IERTAȚI-NE!
*
Cât privește euro-scepticismul meu, așa e! Sunt. Cunosc bine prețul cu care am fost „acceptați”! În 2003 s-a recurs la o fraudă electorală nerușinată și s-a ocolit ținerea unui referendum propriu zis pe tema intrării în UE.
*
Despre anti-americanismul meu am scris pe acest site cum stau lucrurile. Există cel puțin două Americi. Poate chiar mai multe. America soților Clinton, a lui Obama, este America pe care n-o pot iubi, ci o compătimesc sincer!
Rusia și America ar trebui să colaboreze mai mult, mai sincer. Fundamental vorbind, la nivelul intereselor vitale, sunt pe aceeași baricadă.
*
Nu mă simt dușmanul nimănui! Ci doar inamicul și victima prostiei și a răutății! Care prosperă la nivel planetar în ultimii o sută și ceva de ani! De la Sarajevo încoace! Vorba bănățenilor: Cine a văzut vacă albastră și sârb cu(-)minte?! Sau polonez! Ar trebui să-și ceară și ei scuze pentru declanșarea celor două războaie mondiale, două mari mostre de prostie, imbecilitate și ne-omenie la scară planetară.

Ion Coja