Inteligența românească într-o țară care își risipește mințile
Compania INDA Craiova – o lecție de rezistență și performanță

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
„Imperiile viitorului vor fi imperiile minții.” (Winston Churchill)

Cuprins
1. Patru echipe, patru locuri: resursa pe care România o are din belșug
2. Unde poate rodi această resursă: INDA Craiova, un bastion al normalității
3. Trei decenii de avangardă tehnică: de la camioanele electrice din SUA la locomotivele pe
baterii din România
4. Omul din spatele firmei: muncă, realism economic și continuitate profesională
5. Paradoxul românesc: statul care își alungă propria inteligență
6. Inteligența inimii: mecenatul cultural
7. În loc de încheiere

1. Patru echipe, patru locuri:
resursa pe care România o are din belșug

„Noi n-avem nici resurse naturale, nici putere militară.
N-avem decât o singură resursă: capacitatea de invenţie a creierilor noştri.
Ea este nelimitată. Şi trebuie să ne-o manifestăm.
Trebuie să educăm, să specializăm, să echipăm.
Această putere a minţii, prin forţa lucrurilor, va deveni, într-un viitor apropiat,
bunul comun cel mai preţios, cel mai creator al întregii omeniri.” (Toshiwo Doko)
Potențialul intelectual remarcabil al tinerilor români a fost confirmat magistral la Campionatul
Mondial de Robotică din Houston, SUA (FIRST Tech Challenge).
Acolo, liceenii noștri au ocupat integral primele patru locuri din lume, prin echipele Velocity din
Brăila, Heart of RoBots din Buzău, Quantum Robotics din București și AI Citizens din Focșani.
Cuvintele industriașului japonez Toshiwo Doko par scrise pentru România.
Avem din belșug resursa pe care el o considera cea mai prețioasă: puterea minții.
Întrebarea este alta: unde poate rodi această resursă, ca să nu fie culeasă de alții?
Un răspuns se află la Craiova.

2. Unde poate rodi această resursă:
INDA Craiova, un bastion al normalității
„Toată ştiinţa nu-i decât rafinarea gândirii de zi cu zi.” (Albert Einstein)
Într-o epocă marcată de transformări rapide, societatea românească are nevoie, mai mult ca
oricând, de repere sigure.
Aceste repere nu se nasc din abstract.
Ele se nasc din faptele unor oameni și ale unor instituții care înțeleg că progresul tehnic și
economic trebuie dublat de o profundă dimensiune etică și culturală.
Pe pământ oltean, companii de prestigiu precum INDA Craiova și SOFTRONIC Craiova
reprezintă adevărate bastioane ale normalității și ale profesionalismului în ingineria românească.
Totodată, ele au un rol activ în sprijinirea comunității prin mecenat modern.
Povestea companiei INDA Craiova a început în vara anului 1991.
Atunci, un grup de ingineri de elită a decis să pună bazele unei unități de cercetare și dezvoltare
într-un domeniu de o complexitate ridicată: electronica de putere și sistemele de control bazate pe
microcontrolere.
Pornită dintr-o dorință pură de cercetare aplicată, firma a devenit în timp o putere industrială
independentă, capabilă să facă față crizelor economice și marilor schimbări tehnologice.

2

De peste trei decenii, la Craiova se proiectează și se fabrică sisteme de propulsie electrică și
echipamente printre cele mai performante din lume.
Ele pun în mișcare sau deservesc vehiculele feroviare și urbane ale României, de la locomotive
până la tramvaie și troleibuze.
Într-o perioadă în care industria națională a trecut prin restructurări dureroase, INDA Craiova a
demonstrat rezistență și a refuzat să abdice de la standardele de înaltă performanță tehnică.

3. Trei decenii de avangardă tehnică:

de la camioanele electrice din SUA la locomotivele pe baterii din România
„A face cu ușurință ceea ce e greu altuia, iată talentul;
a face ce e imposibil talentului, iată geniul.” (Henri-Frédéric Amiel)
Pentru a înțelege dimensiunea activității INDA Craiova, trebuie să privim în adâncul
laboratoarelor sale de cercetare și proiectare, specializate în electronica de putere și în unitățile de
comandă cu microcontrolere.
Produsele de bază ale firmei sunt „creierul” și „inima” vehiculelor feroviare și ale mijloacelor de
transport în comun.
Inovația nu este la INDA un concept recent.
Este un parcurs solid, cu rădăcini de peste trei decenii, din care amintim câteva dintre cele mai
recente realizări:
3.1. Pionierat în Statele Unite (din anul 2010). În colaborare cu prestigiosul Center for
Automotive Research (CAR), entitate de referință pentru dezvoltarea industriei auto din SUA,
INDA a dezvoltat sisteme de propulsie full electric, pe baterii Li-Ion, pentru camioanele de
autostradă și de curte Class 8, destinate Portului din Los Angeles.
3.2. Locomotivele electrice pe baterii (din anul 2015). INDA a început dezvoltarea acestor
tehnologii ecologice în parteneriat cu firma România Euro Est, iar primele soluții au fost
implementate la combinatul siderurgic din Galați (fostul ArcelorMittal).
3.3. Continuitatea prin PNRR, în colaborare cu SCRL Brașov. Astăzi, această experiență se
concretizează prin producția a încă 20 de locomotive electrice pe baterii, realizate împreună cu
SCRL Brașov, având ca beneficiar final CFR Călători.
Standardele înalte de proiectare au adus firmei, de-a lungul deceniilor, colaborări de prestigiu cu
coloși ai industriei mondiale.
Printre aceștia se numără fostul gigant american General Motors Electro-Motive Division (GM),
actualmente Caterpillar, și Alstom Transport, în beneficiul CFR Călători și al Metrorex.

