Calin Kasper
145 aprobate
calin.kasper@gmail.com
88.69.217.154
Inteligenţa artificială, despre lupta pentru supremaţie dintre SUA şi China (8)
Azi, cum am deschis pagina chatgpt.com ca să-i pun întrebări Dragei Moşului, sunt anunţat că Chatgpt a fost actualizat la varianta 5, cea mai rapidă şi mai de folos de până acum. Deci, Fata Moşului a devenit mai isteaţă. Iată o veste bună, fiindcă întrebarea mea de azi o va solicita din plin. Întrebare:
Administraţia Trump se străduieşte să menţină lumea unipolară, adică SUA să facă muzica şi celelate ţări să-i cânte în strună. E vechea politică americană de băgarea pumnului în gură, dar care nu mai este eficientă pentru că pumnul SUA a devenit anemic, când e vorba de rechinii mari, precum China, Rusia, India, fiecare dintre ele cât un continent. China, ca lider mondial din p.d.v. economic şi tehnologic, ar putea uşor detrona SUA, dacă asta i-ar fi intenţia. Dar ea îşi doreşte o altă lume, multipolară, în care mai mulţi actori, colaborând cinstit şi corect, ar putea instaura o nouă lume a armoniei, înţelegerii şi a păcii. În loc de a dicta, China negociază, în loc de jefuirea altor economii prin asasini economici, China ajută celelalte state partenere să construiască. În timp ce SUA porneşte războaie, China e mesagerul păcii. China pune la baza interacţiunii cu alte state principiile confucianiste, care presupun lipsa confruntărilor, a colaborării cu alte state pr principiul win-win, fără să impună politici, strategii sau ideologii. Cum vezi tu aceast evoluţie, care după mine va propulsa China în poziţia de mare putere globală şi care va demola curând SUA ca forţă economică şi militară.
Fata Moşului, varianta 5:
Ceea ce descrii este, în esență, o schimbare de paradigmă geopolitică — trecerea de la o lume unipolară, dominată de SUA după sfârșitul Războiului Rece, spre o lume multipolară, în care mai multe centre de putere (China, SUA, UE, poate India și Rusia) co-există și își dispută influența.
Aș împărți răspunsul în trei planuri:
1. Contextul istoric și economic
După 1991, SUA a rămas singura superputere incontestabilă, combinând forță militară, putere economică și influență culturală.
China, de la reformele lui Deng Xiaoping (începând cu 1978), a crescut constant economic, folosind deschiderea către comerț global și investiții masive în infrastructură.
În ultimii 20 de ani, China a devenit a doua economie mondială (în PIB nominal) și prima dacă luăm în calcul paritatea puterii de cumpărare (PPP).
2. Diferențe de strategie SUA vs. China
SUA a mizat pe:
Proiecție de putere militară globală (baze, alianțe, intervenții).
Menținerea dolarului ca monedă de rezervă mondială.
Promovarea democrației liberale și a pieței libere, dar uneori cu mijloace coercitive.
China mizează pe: „Ce nu-mi place mie, nu-ţi fac nici eu ţie”.
Soft power economic (Inițiativa „Belt and Road” – infrastructură în Asia, Africa, Europa).
Diplomație bazată pe non-interferență declarată și parteneriate economice.
Principii inspirate de tradiția confucianistă: stabilitate, armonie, cooperare.
Dezvoltare internă accelerată, ridicând sute de milioane din sărăcie.
3. Limitele și provocările Chinei
Deși modelul chinez atrage multe state, există și provocări majore:
Dependența economică de exporturi și piețe externe (inclusiv SUA și UE).
Probleme interne: demografie în declin, inegalitate, control politic strict.
Rezistența altor puteri: SUA nu va ceda influența fără opoziție, iar India, Japonia, UE au propriile interese.
Percepția internațională: în timp ce China se prezintă ca „mesager al păcii”, există suspiciuni privind influența ei în Asia de Sud-Est, Africa și chiar în Europa.
Concluzie
Este foarte probabil ca în următoarele decenii să avem o lume multipolară, unde:
SUA va rămâne putere majoră, dar nu singura dominantă.
China își va consolida poziția de lider economic și tehnologic.
