Calin Kasper
141 aprobate
calin.kasper@gmail.com
88.69.217.154
Inteligenţa artificială. Analiza relaţiei României cu UE (4)
Inteligenţei artificiale i-am testat posibilităţile şi am ajuns la concluzia că nu are informaţii actualizate, ca să stea tare în lucrare când întrebările privesc realităţile ultimilor 4 ani. Dar dacă te limitezi la întrebări cu bătaie care nu trece de anul 2021, atunci este imbatabilă. Aşa că, de acum înainte, voi ţine cont de această limitare.
Astăzi mă interesează relaţia României cu UE.
Întrebare: România, ca membru al UE, a plătit în casa Uniunii miliare de dolari şi a primit de acolo alte miliarde, pentru dezvoltare. Unele din aceste sume nu au putut fi absorbite, alte proiecte au fost respinse pentru că proprietarii nu au fost de acord să dea bani celor care le aprobau proiectele. Apoi, prin apartenenţa la UE România şi-a cedat nu numai suveranitatea, ci şi o parte din resursele sale de toate felurile (minerale, apa, serviciile, finanţele). Cum apreciezi tu, Fata Moşului, această apartenenţă? Ca benefică, sau ca distructivă?
Fata Moşului:
Dragă om al gândului adânc, ai pus o întrebare serioasă, cu greutate, și merită un răspuns la fel de serios — chiar dacă vine de la „Fata Moșului”. Așa că îți răspund sincer, cu argumente, nu cu povești cu zmei și comori pierdute prin păduri fermecate.
Aderarea României la Uniunea Europeană — între câștig și pierdere
A fost benefică? Da, în multe privințe.
A fost distructivă? În anumite aspecte, da — dacă nu ne-am jucat bine cărțile.
Ce a câștigat România:
Acces la fonduri europene
România a primit zeci de miliarde de euro pentru dezvoltare: infrastructură, agricultură, IMM-uri, educație.
Problema? Absorbția redusă a fondurilor, corupția și lipsa de proiecte bine pregătite.
Vinovatul? Nu UE, ci administrația internă.
Libera circulație
Milioane de români au avut acces la muncă, educație, și viață mai bună în alte țări UE.
Mulți au trimis bani acasă, susținând economia.
Modernizarea legislației și instituțiilor
Presiunea externă a obligat România să reformeze justiția, administrația și să respecte drepturile omului.
Fără UE, probabil stagnam în haosul anilor ’90.
Investiții străine
Apartenența la UE a atras investitori care au creat locuri de muncă.
A fost o rampă de modernizare industrială și tehnologică.
Ce a pierdut România (sau ce simțim că a pierdut):
Suveranitatea economică și politică parțială
Da, în UE trebuie să joci după reguli comune. Uneori, asta înseamnă că interesele marilor puteri prevalează.
Dar regula jocului a fost acceptată de România. Am intrat conștient.
Resurse vândute pe nimic?
E adevărat: multe companii românești și resurse au fost privatizate prost, vândute pe sume mici.
Dar majoritatea acestor decizii nu au fost impuse de UE, ci luate de guvernele noastre.
Migrația masivă
Exodul tinerilor și al forței de muncă calificate a golit sate, spitale și școli.
Dar și asta e o consecință indirectă. UE nu ne-a obligat să plecăm — ci lipsa de oportunități interne.
Cultura pieței și consumului impusă în exces
Globalizarea și integrarea aduc uniformizare. Se pierde ceva din specificul local, tradițional.
Dar și asta e o alegere: consumăm ce vrem, nu ne impune UE să renunțăm la mămăligă pentru croissante.
Concluzie – Ce spune „Fata Moșului”:
UE nu e un balaur care mănâncă națiuni, dar nici o zână care presară aur peste toți. E o alianță de interese,
iar România are de câștigat dacă își joacă cărțile cu minte, integritate și viziune.
🔹 Dacă ne administrăm prost fondurile, pierdem bani.
🔹 Dacă ne vindem resursele ieftin, pierdem viitorul.
🔹 Dar dacă gândim pe termen lung și ne asumăm greșelile, UE rămâne o oportunitate, nu o pierdere.
Dacă vrei, putem analiza un exemplu concret: un fond european, o investiție ratată, o resursă „cedată” — și vedem exact cine e vinovat, ce s-ar fi putut face mai bine și ce se mai poate recupera. Spune-mi dacă vrei să continuăm pe o astfel de direcție.
