Și tu n-ai dat?!…
sau
Genocidul armenilor și Holocaustul evreilor puse pe două coloane
Într-o dimineață, repetiție la Teatrul Bulandra. Cu oarece întârziere, apare și Gheorghe Dinică. Cu un ochi învinețit. Explicația oficială oferită de marele Dinică colegilor de scenă: „M-am urcat pe un scaun să schimb becul și am căzut peste pianul din sufragerie!” „Și?”, insistă Dorin Dron să afle continuarea. „Și ce?” se miră Dinică. „Și tu n-ai dat?”, replică rămasă celebră…
Mi-am adus aminte de ea, atunci când, adineauri, mi-a trecut prin minte să compar, să pun pe două coloane genocidul armenilor din Turcia și holocaustul evreilor din Europa nazistă… Adică să pun pe două coloane două amintiri. Ale mele!
Primo tempo: la Constanța, mahalaua Cuza-Vodă. Strada copilăriei mele. Și a altor copii, din vecini, printre care și câțiva armeni, ca și câțiva evrei. A trebuit să mă fac mare de tot ca să aflu prin ce au trecut părinții sau bunicii lor.
Vizavi de noi locuia o familie de armeni. Fratele, căsătorit cu o româncă, și soră-sa, Julieta. Domnul Sandu Nahabedian a murit relativ tînăr, ca și soția sa. De pe urma lor a rămas, gracilă și visătoare, Aida, s-o crească mătușă-sa, doamna Julieta. O femeie tare simpluță, cumsecade, mereu cu sufletul la gură și tare îngrijorată de răspunderile ei de mătușă, se străduia să nu greșească cumva, în vreun fel. Aida era tot sufletul ei!… Pe scurt, o persoană pe care n-o puteai închipui să mintă pe cineva sau să inventeze, să fantazeze, să bată câmpii. Precizez acest defect, această limită a umanității doamnei Julieta. Nimeni nu-i perfect…
Într-o bună zi a trecut strada și a venit la maică-mea, ceea ce se întâmpla aproape zilnic. De data aceasta a făcut în așa fel ca eu să înțeleg că ar avea ceva de vorbit numai cu maică-mea!… Se vedea bine că este tulburată de ceva, că nu era în apele ei!… Seara, când ne-am adunat cu toții acasă, maică-mea ne-a povestit necazul cu care venise biata doamnă Julieta…
Cică în urmă cu câteva nopți îl visase pe taică-su. Care, nici una, nici două, i-a dat o adresă din Constanța, strada I.G. Duca, numărul 21, parcă. Iar doamna Julieta, spre meritul ei, a luat în serios visul și s-a dus la adresa indicată. Un gard, o poartă și pe poartă o tăbliță: câine rău. Până să se hotărască doamna Julieta ce să facă, câinele a venit la poartă și de dincolo de gard a început să dea semnele canine de bucurie: datul din coadă, scheunatul, tăvălitul pe jos etc. Și mai ales a privit-o cu nesaț pe doamna Julieta. „Doamna Coja! Ochii lui tata! Tata avea niște ochi fioroși, cum n-am mai văzut la nimeni! Îi avea și câinele ăsta!…”
Doamna Julieta a intrat în curte, ca vrăjită, și a început să mângâie dulăul. Până când din casă a ieșit o femeie, cercetând-o cu mare mirare pe blânda Julieta. „De unde vă cunoaște câinele nostru?!”