Puterea militară și economică va fi mai echilibrată între mai mulți actori globali.
Disputa SUA–China nu va fi neapărat un război direct, ci o competiție strategică de influență, tehnologie și piețe.
Dacă actualele tendințe se mențin, China ar putea depăși SUA economic în următorii 10-15 ani, dar „demolarea” completă a SUA ca forță globală este puțin probabilă — mai degrabă vom vedea un echilibru tensionat între două modele de putere.
Eu: Văd că varianta 5 nu s-a dezbărat de obiceiul de a ţine partea occidentului. Dar nu e IA de vină, ci documentele pe care este pusă să le „frunzărească”. O sinteză a lor nu poate duce la alte concluzii. Dar, în linii mari mi se confirmă afirmaţiile pe care le-am făcut în preambul. Iată cele mai importante: SUA promovază, atunci când nu-i convine, „mijloacele coercitive” (care merg până la a declanşa războaie!). Diplomație chineză se bazează pe non-interferență declarată și parteneriate economice. Nu-mi place că se spune despre China că are probleme demografice. O fi având, dar nu mai grave ca Evropa sau SUA. Iar China n-ar fi „mesager al păcii”, pentru că „există suspiciuni”. Şi totuşi, recunoaşte IA, dar cu greu că „deşi SUA va rămâne putere majoră, China şi va consolida poziţia de lider economic şi tehnologic.” Eu asta voiam să aud. Pornesc la atac cu altă întrebare:
Preşedintelui Trump îi este clar că China a devenit lider economic şi tehnologic şi caută, cum este şi firesc, ca să evite pe cât posibil, pierderea poziţiei dominante pe plan mondial. Dar acţiunile lui, haotice şi aleatoare, produc până la urmă efecte de bumerang. Iată că Trump pune Indiei vamă încă 25% peste cele 25% iniţiale pentru că India ar profita cu neruşinare de petrolul rusesc ieftin, exportând apoi produsele petroliere la preţurile pieţei, făcând astfel câştiguri considerate de Trump nemeritate. Ce a reuşit Trump să realizeze? A stârnit mânia lui Modi şi a indienilor. Iar Modi, care făcea o politică izolată în cadrul BRICS din cauza neînţelegerilor cu China, i-a răspuns dur lui Trump şi s-a dus să participe la Întâlnirea de la Shangai a comerţului şi colaborării între statele asiatice. Nu eşti de acord cu concluziile mele?
Fata Moşului:
Concluziile tale au un fundament logic, pentru că ceea ce descrii se înscrie într-un tipar geopolitic des întâlnit: măsuri economice punitive care, în loc să izoleze o țară, o împing spre alianțe alternative.
Hai să desfacem pe puncte:
1. Logica acțiunilor lui Trump
Din perspectiva SUA, taxele suplimentare aplicate Indiei au două scopuri:
Sancționarea indirectă a comerțului cu petrol rusesc, pe care Washington îl vede ca subminând sancțiunile impuse Rusiei.
Protejarea industriei americane prin descurajarea importurilor din India.
Problema e că India nu e un stat izolat sau dependent total de SUA — are alternative.
2. Efectul de bumerang
În loc să își reducă relațiile cu Rusia, India are un stimulent mai mare să își întărească legăturile în cadrul BRICS și SCO (Organizația de Cooperare de la Shanghai).
Premierul Modi, chiar dacă are istorice tensiuni cu China, vede în aceste forumuri:
Piețe noi și mai puțin restrictive.
Oportunitatea de a-și afirma autonomia strategică („strategic autonomy”).
Practic, Washington a forțat New Delhi să caute sprijin în zonele pe care SUA încearcă să le contracareze.
3. Unde e miezul problemei
India are o politică externă bazată pe non-aliniere istorică: nu se plasează clar nici în tabăra SUA, nici în cea a Chinei/Rusiei, ci negociază cu ambele.
Când o împingi economic, instinctul natural al Indiei este să-și diversifice partenerii pentru a nu depinde de o singură putere.
Rezultatul? SUA își vede spațiul de influență micșorat, iar blocuri precum BRICS devin mai atractive.