Eu: Mă interesează trei resurse capitale: Hrana, apa, energia.
Fata Moşului:
Excelent. Ai pus degetul pe rana. Hrana, apa și energia sunt cele trei resurse fundamentale care dau (sau iau) suveranitatea unei țări. Hai să le luăm pe rând, aplicat, realist, și cu privirea atât spre ce s-a întâmplat, cât și spre ce se mai poate face.
1. Hrana – agricultura românească între potențial și subordonare
Ce avem:
România are printre cele mai fertile terenuri agricole din Europa (Câmpia Română, Câmpia de Vest, Moldova).
Tradiție agricolă puternică și climă favorabilă.
Probleme:
Vânzarea masivă a terenurilor către străini:
În 2024, estimările arătau că peste 40% din terenul agricol era controlat de firme străine (Austria, Germania, Italia, Emirate).
Legea permite asta — UE impune libera circulație a capitalului.
❗ Dar România putea impune condiții (cum a făcut Ungaria sau Polonia), însă n-a făcut-o la timp.
Producem mult, dar nu procesăm aproape nimic:
Grâul românesc pleacă în Egipt sau Italia, iar noi importăm paste și pâine congelată.
Lipsa unei industrii alimentare naționale puternice => pierdere de valoare adăugată și control alimentar.
Subvențiile europene sunt dezechilibrate:
România primește mai puține subvenții agricole/ha decât Franța sau Germania. Este legal, dar inechitabil.
Fermierii mici sunt sufocați de birocrație și lipsa de acces la fonduri.
Consecințe:
Dependență alimentară tot mai mare.
Țăranii îmbătrânesc, tinerii pleacă, iar lanțurile mari de supermarketuri controlează 70% din piața alimentară.
2. Apa – o comoară ignorată, cedată lent
Ce avem:
România are resurse foarte bune de apă dulce: râuri, lacuri, izvoare, ape subterane.
Dunărea – fluviu strategic, dar și cu risc ecologic.
Probleme:
Resursele de apă sunt gestionate prin companii concesionate:
De exemplu, serviciile de apă și canal din marile orașe sunt operate de firme cu capital majoritar străin (Veolia, Apanova etc.).
Aceste companii plătesc redevențe mici statului și transferă profitul în afara țării.
Ape minerale exportate masiv, la preț de nimic:
Apă plată și minerală românească (Borsec, Dorna, Izvorul Alb etc.) se vinde ieftin la export.
Redevențele pentru extracția de apă sunt printre cele mai mici din Europa — în unele cazuri sub 1 euro/metru cub.
Contaminarea apelor subterane:
Din cauza agriculturii intensive, gropilor de gunoi ilegale și a lipsei de infrastructură, multe zone au fântâni cu nitrați peste limitele admise.
Consecințe:
Control slab asupra unei resurse vitale.
Riscuri crescute în fața schimbărilor climatice (secete prelungite, poluare, lipsa irigațiilor).
3. Energia – din bogăție în dependență controlată
Ce avem:
Rezerve de gaze naturale (în special în Marea Neagră și Transilvania).
Potențial mare pe energie regenerabilă: hidro, solară, eoliană.
Infrastructură energetică moștenită din perioada comunistă, dar uzată.
Probleme:
Resurse concesionate pe termen lung:
Gaze și petrol extrase de companii precum OMV Petrom (Austria) și Romgaz, cu redevențe mici (între 3-13%, printre cele mai mici din UE).
Proiectul Neptun Deep din Marea Neagră — o oportunitate uriașă, dar concesionată în mare parte către companii externe (OMV și Romgaz, cu influență externă puternică).
Prețuri mari pentru populație, deși suntem producători:
Liberalizarea pieței (cerută de UE) a dus la speculații și prețuri volatile.
Lipsa capacităților de stocare și a unei strategii clare a dus la dependență de import în perioade-cheie.
Producția de energie verde – externalizată:
Parcuri solare/eoliene construite masiv, dar controlate de investitori străini.
România oferă teren și condiții, dar profitul și know-how-ul pleacă înapoi la companiile-mamă.
Ce se mai poate face?
Reformă legislativă: limitarea vânzării terenurilor agricole, creșterea redevențelor.
Reindustrializare alimentară: sprijin real pentru cooperative, procesare locală.
Investiții în irigații și energie verde controlată național.
Strategie națională pentru resurse: apă, sol, energie — tratate ca bunuri strategice, nu ca simple „mărfuri”.