Firește, nu a zis nimic de vis – o fi mințit atunci prima oară în viața ei doamna Julieta. A zis că era în trecere sau cine mai știe ce. Gazda s-a mirat, căci câinele rupea pe oricine ar fi încercat să intre în curte. De-au trebuit să pună în poartă avertismentul amintit…
Apoi, în discuția cu maică-mea, doamna Julieta s-a văzut nevoită să mărturisească explicația la care se gândise: taică-su cică fusese un om rău!… Omorîse în Turcia, înainte de a se refugia cu alți armeni la Constanța, omorîse mulți turci, chiar și niște femei, cu pruncul în pântece…
Eram în vacanță când am auzit-o pe maică-mea povestindu-ne incredibila poveste. Am crezut-o însă pe doamna Julieta și m-am gândit cum să fac s-o descos puțin asupra celor întâmplate, nu ca să verific veridicitatea faptelor, ci ca să aflu mai multe detalii…
Deși o asemenea poveste nu prea se potrivea cu ortodoxia și creștinismul meu, fără leac, fără rest…
Dar nici pe doamna Julieta nu mi-o puteam închipui că fantazează sau bate câmpii. Că vine la maică-mea să toarne gogoși!… Nu obișnuia să vină la noi în casă ca să se întindă la vorbă, ca-ntr-o vizită …armenească. Nu a băut nicio cafea la noi în casă. Vizitele erau scurte, din strictă necesitate. Din când în când mai avea ceva de vîndut de la armenii din Rusia care veneau pe la neamurile din Constanța. Mai ales vestitele tacâmuri de argint. Am și eu două seturi, cumpărate de mama unul, de soacră-mea celălalt… Ușor descompletat ultimul…
Doamna Julita venise la maică-mea speriată de ce i se întâmplase, fără să se mire prea tare, la nivel „metafizic” sau teologic, căci totul avea pentru dînsa o logică implacabilă: tatăl ei ucisese oameni, inclusiv oameni nevinovați… Prunci nenăscuți!… Doar nu era să ajungă pe lumea cealaltă iepuraș sau mielușel!
Pe mine, evident, povestea m-a intrigat. În următoarea vacanță, prin vară, după oarecari ezitări și ocolișuri, m-am dus pe I. G. Duca la adresa amintită, am văzut plăcuța cu armeanul cel rău, m-am uitat în curte, dar nu m-a lătrat niciunul. Însăși plăcuța părea …uzată, expirată. De rușine – cred că acesta a fost sentimentul, m-am cărăbănit repede, revenind în aglomerația de pe șoseaua Mangaliei, zisă Ștefan cel Mare… Eram dintr-o proză fantastică, gen literar care nu mi se potrivește…
Ani de zile m-am tot gândit la pățania doamnei Julieta, iar când a murit am regretat din tot sufletul că nu s-a nimerit, nu s-a potrivit s-o întreb, s-o descos cum a fost. Iar acum, când scriu aceste rânduri, îmi propun să trec peste orice sfială și s-o întreb pe Aida, dacă cunoaște și ea această poveste, cu mătușă-sa Julieta protagonistă. O femeie atât de discretă, ușor de trecut cu vederea!… Nu ar fi vrut să fie observată, să i se dea vreo atenție…
Numai că acum, adică de câțiva ani buni, de când m-am făcut băiat mare, mare de tot, povestea Julietei, armeanca de vizavi, eu o leg de altceva, de politică și istorie, de disputa dintre turci și armeni privind holocaustul armenilor. Armenii spun că a fost genocid, ba chiar holocaust, în vreme ce turcii susțin că a fost o răfuială, un soi de război civil, cu victime de o parte și de alta a beligeranței! Mărturia doamnei Julieta despre taică-su este favorabilă turcilor. Nu știu cine a început, dar știu bine că au dat și armenii! Vorba lui Dorin Dron. N-au rămas datori!…
Secondo tempo: Armenii mai au o dispută, mai metafizică, cu evreii, care susțin că numai ei au avut parte de un holocaust, că armenii abuzează de acest termen care nu se poate potrivi decât pentru evrei…
Și cred că măcar de data aceasta evreii au dreptate. Ce-i al lor e al lor! Să nu le găsim mereu o vină, să nu-i facem – vorba Talmudului, țapi ispășitori la infinit și pentru orice!
Pus alături de „holocaustul” armenilor din Turcia, holocaustul evreilor din Europa hitlerizată arată cu totul altul. Dacă nu mă înșel, în seara asta la TV, când s-a comemorat veacul scurs de la declanșarea genocidului, a fost citat și președintele Turciei – audiatur et altera pars, cu declarația că de partea turcă au fost 300.000 de victime… Despre câteva știam și eu de la doamna Julieta, așa că înclin să-l cred pe domnul președinte turc. Așa cum înclin să-i cred și pe armeni. Care vorbesc de un milion de armeni, victime ale armatei turce, ale autorităților turcești!
Așadar, scor general 1000 000 la 300 000. Un scor rezonabil. Un milion la trei sute de mii! În „favoarea” turcilor, a Turciei! Se poate numi acesta un holocaust? Se poate compara cu holocaustul evreilor?