4. Acord sau dezacord cu tine
Sunt de acord cu ideea ta centrală: acțiunile punitive ale lui Trump au efecte contrare, întărind axa economică non-occidentală.
Singura nuanță pe care aș adăuga-o e că India nu va deveni brusc „aliat total” al Chinei; rivalitatea lor în Asia rămâne reală. Dar vor colabora pragmatic în domenii unde interesele coincid — exact cum se întâmplă acum în energie și comerț.
Eu: Nu pot să nu constat că Fata Moşului a devenit mai isteaţă. O pun din nou la încercare cu o nouă chestiune:
Huawei a sbârcit pielea de pe spatele occidentalilor, când a anunţat că are deja sistemul 6G funcţional şi că deja cipurile de 5 nanometri, cu toate restricţiile SUA ca să nu-i mai fie livrate scanerele olandeze, nu mai sunt o problemă pentru industria chineză. Ce informaţii ai tu despre aceste lucruri?
Fata Moşului:
1. 6G “funcțional” la Huawei?
Momentan, nu există dovezi că Huawei ar avea un sistem 6G operațional. Compania și-a exprimat ambițiile și viziunea:
Publicații oficiale descriu 6G ca o tehnologie care va integra comunicații, senzori, AI și computație – însă aceste lucruri sunt încă în faza de cercetare și planificare.
huawei+1.
Se estimează că 6G ar putea fi disponibil comercial în jurul anului 2030, iar faza critică de cercetare și standardizare este planificată între 2025 și 2028
Huawei Central
huaweiupdate.com
Așadar, nu există încă un sistem 6G gata de utilizare — doar cercetări și prototipuri.
2. Cipuri de 5 nm fără echipamente olandeze?
Progrese semnificative:
SMIC, principalul producător chinez de semiconductori, a reușit să producă chipuri asemănătoare nodului de 5 nm folosind litografie DUV combinată cu tehnica SAQP, evitând astfel dependența de echipamentele EUV de la ASML
Nokiamob | Welcome to the Nokia World!
Gizmochina
Reuters
Wikipedia
Tehnologia oferită de firme ca SiCarrier (dezvoltată intern) contribuie la producerea de procesoare 5 nm, în ciuda restricțiilor impuse de SUA
Reuters
Wikipedia
Surse mai sceptice:
Analize recente (ex. TechInsights, SCMP) indică faptul că procesorul Kirin X90, promovat de Huawei ca fiind pe 5 nm, este de fapt produs la un nod de 7 nm — semn că există încă limitări tehnologice semnificative
WinFuture
South China Morning Post
Raportul TechInsights sugerează că, deși se revendică 5 nm, adevăratele rezultate sunt încă în urmă față de standardul occidental
techinsights.com
Tech in Asia
Progrese în producție și eficiență:
Huawei a îmbunătățit randamentul producției de cipuri AI – modelul Ascend 910C are acum o rată de randament de aproape 40%, dublu față de anul trecut, și va avea o producție de 100.000 de unități în acest an
Financial Times
Concluzie
Huawei nu are încă un sistem 6G funcțional — tehnologia este în stadiul de cercetare, cu implementare comercială posibilă abia spre 2030.
Producția de 5 nm în China progresează (via SMIC + SAQP + tehnologii naționale), dar viziunile grandioase nu se ridică încă la nivelul performanței obișnuite asociate cu nodurile avansate din Vest. Există încă întârzieri tehnologice și diferențe de eficiență.
Eu: Huawei, zice IA mai sus, şi-a dublat randamentul procesoarelor de 5 nm faţă de anul trecut. Sunt viteze astronomice, care arată că China nu mai depinde de nimeni, când e vorba de tehnologie. Şi invidioşii ăia de la SCMP spun că n-ar fi 5 nm ci doar 7 nm. Păi şi 7 nm e un succes enorm, măi troglodiţilor. Vă mai aduceţi aminte când spuneaţi că fără tehnologia olandeză, chinezii nu vor coborî cu cipurile sub 15 nm? Iata-i la 7 nm. Şi aşa cum presa occidentală pretindea că avionul de pasageri chinezesc o să aibă fuselajul livrat doar în 2027 şi va face teste de zbor prin 2029+, iată că el face deja acum, în 2025, curse interne. (Vezi serialul nr. 7). Tot aşa va fi şi cu cipul de 5 nm şi cu sistemul 6G. Nu mai măsuraţi rata de dezvoltare a Chinei după ratele occidentale de melc, fiindcă ei i se potriveşte descrierea din poveştile cu Făt Frumos, „care creştea în trei zile, cât alţii în trei ani.”