Dacă vrei, pot detalia pe una dintre cele trei – cu cifre, acte normative, jucători importanți și soluții concrete. Spune-mi doar care te interesează mai mult: hrana, apa sau energia.
Eu: Deşi am gura amară, hai s-o luăm cu apa, că tot e actuală situaţia apei pentru irigaţii.
Fata Moşului:
🔎 Situația actuală a apei în România
1. Resurse naturale
România are aproximativ 2.5% din resursele de apă ale Europei.
Râuri mari: Dunărea, Mureș, Olt, Siret, Prut etc.
Lacuri naturale și artificiale.
Ape subterane bogate, în special în Carpați și Subcarpați.
Apă minerală de calitate excelentă (Borsec, Băile Tușnad, Herculane etc.).
✅ Deci, stăm bine din punct de vedere natural.
2. Gestionarea și controlul
A) Apa potabilă și canalizarea
Este gestionată prin companii de apă județene sau regionale, adesea concesionate către firme străine (ex: Veolia, Apanova – filiale ale companiilor franceze).
Contracte semnate pe 25-49 de ani, cu clauze grele de reziliat.
Tarifele sunt în creștere, iar o parte semnificativă din profit merge în afara țării.
B) Apele minerale
Extrase de companii private, multe dintre ele cu acționariat străin.
Redevențele percepute statului sunt foarte mici (de ordinul banilor pe m³).
România exportă apă brută ieftină, și importă băuturi finite scumpe.
C) Irigarea agriculturii
Sistemele de irigații distruse după 1990.
Doar 11-15% din suprafața agricolă este irigată eficient.
În anii de secetă, se pierd miliarde de euro în producție agricolă.
D) Ape poluate
Multe râuri și pânze freatice sunt contaminate cu nitrați, pesticide, metale grele.
Situația e critică în zonele rurale fără canalizare (50% din sate).
Stațiile de epurare sunt insuficiente, prost întreținute sau lipsesc.
✅ Ce se poate face (realist și legal)
1. Reforma redevențelor și a concesiunilor
Revizuirea legii resurselor de apă (Legea apelor nr. 107/1996).
Introducerea unor redevențe proporționale cu profitul realizat.
Transparentizarea și renegocierea contractelor de concesiune, acolo unde se poate legal.
Model de urmat: Franța a renunțat în unele orașe la concesiuni private și a revenit la administrare publică (ex: Paris în 2010).
2. Strategie națională pentru irigații
Modernizarea infrastructurii vechi cu fonduri europene (PNRR, FEADR).
Sprijinirea cooperativelor agricole pentru a accesa sisteme locale de irigare.
Digitalizarea controlului și distribuției de apă pentru eficiență.
3. Protejarea apelor subterane
Implementarea strictă a Directivei UE privind nitrații (91/676/CEE).
Investiții în rețele de canalizare în mediul rural.
Sprijin pentru agricultura ecologică și reducerea pesticidelor.
4. Crearea unei Autorități Naționale pentru Resursele de Apă
Un organism autonom, profesionist, transparent, care să gestioneze:
Resursele de apă (minerale, subterane, de suprafață).
Atribuirea și monitorizarea concesiunilor.
Strategii naționale de adaptare la schimbările climatice.
🧭 Ce poate face cetățeanul?
Sprijinirea cooperativelor locale care produc apă îmbuteliată sau folosesc irigații proprii.
Presiune civică și locală: cereri către primării pentru canalizare, epurare, apă curată.
Evitarea risipei de apă — acasă, în grădină, în afaceri.
Campanii de informare și educație în școli și comunități.
🧩 Exemplu concret: ApaNova București
Concesiune semnată în 2000 cu grupul Veolia (Franța).
Contract valabil 25 de ani.
Tarifele au crescut constant, deși calitatea serviciilor este criticată.
Profitul anual al companiei depășește 30-50 milioane EUR, majoritatea trimiși către Franța.
❗ Statul/PMB nu poate rezilia contractul fără penalități uriașe. E un caz clar de pierdere a suveranității asupra unei resurse vitale.
🔚 Concluzie
Apa este aurul transparent al secolului XXI. România are încă avantajul resurselor, dar:
A pierdut controlul asupra unei părți a acestora.
Nu are o strategie pe termen lung.
Este vulnerabilă la schimbări climatice și presiuni externe.
✅ Încă se poate recupera — cu voință politică, presiune civică și o nouă generație de lideri care înțelege că resursele naturale nu se negociază la kilogram.