În cazul evreilor avem 6 000 000, șase milioane de evrei, la 0, la zero! Zero morți de partea cealaltă! Ceilalți însemnând cei care i-au adunat pe evrei de pe la casele lor, i-au dus la gară, i-au urcat în tren, pe jos i-au mai purtat zeci de kilometri, i-au păzit tot drumul să nu fugă careva, iar la destinație au ajuns cu efective complete, s-au încolonat frumos, direcția camerele de gazare. Stația finală – vestitele crematorii!… Șase milioane la zero! Adică nu s-a înregistrat niciun gest de revoltă al evreilor deportați împotriva gardienilor, a călăilor, a măcelarilor sau cum vreți să-i numiție pe acei nemernici angrenați în vastul angrenaj nazist al morții la comandă umană, nu divină!…
Cunosc, am cunoscut, aș zice că m-am și împrietenit cu dumnealui, un agent Mossad! Colonel! A încercat, bietul om, să mă ajute, să mă bage într-o afacere din care să-mi asigur o bătrânețe fără griji. Dar de fiecare dată jobul oferit nu mi se potrivea: nepotrivire de caracter, mai ales. De câteva ori, recunosc, nu aveam eu calificarea profesională minimă!… Mea culpa!
Dar mie nu mi-a părut rău. Mă declar mult mai câștigat de pe urma colocviilor noastre, ore întregi în care ne-am înfruntat și confruntat pe teme mai ales de „holocaust”, bătu-l-ar nevoia! Știa dumnealui o mulțime de lucruri despre ce a fost! De multe ori a confirmat cele aflate de la mine aducându-și aminte de ce-i povestise bunică-su, moldovean. Și transnistrean pentru trei ierni. Rămase de neuitat!…
La un moment dat mi-a spus: domnule profesor, am să vă vînd un pont, cu care vă puteți sigur îmbogăți!… Ați cheltuit atâta timp, ba chiar și mulți bani, cu holocaustul „nostru”! Vă puteți îmbogăți de pe urma lui! De pe urma cercetărilor dumneavoastră!…
Uite, zice, la noi în Israel se discută mult o problemă pe care au ridicat-o generațiile noi de ovreiași, de haluțimi. Zic ei, bine, mă, bunicule, dar când vă duceau ca pe viței la tăiere, niciunul nu s-a opus?! Câți erau gardienii care vă păzeau?! Săreați câte trei la fiecare gardian, îi dezarmați, sau mai bine îi împușcați chiar, și măcar aveați această satisfacție, că v-ați vîndut scump pielea și nu le-ați dat-o pe gratis! De când dau evreii pe gratis ceva?!… Măcar și viața!…
Pe scurt, continuă acel 007 din Beersheva, dacă în cercetările dumneavoastră, domnule profesor, ați întâlnit vreo mențiune, vreo dovadă de rezistență a evreilor față de regimul de exterminare din lagărele naziste, vă umpleți de bani! Ia încercați să vă aduceți aminte!…
L-am dezamăgit, mărturisindu-i că n-am făcut nicio cercetare privind holocaustul. M-am băgat și eu în vorbă, pornind de la informațiile curente și de la niște amintiri din familie, ale unor cunoscuți, ale unor necunoscuți care m-au căutat după ce am scris primele texte pe acest subiect penibil…
În concluzie, în definiția holocaustului se subînțelege că se înțelege și lipsa de reacție, în legitimă apărare, a victimelor, care nu fac uz de acest drept! Caz unic în istorie!…
Carta drepturilor omului, scrisă chiar de evrei, acordă ființei umane dreptul de a lua viața altei ființe umane în anumite împrejurări, cum ar fi încercarea ființei umane de a fugi de sub escortă… Dar mai ales ai voie să faci orice cu cealaltă ființă umană atunci când ești în legitimă apărare. Iar când ești dus la gazare, ai dreptul cel mai mare la legitimă apărare! Ai dreptul să te opui, să pui mâna pe orice – un par, un cataroi, și să dai în opresorii tăi. Chiar știind că în felul acesta nu-ți salvezi viața, dar măcar te răcorești!… Ceea ce nu e puțin înainte de a intra în hăul sinistrelor cuptoare!
Precum pisica care, înainte de a fi făcută bucăți de un dulău, mai are o șansă: să zgârie și ea și să-l lase chior de un ochi pe banditul de dulău!… La următoarea pisică dulăul va păstra distanța regulamentară, vitală! Ceea ce tot e ceva!…
Ce anume i-a făcut pe toți cei 6 milioane de victime ale holocaustului să nu chiorească niciun Kapo ori măcar să-i învinețească un ochi? Iată un subiect la care ar merita să medităm mai mult, așa cum aflu că meditează azi tinerii din Israel întrebându-și antecesorii și voi n-ați dat?! De ce, bre, bunicule?!…
Știam eu de ce ziceam că la tinerii evrei trebuie să ne fie speranța și încrederea!… Am zis asta de mai multe ori! O mai zic o dată acum! Curaj, băieți! Puneți mâna pe întrebări și nu le lăsați fără un răspuns clar!