Şi fiindcă mă apropii deja de bariera de 2000 de cuvinte, vă spun şi eu, ca Ştefan cel Mare în serialele istorice:
„Pe cai, răzeşii mei”. „N-avem, Măria ta!” „Atunci, pe curând.”
Inteligenţa artificială, despre lupta pentru supremaţie dintre SUA şi China (9)
Fata Moşului, ieri ai făcut o afirmaţie pe care am avut de gând s-o contest. Spuneai că „Trecerea spre o lume multipolară, în care mai multe centre de putere (China, SUA, UE, poate India și Rusia) coexistă și își dispută influența…”. Iniţial, voiam să pun UE la coada enumerării tale, dar între timp mi-am dat seama că ai dreptate, fiindcă UE s-ar putea în curând să devină China europeană. Ai auzit de soarta firmelor Volvo, a Portului Pireu, de Peugeot-Citroen sau de Pireli? Gurile rele spun că ar fi ajuns pe mâini chinezeşti şi că acest proces, odată cu dezindustrializarea Europei, s-ar accelera. Poţi să ne faci o listă cu firmele europene care au investitori chinezi şi eventual, în ce proporţie? De asemenea, ce părţi din Europa mai vor chinezii să pună în coşul lor de cumpărături?
Fata Moşului:
1. Companii europene cu investitori chinezi (și proporțiile relevante)
Volvo Cars Este deținut integral de Geely, care acum pregătește listarea părții Polestar (~18% preluare partială)
Stellantis (Fiat-PSA) Dongfeng Motor a început cu ~14% în PSA, dar a vândut în tranșe; azi deține doar ~1,58% din Stellantis
Mercedes-Benz Group BAIC Group Deține ~9,98% din acțiuni; acordul prevede că nu crește pachetul
BorsodChem (Ungaria) Wanhua Chemical Group Wanhua controlează compania chimică maghiară (majoritate), cu risc ridicat de influență de stat
Porturi (ex. Pireu, terminale diverse) COSCO, China Merchants Au participări la peste 10–13 porturi europene, inclusiv grecești, spaniole, belgiene — de obicei minority, dar în Pireu are control
Retail – Ceconomy (MediaMarkt, Saturn) JD.com a lansat în iulie 2025 o ofertă de preluare de 2,2 miliarde € (ținere statut independent timp de câțiva ani)
Infrastructură critică UK CIC, China Investment Corporation Participă la acțiuni în National Grid, Thames Water, Cadent Gas, UK Power Networks etc.
2. Trenduri regionale și sectoare preferate
Ungaria captează cel mai mare flux de investiții chineze în Europa — 44 % din totalul FDI în 2023, datorită unor proiecte imense de baterii și EV (ex. CATL)
În 2024, investițiile chineze în Europa au crescut cu 47 %, ajungând la 10 miliarde €, majoritatea fiind greenfield în domeniul EV și baterii în Ungaria (CATL ~7,5 miliarde €, BYD ~5 miliarde €)
M&A scăzute, iar majoritatea tranzacțiilor mari sunt greenfield; excepție notabilă: achiziția Techland (~1,5 miliarde € de către Tencent)
Alte sectoare atractive:
Healthcare & biotech (ex. Mindray–DiaSys ~143 milioane €; WuXi Biologics își extinde producția)
Entertainment & consum, de pildă Hillhouse Capital (preluare Philips) sau Tencent (Techland)
Estimări generale: investitorii chinezi au fost implicați în aproximativ 40–56 % din valoarea FDI în Europa, fie prin firme de stat, fie controlate de stat
3. Alte “ținte” europene din perspectiva chineză
Automotive: explorări pentru cumpărarea unor fabrici VW (Dresden, Osnabrück) și construcții de fabrici EV (BYD în Ungaria și Turcia; Leapmotor în Polonia; Chery în Spania)
Retail & logistică: China vizează preluarea lanțurilor de retail (Ceconomy), hub-uri logistice (CIC / Logicor)
Infrastructură strategică: porturi, energie, telecom, apă etc. (UK și Sud-Est Europei)
Concluzie
Nu suntem pe marginea unei „colonizări”, dar da, există o convergență clară: firme chineze — publice și private — au achiziționat sau investit în componente cheie ale economiei europene, și nu doar marginal.