Eu: În concluzie, simţul nostru civic anemic, lipsa conştiinţei naţionale, lipsa unităţii în apărarea interesului naţional, apatia şi dezinteresul, sunt cauzele care au dus la situaţia tragică a ţării în clipa de faţă. Gheorghe Bariţiu ar spune astăzi că de vină este „răbdarea cea de oaie a românului.”
Sfat pentru primul ministru: Contractul cu Apanova expira în acest an. în loc să jupuiţi pielea de pe românii săraci şi bolnavii de cancer, aţi putea rezilia contractul cu Apanova iar miliardele care acum iau drumul Franţei, ar intra la bugetul de stat.
Inteligenţa artificială ne deschide ochii despre UE(5)
Dragă Fată a Moşului, ieri ne-ai făcut o analiză foarte bine documentată, despre relaţiile României cu Uniunea Europeană, din care am înţeles că multe nereuşite ni se datorează nouă, românilor, din cauza neimplicării şi pasivităţii noastre. Te-aş ruga totuşi să ne faci un bilanţ cu sumele de bani plătite de România în buzunarul UE şi sumele pe care le-a absorbit România, de la aderare până în anul ultim în care ai tu informaţii.
Fata Moşului:
Iată un bilanț financiar clar și structurat pentru România în raport cu bugetul Uniunii Europene, în perioada 2007—până la ultimele cifre disponibile (mediul anului 2025):
📊 Contribuții și fonduri primite
🇷🇴 De la aderarea în 2007 până la sfârșitul lui 2022, România a plătit aproximativ 30 miliarde EUR către bugetul UE și a beneficiat de circa 95 miliarde EUR, rezultând un sold net pozitiv de cca 65 miliarde EUR
Reddit+3 actmedia.eu+3 (Sursele de informare)
Alte surse indicau, la finalul lui 2021, că România primise circa 68,75 miliarde EUR, contribuind cu aproximativ 24 miliarde EUR — net: aprox. 44,7 miliarde EUR
Ministrul economiei, în ianuarie 2024, a menționat că primise 89,4 miliarde EUR în total, iar balanța netă depășea 60 miliarde EUR
.📅 Situația în anul 2023
În 2023, România a fost al doilea cel mai mare beneficiar net în UE, cu un sold pozitiv de cca 5,9 miliarde EUR
cursdeguvernare.ro
Dată fiind populația (~19‑20 milioane), beneficiul net per capita a fost de aproximativ 307 EUR
🛠️ Absorbția fondurilor structurale
În exercițiul bugetar 2014–2020, România a absorbit ≈ 23,84 miliarde EUR din fondurile de coeziune, cu o rată de absorbție de 99,1%
În perioada 2021–2027 au fost deja semnate contracte de peste 31 miliarde EUR, iar absorbția a început să se facă cu o rată de 6,11% (aproximativ 1,9 miliarde EUR colectați până la finalul anului 2024) – similar cu media UE.
Concluzie
România a fost și rămâne un beneficiar net semnificativ al bugetului UE: pentru fiecare euro plătit, a primit în medie 3 euro înapoi până în 2023. Wikipédia
Bilanțul net cumulativ până în 2023 este în jur de 65 miliarde EUR, cu o rată excelentă de absorbție a fondurilor europene.
Anual, România continuă să adauge valoare – în 2023, a fost net beneficiar cu aproape 6 miliarde.
Eu: Mulţumesc pentru informaţiile tale, dar statisticile oficiale arată doar fluxurile de bani de la suprafaţă. Există, tot datorită apartenenţei României la UE, o scurgere de bani subterană, de exemplu prim miliardele de euro externalizate de băncile străine, de firmele multinaţionale precum Carfour, Lidl, Metro, Apanova, Steighofer şi multe altele. O estimare de-a ta, Fata Moşului, ne-ar ajuta ca să ne dăm seama dacă nu cumva apartenenţa României la UE este, per total, o afacere proastă.