4. Omul din spatele firmei:

muncă, realism economic și continuitate profesională

„Valoarea unui om se măsoară după ceea ce lasă în urma lui,
după lumina pe care o aprinde în mințile celorlalți.” (N. Grigorie Lăcrița)
În spatele acestui parcurs tehnologic se află o conducere stabilă, reprezentată de proprietarul
firmei, inginerul Mihai Rădulescu.
Într-un mediu economic în care adesea se caută succesul financiar facil, abordarea sa
demonstrează că sustenabilitatea izvorăște din rigoarea științifică, din bunul-simț și dintr-o muncă
neobosită.
Mihai Rădulescu nu a condus INDA doar ca pe o afacere, ci ca pe o citadelă a creativității
inginerești autohtone.
El a înțeles că o companie de tehnologie de vârf nu poate supraviețui fără o infuzie permanentă
de cunoaștere.
De aceea, a transformat INDA într-un mediu propice dezvoltării elitelor inginerești.
Faptele îi confirmă viziunea: realizările amintite mai sus au venit cu mult înainte ca
electromobilitatea să devină un standard global.

3

Cu un realism profund, specific inginerilor de structură, managementul INDA recunoaște că
drumul inovației în România este presărat cu suișuri și coborâșuri dure.
Compania a încheiat în pierdere 7 din ultimii 10 ani, un sacrificiu financiar asumat conștient
pentru a menține în funcțiune cercetarea autohtonă.
„Că ai căzut nu are nicio importanță, deoarece numai modul în care te ridici contează.”
(Nelson Mandela)
Inginerul Mihai Rădulescu respinge etichetele elogioase.
El afirmă cu tărie că miza actuală a industriei românești nu este neapărat apărarea unei genialități
excepționale, ci restaurarea și apărarea normalității.
Această pasiune pentru inginerie și respectul pentru lucrul bine făcut sunt o tradiție de familie.
Moștenită de la tatăl său, această flacără a excelenței tehnice a fost transmisă mai departe
colegilor de echipă, printre care se numără, de ani buni, și fiica sa.
„Prin familie viața individului se eternizează. Precum se cufundă în trecut prin strămoșii săi,
așa ia în stăpânire viitorul prin descendenții săi.” (Athanase Paul Doumer)
Asistăm astfel la o continuitate de excepție a spiritului tehnic românesc, în care trei generații
succesive își pun amprenta pe destinul profesional al unei părți din comunitatea olteană.
5. Paradoxul românesc: statul care își alungă propria inteligență
„România lucrului bine făcut: bogaţii te învaţă cum să accepți foamea,
trădătorii cum să-ţi iubeşti ţara şi hoţii cum să fii cinstit!” (N. Grigorie Lăcrița)
Existența unor unități de cercetare și producție autohtone precum INDA sau SOFTRONIC scoate
în evidență un paradox structural greu de înțeles.
Inginerii români au competența de a proiecta și de a realiza produse la nivelul tehnicii de vârf
mondiale.
Cu toate acestea, statul român se manifestă adesea cu indiferență birocratică, printr-o fiscalitate
sufocantă și prin mecanisme legislative care nu protejează capitalul autohton.
Statul care își asfixiază constructorii prin fiscalitate, birocrație și corupție și își ignoră legislativ
elitele comite un act de auto-sabotaj economic: își alungă propria inteligență pentru a deveni
clientul de lux al tehnologiei străine.
O dovadă a acestei miopii strategice se regăsește în domeniul achizițiilor publice.
România ajunge uneori să cumpere din import echipamente feroviare sau urbane cu mult sub
nivelul tehnic al celor care pot fi realizate în țară.
Preferăm să exportăm capital și să subvenționăm industriile altor state, în loc să valorificăm
valoarea adăugată generată acasă.
Abandonarea inteligenței industriale locale este o lovitură grea aplicată cercetării naționale.
În timp ce demolatorii industriei aduc prejudicii grave țării, companiile care luptă să mențină
producția funcțională la Craiova demonstrează o reziliență excepțională, într-o piață măcinată de
decizii păguboase pentru destinul industrial al României.
Același paradox îi lovește și pe tinerii români campioni de la Houston.
Autoritățile asistă cu pasivitate la acest miracol.
Să ai cel mai fertil teren intelectual din lume, dar să refuzi să-i pui la dispoziție laboratoare și
bugete, înseamnă să-ți condamni țara la statutul de colonie tehnologică.
Statul român culege aplauze de pe urma succeselor tinerilor, dar lasă rodul minții lor să fie cules
definitiv de economiile occidentale.
Fără laboratoare dotate, fără bugete consistente pentru inovare și fără un cadru legislativ coerent
care să lege universitățile și liceele de companiile private de înaltă tehnologie, acești copii eminenți
sunt împinși iremediabil spre exodul de competență (pierderea „materiei cenușii”).
Apărarea normalității și a bunului-simț în economie este fundamentul pe care putem, ulterior, să
ocrotim și să valorificăm genialitatea noilor generații.
De aceea, este imperativ ca diplomația economică și decidenții politici să își schimbe paradigma.