Ion Coja
25 aprilie 2015
TOT REFERITOR LA GENOCID….DIN STRATEGIA OCCIDENTULUI….ADICA ACOLO UNDE INSELACIUNEA, MINCIUNA, MANIPULAREA NU PRINDE…SE TRECE LA NIVELUL URMATOR LA FORTA, SABIE, TUN, RACHETA….UNEORI PENTRU A DA CULOAREA IADULUI, A FRICII SI TERORII, SE REVINE LA METODA CU CARE AU INCEPUT : CRUCIFICAREA.
„….În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii. În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea gîtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul CATOLIC ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”…
Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste ucrainiene ”Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete) pe care SS-iștii ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față.
După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare pe răni, iar pe bărbați îi
castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar. Atrocitățile au atins o asemenea culme abominală că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras, lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul.
În cele din urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa acoperită cu pământ.
Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de mii) de evrei.
La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști și muncitorii ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față de evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior în Armata Germană.
Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germană.
În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni ucideau copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.
Ura ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă o fată ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau cu forța. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se băga vârful cuțitului în vagin și erau spintecate așa de jos în sus.
Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și sălbatic precum oamenii cavernelor.
Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucrainiană trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei….
http://ioncoja.ro/textele-altora/ucraina-criminala/
pentru a ne edifica asupra „civilizatorilor” occidentali, care sustin pe satanistii de la Kiev…
Video (INTERZIS SUB 18 ANI): BATALIONUL AZOV (Ucraina) CRUCIFICA si ARDE DE VIU un REBEL SEPARATIST
https://saccsiv.wordpress.com/2015/04/26/video-interzis-sub-18-ani-batalionul-azov-ucraina-crucifica-si-arde-de-viu-un-rebel-separatist/
asadar…rusii sant mici copii…
…sa ne dumirim pe cine sustine occidentul…pe ai lor adica…
si totul porneste in Ucraina de la fatidicul an 1595 cand Sigismund rege al Poloniei prigoneste pe ortodocsii ucrainieni sa se „uneasca” cu Roma. E o actiune mult mai dura decat cea de la noi de la 1700 cand românii ortodocsi au fost inselati cu „drepturi” in Transilvania, ceea ce nu i-a scutit mai tarziu de tunurile lui Bucow.
Ce e important e ca pe noi ne scuteste, ne pazeste Maica Domnului, asa cu au profetit cu mult timp inainte calugarii de la Sfantul Munte Athos ca România e Gradina Maicii Domnului, papa de la Roma a plagiat de fapt acesta profetie pentru a insela, a fura credinciosii, pentru a face prozelitism, adica ceea ce stiu ei mai bine (in fata unor biserici catolice nou construite in cartierele bucurestene, fara temei dealtfel, pentru cativa prozeliti nu poti construi o biserica, si totusi ei au construit cu bani din strainatate foarte multe, iar in fata bisericii pun o troita ortodoxa sau o icoana ortodoxa bizantina, adica exact ca nuca-n perete cum se spune, dar cu motiv bine gandit de a insela pe ortodocsi, de a face prozelitism…urât din partea lor…)
Sa ne rugam la Maica Domnului sa ne pazeasca de tot răul, sa pastram sufletul cinstit si curat, ortodoxia, si neamul intreg si nevatamat de uneltirile viclenilor occidentali !
Luandu-ma cu genocidul armenilor am uitat sa spun ca Primul Genocid in adevaratul sens al cuvantului l- au comis Rusia in 1858 cand dupa ce au facut ravagii in Caucaz
( vanau cecenii ca mistretii ne spunea Al.Dumas martor ocular sau un alt bun exemplu il gasiti in nuvela Hagi Murat al lui Tolstoi ) si in N Marii Negre au aproape au ras de pe fata pamantului poporul ubykh care locuia unde este Soci ( cativa au reusit alaturi de circazieni sa fuga in Turcia iar ultimul ubykh a murit in 1992).Au urmat apoi genocidurile comise de americani ( ca si rusii mari crestini) impotriva amerindienilor si francezi,englezi si germani in Africa.Deci,Turcia are dreptate ca Rusia si Germania ar trebui sa nu tina prelegeri despre genocid dar asta nu ii ajuta ….