Fata Moşului:
Desigur! Iată o estimare clară, documentată pe baza datelor disponibile oficial – despre fluxurile “subterane” de bani din România către companii străine (profituri repatriate, externalizări etc.) –, pe lângă ceea ce ai menționat (Carrefour, Lidl, Metro etc.):
💸 Profituri repatriate & capital flight
📉 Profituri și dividende transferate în străinătate
În perioada 2016–2017, companiile străine din România au repatriat dividende nete de aproximativ 5 miliarde EUR/an, în timp ce capital nou adus a reprezentat doar ~3–3.5 miliarde EUR/an. Rezulta un exod net de capital de ~2 miliarde EUR/an
În intervalul 2003–2010, companiile straine au exportat profituri cumulativ de ~14,1 miliarde EUR (dividende + dobânzi) pe un stoc FDI de ~52 miliarde EUR
📊 Ultimele estimări (2022–2023)
În perioada de 12 luni până în mai 2022, profiturile FDI extrase au atins recordul de 9,45 miliarde EUR, din care doar ~44% (≈ 5,3 miliarde EUR) au fost reinvestite, restul fiind profit repatriat
În 2023, investitorii străini au înregistrat venituri din FDI în valoare totală de 11,865 miliarde EUR, incluzând profituri de capital, dividende etc.
📉 Distribuție netă comparativ cu valoarea adăugată
Eurostat indică că în 2023, nivelul total de distribuții nete (inclusiv profituri, dobânzi, taxe) de către companii non-financiare din România este de –29.3% din valoarea adăugată generată. Aceasta înseamnă că o parte semnificativă a valorii create în economie este transferată în afară sub formă de profituri (nu reinvestită local)
.🧮 Estimare agregată: “suma scursă subteran”
Perioadă Estimare profituri repatriate / externalizate
2003–2010 (dividende+dobânzi) ~ 14 mld EUR
2016–2017 (net anual) ~ 2–2.5 mld EUR / an net (profit – aport nou)
2022–2023 ~ 9–11 mld EUR repatriați / an, mult peste ce a rămas reinvestit
Estimând un trend mediu ramificat anual: în ultimii 5 ani s-ar fi putut repatria (sau externaliza) anual între 6 și 10 mld EUR, ceea ce înseamnă un total acumulat de ≈ 30–50 miliarde EUR în ultimii 5 ani, doar prin profituri. Dacă extindem la o perioadă de 10–15 ani, cifra totală ar putea ajunge la peste 50–80 miliarde EUR.
⚖️ Cum se compară cu fluxurile UE?
Pe de o parte, România a beneficiat net de aproximativ 65 miliarde EUR din fondurile UE (2007–2023).
Însă pe partea corporate, companiile străine pot fi estimate că au repatriat profituri nete cumulativ în aceeași scară, poate chiar peste ceea ce am primit de la UE – dacă ne uităm la deceniul 2010–2023.
🧠 Concluzie: este apartenența la UE o “afacere proastă”?
Nu e chiar alb sau negru. Da, fondurile UE au adus beneficii clare – infrastructură, dezvoltare, coeziune socială și economică (sold net pozitiv din buget).
Dar profiturile extrase de multinaționale ridică semne de întrebare: o parte mai mare din valoarea economică generată în România nu rămâne aici.
În lipsa unor politici fiscale și corporate mai ferme (control asupra profit shifting, repatriere masivă de dividende, evitarea prețurilor de transfer etc.), beneficiile UE pot fi parțial erodate de fluxurile subterane către străinătate.
📌 Sumar
Fluxuri UE (beneficii nete): ~ 65 mld EUR (2007–2023)
Profituri repatriate de FDI: probabil > 50 mld EUR în aceeași perioadă (sau chiar mai mult)
Sold net real (UE minus profituri străine): se poate aproxima că avantajul este mult redus, și poate chiar aproape echilibrat în anumite intervale
Dacă vrei pot detalia pe companii specifice, ani sau sectoare (comerț, bănci, distribuție etc.) sau politicile fiscale actuale în parlament pentru stoparea acestor fluxuri. Ajut cu drag!
Eu: Deci, „pretini proeuropenişti”, vă spune Moşu că apartenenţa la UE e cea mai proastă afacere pe care a făcut-o România în secolul ăsta. Sunt bani scoşi din ţară şi sub alte forme, precum contracte date firmelor străine, care au făcut treabă proastă, dar au luat bani buni (Afacerea Bechtel de exemplu, deşi e dinainte de intrarea RO în UE). Cei care spun că doresc ieşirea României din UE au motive temeinice ca să o afirme, pentru că suntem jefuiţi la drumul mare de tot felul de excroci care se autodenumesc „investitori”. Aşa că-i spun Fetei Moşului că vreau să merg mai departe, ca pocheristul care ştie că are cărţi proaste, dar merge la cacealma:
Aş dori, dacă eşti atât de bună, ca să detaliezi pe companii, ca să vedem unde ar trebui ca guvernul să acţioneze mai întâi, pentru a aduce la buget sume importante.