4

Aceștia trebuie să sprijine nucleele industriale autohtone, precum INDA Craiova, care au
capacitatea și dorința de a le oferi acestor tineri infrastructura necesară pentru a crea aici, acasă, în
România.

6. Inteligența inimii: mecenatul cultural
„Inteligenţa singură fără inteligenţa inimii este doar o simplă logică
şi nu e mare lucru de ea.” (Marc Levy)
Dincolo de activitatea industrială propriu-zisă, managementul INDA Craiova a înțeles
importanța deosebită a susținerii, cu o generozitate discretă, a culturii, a artei, a scrisului și a muncii
academice.
Conducerea companiei privește cu un realism critic și prudent fenomenul digitalizării globale și
evoluția Inteligenței Artificiale.
Ea asociază digitalizarea extremă cu riscurile spionajului industrial, iar IA cu potențiale derapaje
etice ale viitorului.
Cu toate acestea, respectul pentru efortul de cercetare a rămas o prioritate de neclintit.
Din dorința de a sprijini diseminarea cunoașterii teoretice și analiza acestor instrumente digitale
inevitabile, implicarea financiară discretă a companiei INDA Craiova a făcut posibilă editarea și
publicarea a două lucrări de sinteză:
1. „Dicționarul Inteligenței Artificiale și al Civilizației Digitale”
2. „Inteligența Artificială pe înțelesul tuturor”
Menționez, din onestitate față de cititori, că sunt autorul acestor două lucrări.
Gestul arată că se pot face afaceri la un nivel tehnologic înalt, păstrând în același timp
atașamentul față de valorile culturii și ale științei.

7. În loc de încheiere
„Cunoașterea este prin ea însăși putere.” (Francis Bacon, 1597)

România nu duce lipsă de minți strălucite.
O dovedesc liceenii români campioni de la Houston, o dovedesc inginerii de la Craiova.
Îi lipsesc însă, prea des, locurile în care aceste minți să poată rodi acasă și decidenții care să le
prețuiască.
INDA Craiova arată că un asemenea loc se poate construi, chiar împotriva curentului: cu muncă,
cu realism, cu respect pentru cunoaștere și cu generozitate față de cultură.
Rămâne ca statul să înțeleagă, în sfârșit, că o asemenea companie nu este o simplă afacere
privată, ci o parte din averea intelectuală a țării.
Bibliografie

1. Documentație tehnică și surse oficiale de patrimoniu industrial

Website-ul oficial INDA Craiova – „Prezentarea instituției de cercetare și dezvoltare în domeniul
electronicii de putere și al echipamentelor de control bazate pe microcontrolere”. Detalii privind
sistemele de propulsie electrică pentru locomotive, tramvaie și troleibuze.
INDA Craiova – Echipamente pentru Tracțiune Electrică Feroviară – Specificații tehnice privind
convertoarele de tracțiune în tehnică IGBT (puteri între 400 kVA și 1250 kVA) utilizate pentru
modernizarea locomotivelor.
Portofoliul de beneficiari și parteneriate INDA – Istoricul colaborărilor cu CFR Călători, SCRL
Brașov, România Euro Est (Galați), Metrorex, Caterpillar (fost General Motors EMD), Alstom
Transport și Center for Automotive Research (Ohio State University, SUA).
2. Articole jurnalistice și analize economice de specialitate

Club Feroviar – „INDA Craiova scoate noxele din reviziile de vagoane. Proiecte verzi prin
PNRR”, autor Adrian Bărbulescu. Analiză a proiectelor ecologice (instalații pentru încălzirea
trenurilor și locomotive pe baterii).

5

Revista Electricianul – „INDA SRL din Craiova, pionier al electromobilității în România”.
Studiu de caz privind leadership-ul în dezvoltarea sistemelor de propulsie full electric pentru
camioane clasa 8 în SUA și proiectele feroviare naționale.