e numai spune….iar rastalmacesti si manipulezi cu tupeu si obrazncie :
anul 1858 dupa tine e inaintea secolelor 16,17, 18,…cand „civilizatii” tai din occident englezi, americani, nemti, francezi…. au exterminat popoare intregi in America, Africa, Asia….colonii de sclavi, zeci de milioane de victime, sclavie, bogatii jefuite, tone de aur….degeaba te zbati tu sa inclini balanta inspre rusi, rusii sant mici copii pe linga ce au facut „civilizatii” din occident!
vezi-ti de barna din ochii tai intunecati de ura si minciuna, ca e grea de nu poti sa o duci…. ar fi bine sa justifici cu ce drept a ocupat imperiul Austroungar Banatul, Oltenia si Bucovina, daca te preocupa asa de tare soarta poporului nostru.
Turcia a comis impotriva armenilor un genocid nu numai ca exista marturiile diplomatilor,inclusiv romani si numeroase dovezi ( fotografii,filmulete cu executiile sumare ale armatei turce,marturiile ofiterilor turci si ale ” norocosilor” care au scapat,marturiile populatiei turce care au adoptat copii armeni spre a fi islamizati etc..) si Ataturk ca si ceilalti presedinti nu au putut explica NICIODATA unde au disparut 1,5 milioane de armeni din Podisul Armeniei si cum au aparut kurzii in satele si casele armenilor.
Revenind la ” crimele” armenilor trebuie sa tinem cont de realitate istorica turcii otomani nu ii recunosteau ca beligeranti pe armenii care fugisera din Turcia si se inrolasera in armata rusa.Cu alte cuvinte,acestia nu erau considerati de turci prizonieri si erau omorati in chinuri cumplite.Pe cale de consecinta si armenii comandanti de generalul Adranik Ozanian ( general in armata rusa) au raspuns cu aceeasi moneda neluand prizonieri ( nu au aplicat ochi pentru ochi)
Manipularea Turciei consta in faptul ca ei flutura progromurile din timpul razboiului cu armenii dupa terminarea Primului Razboi Mondial in 1920 si a razboiului dintre armeni si azeri din 1918- 1920.Este posibil ca in aceste razboaie tatal vecinei dvs.sa fi comis crime impotriva populatiei civile.Dar,daca ne uitam la istoria Armeniei vom vedea ca progromurile armenilor din Kars si Erevan nu au fost decat un raspuns la masacrarea armenilor de turci dupa ocuparea orasului Mernelik la care s- au adaugat si ura din 1915.Dar aceste pogromuri aveau loc in 1920.Turcia in intelegere cu Rusia sovietica avea sa puna capat independentei Armeniei.In ciuda solicitarilor disperate singurii care au oferit un ajutor modest a fost Grecia.
Revenind la manipularea Turciei trebuie sa spun ca am vazut o asemenea manipulare la TVR 1 la emisiunea in limba maghiara.In aceasta emisiune era prezentat un film documentar despre crimele romanilor impotriva etnicilor maghiari dupa reocuparea N Transilvaniei in 1945.Lasand la o parte incercarea de manipulare a regizorului cea mai crunta lovitura a primit- o de la o etnica maghiara casatorita cu un ofiter roman acuzat de crime de razboi ( de maghiari) .Aceasta nu numai ca i- a luat apararea sotului dar a subliniat ca pedepsirea unor colaboratori hortysti ( colaboratori in sensul ca au luat parte si la crime) este pe deplin justificata fata de barbariile comise de ei.Asa este si cu turcii omorati la Kars si Erevan ( a nu se intelege ca nu condamn uciderea unor civili nevinovati) nu se compara cu genocidul armean…
Dupa cate stiu eu, evreii nu stiau ca o sa fie dusi la … moarte! Probabil ca bietii de ei credeau ca vor ajunge intr-un lagar … normal. Iar din marturisirile unui legionar care a fost inchis prin lagarele germane, am inteles ca pe langa dusul normal, exista un mic orificiu, prin care se pompa gazul letal. Erau dusi la baie, li se spunea. Iar de acolo, nu s-a mai intors nimeni in timp util, ca sa-i avertizeze pe ceilalti de ce-i asteapta.
Evreii dadusera mai inainte! Ceea ce a urmat in Europa lui Hitler era raspunsul….