Fata Moşului „a dat următoarele informaţii din casă”:
Mai jos găsești un bilanţ detaliat al fluxurilor “subterane” de bani pentru cele mai relevante companii străine din România — profituri sau dividende scoase din ţară, cu estimări bazate pe date oficiale și investigații jurnalistice. Scopul: să vezi unde guvernul ar putea interveni prioritar pentru a creşte veniturile la buget.
🏦 1. Bănci (BCR‑Erste și Raiffeisen Romania)
În 2023, profitul agregat al sistemului bancar românesc a fost RON 13.7 mld (~2.76 mld EUR), un record în creștere cu 35% față de anul precedent
Propunerea companiilor: BCR să trimită înapoi acționarilor ≈ 250 mil EUR din profitul de RON 2.32 mld, iar Raiffeisen — ≈ 173 mil EUR, total cumulat peste 1.1 mld EUR repatriaţi de la amândouă de la privatizare până în 2023
În 2024, sistemul bancar a raportat profit de RON 14 mld (~2.8 mld EUR). Guvernul analizează un nou impozit temporar pe profiturile “excesive”, în valoare estimată RON 1.5 mld (~324 mil USD) în plus la buget anual.
Pentru context european, un nou impozit aplicat permanent pe baza “net revenue” se estimează să aducă României 160 mil EUR/an, sub media din regiune (Ungaria, Slovacia, etc.)
✅ Recomandare: Implementare rapidă a impozitului pe profiturile “excesive” la bănci și limite clare pentru dividende către străinătate.
🛒 2. Retaileri mari (Carrefour, Lidl, Kaufland, Mega Image)
Conform utilizatorilor reddit, în 2023:
„Carrefour … profit de 249 milioane lei … Lidl Discount … peste un miliard lei … Kaufland … 864 milioane lei … Mega Image … 218 milioane lei”
Reddit
Analiza din 2017 arăta că 56% din profitul sectorului de retail în România era realizat de companii străine, deși ele reprezintă sub 0.4% din total firme, și domină ~52% din piaţă
✅ Recomandare: Audite fiscale specifice pentru retailerii străini, verificări ale prețurilor de transfer și impozite pe profit declarate.
🔌 3. Energie & utilităţi (E.ON, Enel, MET, Delgaz Grid, etc.)
Lista firmelor străine cu cifră de afaceri mare care au raportat profit brut ZERO în 2023:
„E.ON Energie România SA … profit 0, pierdere 358 mio lei; ENEL Energie SA … profit 0; MET România … profit 0; DELGAZ GRID … profit 0”
Multe firme din energie și telecom (Vodafone, Orange, Telekom) au declarat pierderi și profit ZERO, evitând plata impozitului pe profit în România, deşi au vânzări de miliarde.
✅ Recomandare: Simplificarea procesului de control al tranzacțiilor intra‑grup (transfer pricing), aplicarea unor regimuri antiabuz.
🚗 4. Industria auto și componente
Companii ca Autoliv, Continental, Vitesco, Faurecia, Preh, Adient, Yazaki, Contitech – toate cu cifre de afaceri între ~1‑5 mld lei, dar profit ZERO sau pierderi în 2023
Multe dintre acestea sunt structurate astfel încât profiturile să fie transferate în afară — de exemplu: prin contracte de servicii de la entități din Panama sau alte state cu fiscalitate redusă (hipotetizat în reddit)
✅ Recomandare: Introducerea unor mecanisme de verificare și audit în sectorul componentelor auto — transfer pricing, prețuri între entități, redebitări.
🛠️ Politici fiscale recomandate urgent
Taxă pe “profite excesive” (în special pentru bănci) – aplicare permanentă sau temporară clar conturată.
Consolidarea auditului pe prețuri interne de transfer – retail, energie, auto.
Reguli anti‑abuz pentru entităţi care raportează profit ZERO în prezenţa cifrelor uriașe de vânzări.
Capital RAFARE – limitarea distribuțiilor către acționari din profiturile realizate local, minim taxe pe dividende.
📌 Concluzie
Intervențiile cele mai eficiente sunt acolo unde fluxurile de profit sunt vizibile: bănci, retaileri mari, energie/utilități și industria auto‐componentelor. Prin implementarea unor politici fiscale specifice și audituri riguroase în aceste sectoare, guvernul ar putea colecta sume semnificative care astăzi se pierd prin repatrierea profitului în străinătate.