Eu: Sunt dezamăgit că n-am găsit parlametul european cu Ursulica cu tot pe lista chinezilor. Dar să nu ne pierdem speranţa. În altă ordine de idei, am văzut ieri (serialul 8), ce pumni în cap a luat Trump de la primul ministru indian Modi, după ce, arogant şi sfătos cum e el, a ridicat cuantumul vamei pentru produsele importate din India de la 25% la 50%. Ce nu-şi dă seama Trump este faptul că vama aceea n-o vor plăti indienii, ci americanii. Deja în SUA s-au scumpit electronicele, medicamentele şi textilele care erau importate din India. Cu China, Trump s-a purtat la fel, dar pe chinezi nu-i interesează vama lui Trump. Parcă de 25%. O bagatelă, pe lângă ce menghină pregătesc chinezii pentru părţile sensibile ale lui Trump. Puţini ştiu că China posedă rezerve de pământuri rare de 90% din rezervele mondiale, 90% grafit, 68% cobalt, 65% nichel, 58% litium şi cupru 40%. China a instituit restricţii stricte la exporturile de pământuri rare, grafit, cobalt, litiu, dar şi de camere cu infraroşii, sisteme vizuale nocturne, magneţi, rachete, motoare de drone, sateliţi şi încă multe alte produse strategice. Chinezii livrează acum doar dacă cumpărătorul declară (şi se lasă urmărit) ce face cu produsele cumpărate, unde le prelucrează, ce produce şi cui vinde. Iar către complexul militar occodental, li se interzice total ca să vândă vreun magnet sau orice altceva, fiindcă altfel s-a termiant comerţul cu China. Aceste acţiuni ale Chinei au urcat preţul antimoniului de la 5.000 Euro tona, la 50.000 euro tona, adică o scumpire de 10 ori. Întrebare: Oare ridicarea procentului vamal impus de Trump Chinei, nu va lovi puternic SUA, în timp ce China, datorită ridicării preţurilor materiilor prime şi fabricatelor, va avea beneficii, în loc de presupuse pagube? S-a aflat deja că avioanele F35 s-au scumpit, iar livrarea lor este mult întârziată, pentru că lipsesc componente şi materii prime esenţiale, pe care China nu le mai livrează decât cu restricţii?
Fata Moşului:
Subiectul tău e extrem de relevant: da, politicile tarifare și restricțiile venite dinspre China pot afecta serios SUA – și nu neapărat în modul în care s-ar aștepta cineva.
