EXCEPŢIONAL!
 Scrisoare document
    .
Ion Antonescu                                   29 octombrie 1942
 Scrisoare de răspuns adresată dlui. CIC Brătianu
Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înțelepciune, fiindcă urmăream unirea, și nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiția pe toți vinovații de catastrofa morală și politică a țării, printre care sunteți, primul rând, și dumneavoastră.
Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcere şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi și acuzațiuni. În virtutea dreptului?
Ce reprezentați în această țară, dumneavoastră, toți foști oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste și un trecut politic total compromis și dureros?!
 Uitati, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele și martirul greșelilor acelora care au primit în 1918 România Mare și au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dvs. sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puțin de un sfert de secol, fiecare în parte și toți la un loc, ați prăbușit lupta, sacrificiile și suferințele duse și îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercați și orice diverse faceți dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtați pe umeri răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alții, fiindcă și din opoziție și de la guvern, prin acțiunea dumneavoastră de direcție și de îndrumare a vieții noastre politice, economice, morale și spirituale, exercitată directă și indirectă, de băncile ministeriale, din birourile băncilor. şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.  
Stați față în față cu conștiința dumneavoastră, depănați cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât și pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-ați întovărășit și v-ați acuzat, în fața nației dezolate, scandalizate și înmărmurite. ; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, executând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijină naţionalistul domn Maniu şi vă reaminţiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum va calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.
Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-ați acuzat public și zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi și omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influență” practice de partizanii, deputații, miniștrii și președinții corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum ați făcut reforma agrară și cum „ați profitat de ea”; risipa avutului public ; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de fapt că atunci când erați în opoziție dirijați ocult statul,
Adăugați, la acest bogat și concludent stat de serviciu al partizanilor și al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiți în opoziție – sunteți azi prieteni: cazurile, pe care nația le ține numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan. , Boilă, Aristide Blank și afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutl şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român ; ravagiile făcute de conversie și de concesionare bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase și umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic,
Totuși, domnule Brătianu, cu toții credeți că toate acestea au fost uitate și, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă așezați cu cinism pe acest trecut și – de la cel dintâi dintre voi, până la cel. din urmă – încercați să acuzați și să sabotați, pe sub mână, opera de îndreptare și consolidare la care sa antrenat toată nația și să tăiați elanul unui om care nu a avut, nu are și nu va avea nici măcar, nici vii, nici pivniți. de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii .
Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţie actuală pe banca acuzaţilor. Dacă va fi să fiu și eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezuire și de la prăbușire, dar și pentru al întregului și ai asigura o viață nouă, în onoare și în muncă, atunci în nici un caz nu vă veți fi acuzatorii și în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră și acuzat de aceleași greșeli ca dumneavoastră.
Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva față de țară, dar pentru că știu ce au suferit, din antichitate și până azi, de la Socrate și Demostene, până la Clemenceanu, atâția nenumărați – mici și mari – oameni care și- au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, sa cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât. pentru că făcuse războiul, cât și pentru dezmățul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lungă şi dezmăţată de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război și care, ca culme a cinismului lor,
Eu și mulți alții încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria a înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră și nici pus pe aceiași bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei și nici șeful unei bande de corbi odioși, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „ promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic și iudaic” , ci sunt omul adus de un trecut onest și de voința unanimă a unei nații care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, și nu vă sau la dl. Maniu, și nici la domnii care stau în jurul tău și cu care ați făcut și faceți sistem .
Niciodată, pentru a fi salvată, națiunea, armata și corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care sa sfârșit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-ați strecurat și v-ați alăturat. aceste mulțimi, cu discreția impusă de instinctul răspunderii pe care o aveți și a dorinței legitime de a vă salva și nu ați făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când aceste mulțime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră și când aclama un om nou, care eram eu.
Când am intrat în război, cu prudență caracteristică a politicienilor valoroși nu v-ați manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat Basarabia și Bucovina , v-ați grăbit să-mi cereți, și dumneavoastră, și domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.
V-am considerațiunile militare, politice, economice și morale pentru care nu puteam să o fac și v-am invitat, pentru a treia oară, să luați conducerea, răspunderea și riscurile unei asemenea acțiuni. Bineînţeles, aţi refuzat. După omorurile de la Jilava și imediat după rebeliune, mi-ați trimis memorii prin care îmi arătați situația și-mi dădeați noi sfaturi. V-am oferit să luați conducerea și să faceți cum credeți că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat.
 Luându-vă după câțiva ofițeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale și politice, pe care poate că nu le-au avut vreodată, mi-ați cerut să retrag armata din Rusia și m-ați îndemnat. să mă „aranjez” cu Anglia și cu America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump. Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui să cunoască . Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut rușii în Moldova în 1917-1918.
Vă întrebați ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu rușii? Vă dați seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldații și caii noștri, de tunurile noastre, dacă am încercat, în condițiile stabilite mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situația aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurăjează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară și prostie. Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece imediat germanii ar ocupa-o şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei. Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din noua conducerea statului şi a guvernului.
 Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia . Numai că trebuie să întreb și armata și poporul. Sunt gata să pun această întrebare, deschisă și categoric, dacă și dumneavoastră sunteți gata să vă luați răspunderea. A mă fi „oprit la Nistru” și a „retrage astăzi pentruțele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-o dată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acțiunea în contra căreia nu v-ați. pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea țării, în cazul victoriei germane, condiții dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provincii pentru care luptăm, nici granițele care vor voi să nu le lase rușii, nici libertățile noastre și nici măcar viața familiilor și a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează,
Gestul pe care-l cereți să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbușirea și distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în țară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.
Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naștere gestul pe care mi-l cereți să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare și al unui om de stat, nu numai inconștient, dar nebun . Conducătorul nefericit al Franței – și mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea unui popor, care a căzut și el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice și masonice, că are convingerea că „Germania”. ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa și s-ar termina astfel cu independența și patriotismul națiunilor”. Am avut și am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alții, mai total ca alții, vom fi zdrobiți: pentru că suntem punte între slavi și zăgazul care le stă de secol în calea expansiunii lor, către vestul și sud-vestul Europei; pentru că avem bogățiile pe care le avem; și pentru că vom fi trambulină sălturi lor viitoare.
Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu. pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputință să o facă cineva și ar fi o greșeală ireparabilă pe care nu-l eu și dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump . Mareșalul Petain, într-o din valoroasele sale cuvinte, a dat speculatorilor situațiunile grele lecție care se cuvenea și care a fost aplaudată de toți oamenii cu conștiința clară și nepătată. Răspunzând unor critici ale acțiunilor sale, el a spus: „Când Franța este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni și himere”.
Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni și himere” și, mai ales, nu mai putem să nu plătim luxul de a face și proști.
V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar și cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns și care este conștient de greutățile și pericolele ceasului de față, precum și de îndatoririle și de răspundere lui. V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu ați înțeles nici ținută și nici înțelegerea cu care am voit să trec atât peste greșelile trecutului, cât și peste marii vinovați de ele. Ca oamenii cei mai lipiți de păcat, marile și numeroasele greșeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizații politice, cu firmă națională, însă în acord cu oculta iudeo-masonică , cu care numai pe față erați în luptă – ați exploatat-o, ați mințit-o,
Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost șeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniștrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmățul moral, a iudeo-masonizării țării, a venalității, a compromiterii. viitorului neamului și a catastrofei granițelor, nu mai sunt de calitate să vorbească și în numele comunității românești, să dea sfaturi de conducere altora și mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie”.
~ ( Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221 )