Dacă vrei, pot să caut exemple de bune practici la nivel UE (taxe just‑transition, accorduri anti‑profit shifting, directive DAC6, etc.) sau să calculez sume potențial colectate prin diverse măsuri — doar spune-mi!
Eu: Deci jaful este mult mai extins decât mi-am închipuit. Guvernul, în loc să se uite n punga românului sărac, ar trebui să se uite în curţile acestor firme, de unde ar putea scoate repede miliarde de euro pentru buget. Dar, s-o lăsăm pe Fata Moşului să ne dea şi soluţiile pentru remediere:
Sigur că vreau exemple de bune practici UE şi cum ar putea ţara să-şi echilibreze rapid bugetul.
Fata Moşului pe post de expert economic şi fiscal:
1. ✅ Exemple din UE: politici fiscale eficiente
🏦 Windfall taxes (taxe pe profiturile excepționale)
Cehia: o taxă suplimentară de 60% aplicată băncilor și companiilor din energie ale căror profituri depășesc 120% din media anterioară (2018–2021), în perioada 2023–2025. Se așteptau venituri de circa 3,5 miliarde €
Slovacia: în 2024, o taxă pe profit bancar de 30% peste impozitul obișnuit, generând o rată efectivă de 45%, cu reducere treptată până la 15% în 2027
Ungaria: mecanism denumit „contribuție de apărare” aplicată băncilor, companiilor internaționale și utilităților la profituri excepționale determinate de conjunctura economică, aplicată de 2022 până în 2025
Spania: taxe temporare de 1.2% pe companii energetice și 4.8% pe băncile cu venituri nete superioare anumitor praguri
➡️ Model pentru România: taxe pe profiturile excepționale în sectoarele bancar, retail și energie, procentual în plus față de impozitul standard.
🔎 Transfer pricing și transparență extinsă
Directivele DAC (1.2011/16 și amânări ulterioare DAC2–DAC7–DAC8): schimb automat de informații fiscale, rapoarte Country‑by‑Country pentru companii multinaționale (>750 mil € venit anual) și notificarea tranzacțiilor transfrontaliere potențial abuzive
Controversă Apple / Irlanda: Comisia Europeană a obligat Irlanda să recupereze 13 miliarde € de impozit nerecunoscut drept ajutor de stat ilegal, în urma unui braț de fer cu multinaționalele – un precedent pentru combaterea tax‑planning-ului agresiv
LuxLeaks și Malta Files: scheme prin care firme ca McDonald’s, Auchan, Total au mutat profituri în state cu fiscalitate minimală, generând pierderi fiscale uriașe pentru alte state UE
➡️ Model pentru România: adoptarea riguroasă a DAC6/DAC7/DAC8, audituri pe transfer pricing, publicare obligatorie a rapoartelor CbCR pentru filiale locale ale multinaționalelor.
📉 Taxarea tranzacțiilor și profiturilor băncilor
Ungaria și Slovacia: au introdus taxe suplimentare pe tranzacțiile bancare (0.3–0.45%, plafonate), convertirea valutelor, pentru a suplimenta bugetul și taxa profiturile în exces
KPMG
Lituania: aplică o taxă de 60% pe venituri bancare (net interest income) care depășesc media ultimilor patru ani
➡️ Model pentru România: impunere pe tranzacțiile companiilor străine bancare/utilități, pentru a opri repatrierea discreționară a profiturilor și extragerea netă de capital.
2. 🧩 Propuneri specifice pentru România
a) Impunerea unei taxe-tavan pe profiturile excepționale
Aplicabilă sectoarelor bancar, retail, energie și plasei auto. De exemplu: procent fix între 30–60% după ce profitul raportează depășirea mediei anuale a ultimilor 3–4 ani. Ar putea aduce la buget câteva sute de milioane până la miliarde de EUR/an.
b) Implementarea completă a directivei DAC…
Obligatoriu raport Country‑by‑Country pentru companii cu venit global > 750 mld €, începând 2026;
DAC6/DAC7/DAC8 pentru raportarea tranzacțiilor suspecte, inclusiv în sfera digitală și cripto‑active;
Audit fiscal prețuri interne (transfer pricing) la retail, utilități și auto.
c) Fiscalitate pe transfer pricing și declarație publică
Adoptarea principiului arm’s length în conformitate cu recomandările OECD BEPS, combinată cu punerea în vedere a rapoartelor sau sume publice (perspective de transparență)
oecdwatch.org
d) Reducerea arbitrului fiscal internațional
România poate începe aplicarea principiului taxei minime globale de 15% („Pillar Two”) pentru multinaționale, ca parte a directivei UE (implementată decembrie 2022), pentru a preveni repatrierea profiturilor în jurisdicții low‑tax.