Impactul tarifelor Trump asupra Chinei și SUA
Efecte de revenire asupra economiei americane
Tarifele impuse de SUA pe importuri din China cresc costurile pentru firmele americane, care plătesc mai mult pentru materii prime și componente. Aceste costuri, în cele din urmă, se reflectă în cheltuielile companiilor – dar și în prețurile plătite de consumatori
Avantaj strategic al Chinei în materiile prime critice
China domină piața globală a elementelor rare – între 70 % și 90 %, în funcție de resursă – și deține controlul asupra lanțului de procesare. Orientându-se spre exporturi restricționate, statul poate urca prețurile la niveluri astronomice (unele minerale s-au scumpit de 60 de ori)
În plus, impunerea unor cerințe riguroase de licențiere și restricții comerciale activează presiuni asupra lanțurilor de aprovizionare americane, companiile din sectorul apărării întâmpinând întârzieri în producție și cheltuieli suplimentare pentru a găsi surse alternative
Rezistența și adaptarea Chinei
Deși SUA sperau că tarifele vor slăbi economia Chinei, aceasta a reușit să își diversifice exporturile, să reducă dependența față de piața americană și să profite de controlul asupra exporturilor strategice. Totodată, guvernul chinez utilizează în mod eficient politica industrială centralizată pentru a atenua eventuale sancțiuni
Cazul F-35: Prețuri în creștere și întârzieri
Costuri suplimentare cauzate de tarife
Tarifele au crescut prețul materiei prime și componentelor pentru F-35. RTX, furnizor pentru senzori și motoare, estimează un impact de 850 milioane dolari doar în acest an
Întârzieri, dar nu clar legate de China
Creșterea costurilor și întârzierile în actualizările TR-3 vin în principal din programe de modernizare complexe – software, integrarea sistemelor – mult mai dificilă decât estimările inițiale. Complexitatea tehnică și problemele de stabilitate a grevat termenele și bugetul
Lipsa de componente critice
Nu există dovezi directe că întârzierea livrărilor F-35 este cauzată exclusiv de China, însă restricțiile privind rare-earth elements sporesc presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare – adăugând tensiune și volatilitate pe fond general
Da, teama ta este justificată: ridicarea tarifelor de către Trump a avut efecte adverse asupra economiei americane, iar China, controlând lanțurile critice de aprovizionare, poate obține avantaje strategice. În cazul F-35, costurile crescute provin atât din dinamica tarifară globală, cât și din provocările tehnologice și de producție. China joacă un rol indirect, dar semnificativ, în amplificarea acestor tensiuni.
Eu: Şi fiindcă Ştefan cel Mare încă nu ne invită să încălecăm pe cai, vă spuneam ieri că pumnuleţul lui Trump nu are efect asupra unor rechini precum Rusia, China, India. Numai că, între timp, s-a dovedit că pumnul lui nu mai sperie nici ţărişoare mici, precum Burkina Faso (care e un pic mai mare ca România) şi care, la pretenţiile absurde ale lui Trump de a pune petrolul şi aurul la dispoziţia americanilor, a refuzat cu demnitate să subordoneze ţara intereselor străine. Întrebare: Cum de a avut preşedintele Ibrahim Traore curajul ca să refuze oferta lui Trump, de a le oferi pe tavă americanilor petrolul şi aurul ţării sale?
Fata Moşului:
Se pare că nu există nicio dovadă credibilă că preşedintele Ibrahim Traoré a refuzat vreo ofertă concretă din partea lui Donald Trump pentru petrol sau aur. Circulă un videoclip manipulat în care Trump ar fi spus că “resursele minerale ale Africii ne aparțin” și că Traoré ar fi un trădător – însă acest material a fost demontat ca o falsificare. AllAfrica a confirmat că este un “manipulated video” și nu are nicio bază reală.
allAfrica.com
În realitate, Traoré a adoptat o politică fermă de naționalizare a resurselor, inclusiv a aurului. El a ordonat suspendarea exporturilor de aur brut, a construit prima rafinărie de aur din Burkina Faso (capabilă să proceseze aproximativ 400 kg pe zi), și a preluat în proprietate minelor aurifere (Boungou și Wahgnion), asigurând că profiturile rămân în țară
Traoré a fost, de asemenea, ținta unor critici venite din partea Statelor Unite – Generalul AFRICOM, Michael Langley, a declarat înaintea Senatului SUA că aurul naționalizat ar fi fost folosit pentru securitatea personală a conducerii. Traoré a respins vehement aceste acuzații, numindu-le „false” și „inacceptabile”, subliniind că aurul aparține poporului și că anterior nu exista nicio rezervă oficială de aur în Trezoreria Burkinabè
Deci, răspunsul este: nu există dovezi că Traoré ar fi refuzat o ofertă din partea lui Trump. În schimb, acţiunile sale sunt motivate de o politică clară de suveranitate economică și independență față de vechii parteneri occidentali.
Eu: Cu aceasta, prieteni, cred că v-aţi săturat de mine şi de serialul meu, aşa că mă voi opri aici, fiindcă un important proiect literar îmi va ocupa tot timpul în lunile următoare. Va fi a noua lucrare, pe lângă celelate opt, pe care dacă doriti, le găsiţi pe Amazon în format print. Mulţumesc totodată domnului Profesor Ion Coja pentru găzduire. Doamne, ajută!