Mic inventar personal geto-dacizant:

 

 

În atenția detractorilor mei îndăciți:

1. Ideea că spațiul danubian, carpato-danubian, ar fi una din vetrele din care s-au puit popoarele și limbile indo-europene mă preocupă din anii liceului. Mă preocupă am zis, dar nu mă obsedează. Nu mă face să deformez sau să forțez realitatea ca să-mi iasă cum aș vrea eu!

Am înregistrat cu plăcere, de-a lungul a peste 50 de ani, argumentele aduse de unii și alții în sprijinul acestei ipoteze. Tot mai multe aceste argumente. Să așteptăm să se mai adune, ca să fim convingători. Altminteri riscăm să compromitem ideea și să ne facem de rîs!

 

2. Am căutat în română elemente care nu ne vin din latină și ar putea, cel mai probabil, să vină din limba geto-dacilor. Spre deosebire de alții, nu m-am interesat de cuvinte, ci de structuri. Inclusiv structuri semantice. Este interesant cum numeau dacii un anumit obiect, o anumită semnificație. Dar și mai interesant este să afli cum grupau dacii semnificațiile în structura unor cuvinte polisemantice. Am propus această direcție la simpozionul de tracologie din 1987, organizat de Iosif Constantin Drăgan. Ideea a formulat-o și domnul profesor Grigore Brâncuș. De exemplu, a cădea, cuvînt moștenit din latină, are o polisemie diferită de cuvîntul latinesc. Am demonstrat că sensul „trebuie, se cuvine” pe care îl are a cădea uneori, vine de la daci.

 

3. Am demonstrat că sufixul –ILĂ vine din același substrat dacic, tracic. Un sufix foarte interesant!

 

4. Mi-a făcut mare plăcere să descopăr că modelul de infinitiv, format cu prepoziția A, vine de la aceiași strămoși! Chiar dacă prepoziția A vine din latinescul AD. Dacii, învățând latinește, au făcut multe calcuri după limba pe care o părăseau, dar n-o puteau uita cu totul. Le era imposibil! Numai noi și englezii, dintre arieni, formăm infinitivul cu ajutorul unei prepoziții. E greu de explicat ce caută o prepoziție în fața unui verb. Locul ei legiuit este în fața unui substantiv! Această asemănare cu engleza m-a pus pe gânduri, mai mult decât altele. Mai ales când am aflat că studii genetice făcute de englezi au găsit urme carpatice apăsate dincolo de Canal.

 

5. Isprava cu care mă laud cel mai mult este aceea de a fi identificat în limba română un întreg „domeniu”, cum l-am numit, de origine geto-dacă. Este vorba, mai întâi, de vreun, vreo, pe care l-am dovedit a fi articol, un articol fără pereche, fără echivalent în limbile care au articol. I-am zis articol prezumtiv, cu gândul la modul verbal prezumtiv. Împreună, articolul prezumtiv și modul prezumtiv alcătuiesc „domeniul prezumtivului”, o structură originală, creație eminamente românească, nu o mai întâlnim în celelalte limbi romanice, nu exista nici în latină!

Avem însă motive – nu le mai amintesc, de a crede că avem aici de-a face cu un calc lingvistic spectaculos: geto-dacii învățând latina „fără profesor”, nu a fost nimeni care să-i corecteze atunci când, folosindu-se de elemente lingvistice latinești, adică cuvine și morfeme din limba latină, au păstrat( = au copiat!) din limba lor maternă anumite combinații (structuri) de cuvinte și morfeme. Deci formele verbale adunate sub numele de mod prezumtiv au fost traduse din geto-dacă în latinește, în procesul de învățare, de deprindere a limbii latine de către daci.

(Pentru detalii se poate vedea capitolul Domeniul părelnicului, publicat în cartea UNU în limba română.)
6. Mă mai laud că am descoperit în limba română o frază alcătuită numai din cuvinte moștenite de la daci: ori laie, ori bălaie

 

7. În fine, am fost primul și, o vreme, singurul  care după 1950 am făcut elogiul componentei geto-dacice din plămada noastră etnică și spirituală. Ani de zile am făcut voluntar secretariatul de redacție al revistei „Noi, Tracii”, scoasă de I.C. Drăgan la Milano, cu circulație intensă la toți românii.

 

Ar mai fi și alte „contribuții”, dar atâta mi-aduc aminte acum. E destul, domnilor?!

 

 

Ion Coja

 

PS: Voi pune curând pe blog și Domeniul părelnicului… Măcar că mulți „îndăciți” nu vor înțelege nimic… Dar numai câțiva de vor fi, pentru mine este destul!

Buriaș, 10 mai 2014