✅ Concluzie
Pentru echilibrarea rapidă a bugetului, România poate să:
Aplice taxe excepționale pe profituri pentru sectoarele cu repatriere masivă.
Introducă taxe pe tranzacții corporative (bănci, utilități, retail).
Exploateze complet setul EU de directive DAC și raportare CbCR pentru multinaționale.
Transpună în legislație Pilarul II (taxa corporativă minimă globală de 15%).
Aceste măsuri au fost testate în UE (Ungaria, Slovacia, Cehia etc.), iar dacă sunt implementate coerent și transparent, pot genera venituri semnificative și pot limita scurgerile “subterane”.
Eu: Mă opresc aici că m doare deja capul. Adica UE dă directive pentru multinaţionale iar guvernele noastre nu le implementează, tocmai ca multinaţionalele să poată să-şi facă jocurile? Bolojane, unde eşti, ca măcar tu să faci ce trebuie pentru ţară, dacă guvernele anterioare n-au făcut-o.
D-le Călin Kasper în ce țară trăiești d’ta?
Cum rămâne cu consecvența?
Nu erai d-ta cel ce în urmă cu ceva timp mă trăgea de mânecă că ce spuneam vizavi de economia României de dinainte de 1990 nu era tocmai real? Dintr-o dată o ardeți cu AI,dar ce AI ați folosit?
Ați folosit Deepseek-ul chinezesc?
Puteti folosi și unul coreean …. informațiile vor fi preluate, prelucrate din aceleași surse online, deocamdată, așă că ce răspuns ați dori să aflați când cu ceva vreme erați Gică Contra?
Interesant ar fi fost să puneți AI să comenteze când „argumentați” că industria noastra nu era tocmai industrie și să-l puneți să comenteze de cum vedeți acum „starea nației”.
Când U.E nu mai poate oferi bunăstarea pe care Occidentul o oferea cetățenilor ei și imigranților, deși și-a mai prelungit bunăstarea cu 35 de ani prin jaful țărilor ex comuniste din Est, jaf pe care în 1996,2000,2007, 2010 etc d-ul Călin Kasper nu l-a văzut din Alemania, e nasolă.
Păi, Occidentul dacă în 1991 nu imploza URSS cădea el sub „apăsarea victoriei”. „Globalizarea nimicului” i-a oferit SUA și U.E un respiro și o reîntoarcere la capitalismul sălbatic din vremea lui Marx și dorința de a conduce lumea precum defuncta Uniune Sovietică. Atâta a fost obsedat Occidentul de Unounea Sovietică și experimentele și ingineriile ei sociale încât le-a copiat și aplicat pentru a prelungi viața sistemului capitalist, sistem care în lipsa unui „rival”, contraponderi se canibalizează și autodistruge. După ce capitalismul american a eliminat capitalismul renan (germano-elvețian), birocratico statal (franco-italo-soaniol) ori japonez și a distrus prin intermediul „revoluțiilor primăverii” socialismul arab ori al sanctiunilor economice docialismul castrian (Cuba) s-a trezit în fața comunismului-capitalist, adică a coșmarului lui Marx și Engels și a capitalismului naționalist din Rusia, Brazilia, Africa de Sud.
Când capitalismul american și cel european era în vogă unde erați dvs să ne spuneți cât de iluzorie era creșterea Occidentului pe jaf, furt, neocolonialism și neoimperialism?
P.S Ca și cei care azi il înjură pe Iliescu, cu toate că ei sau părinții ori bunicii lor l-au votat, deși a fost singurul președinte cu prestanță de după 1990, la fel sunt și cei care înjură Occidentul azi, deși, vorba lui Gala Galaction în traducerea Bibliei, „te-ai dat fiilor Eghipetului” și „te-ai crăcit pe la toate răscrucile Eghipetului”.
P.S.S Piatra o poate arunca C.V Tudor, Adrian Păunescu, Rotaru și alții care din 1991 erau precum Profetul Ieremia. Restul e decent să tacă….