Integrarea imigranților este o gogoriță: dimpotrivă, EI NE INTEGREAZĂ PE NOI – Iată dovada!
De Adrian Pătrușcă / Opinii / Publicat: Vineri, 19 septembrie 2025, 17:49 / 5 comentarii
Grup de iubitori ai stilului de viață occidental dornici de integrare
Grup de iubitori ai stilului de viață occidental dornici de integrare
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
ascultă articolul
La zece ani de la declanșarea celui mai perfid război care a existat vreodată – cel al invaziei controlate – statisticile arată că Europa stă pe o bombă cu ceas.
Când, în 2015, Angela Merkel și țucălarii ei europeni au deschis frontierele vraiște în fața imigranților, discursul oficial a fost că aceștia sunt refugiați de război.
Într-adevăr, „Primăvara Arabă”, dezlănțuită de Obama, aruncase în aer cu premeditare Orientul Mijlociu.
Dar marea majoritate a celor pe care Mutti Merkel îi numea „refugiați de război” și îi invita la pieptul ei generos erau în realitate imigranți economici, atrași de mirajul statului providențial occidental și al ajutoarelor sociale grase cu care era răsplătită nemunca.
Când presa oficioasă nu a mai putut ascunde faptul că masele de imigranți sunt formate preponderent din bărbați între 20 și 30 de ani și că printre ei erau prea puține femei și copii, narațiunea oficială a refugiaților de război a fost înlocuită pe șest, într-un număr de prestidigitație politică: imigrația era o necesitate din cauza lipsei de forță de muncă și a prăbușirii demografice occidentale.
Prin urmare, ni s-a spus, vlăjganii care dădeau năvală în Europa erau numai buni să acopere deficitul de dulgheri, lăcătuși, sudori sau electricieni băștinași provocat de pilula anticoncepțională și de elanul pro-avort.
(Ideea alternativă a măsurilor economice și sociale de încurajare a populației locale să facă mai mulți copii a fost etichetată drept „fascistă” și suprimată rapid din vocabularul acceptabil.)
Mai mult, ni s-a explicat, condițiile excepționale asigurate noilor veniți (pe bani grei de la buget) îi vor încânta într-atât încât îi vor determina, nu doar să muncească cu râvnă, ci și să adopte modul de viață occidental, astfel încât în maximum două generații să uite că sunt sirieni, afgani, irakieni, yemeniți etc. și să devină europeni verzi.
Ce s-a ales din aceste socoteli, vechi de un deceniu, care au întors Europa cu fundul în sus?
Noi aveam o bănuială – dat fiind că Mohamed a devenit între timp cel mai popular nume, înlocuindu-l pe John la Londra, pe Jean la Paris și pe Johann la Berlin.
Sau că, după o scurtă zvâcnire de orgoliu, în urma atentatelor de la redacția Charlie Hebdo și sala Bataclan din Paris, Târgul de Crăciun de la Berlin sau Magdeburg, promenada de la Nisa, concertul de la Manchester sau de pe Podul Westminster, autoritățile naționale au renunțat să mai opună rezistență, ceea ce a dus la crearea rapidă de așa-zise „zone interzise”, unde nici măcar poliția nu mai are curaj să pătrundă, darmite populația locală, devenită străină în propria țară.
Iată însă că însăși Comisia Europeană a dat recent publicității un cuprinzător raport, pe care l-am citit cu un nesaț peste medie (semn de netăgăduit că și în mine zace un pui de fascist).
Ce s-a ales dar din visurile europene de acum zece ani? Cum s-au integrat imigranții (foști refugiați) în noile cămine? Ce au câștigat țările care i-au primit cu brațele deschise și au făcut pentru ei grele sacrificii (nici o aluzie la terorism)?
Prima concluzie care ne sare în ochi este că rata șomajului printre imigranți este dublă față de media europeană: 11,8% față de 5,9%.
Mai mult, zice statistica UE, imigranții sunt categoria socială cea mai expusă la sărăcie din Europa: 38%.
Așadar, adio dulgheri, lăcătuși, sudori, tapițeri, instalatori de import! Dimpotrivă, localnicii trebuie acum să muncească mai mult, pentru a-i întreține și pe musafirii care nu se mai dau duși.
În aceeași ordine de idei, raportul Comisiei arată că peste jumătate dintre femeile imigrante nu doar că nu muncesc, dar nu au muncit niciodată. Față de „doar” 40% în cazul bărbaților.
Dincolo de aspectul de trândăvie generalizată, acest procent reprezintă și un usturător bobârnac islamic în nasul feminismului local și al „egalității de gen”.
Iar raportul în totalitatea sa dezvăluie un adevăr sinistru: oamenii ăștia, care au fost aduși sau încurajați să vină, nu doar că nu se integrează în cultura occidentală (nici nu vor!), dar ne integrează EI pe NOI.
Suntem colonizaţi şi de chinezii iubiţi şi slăviţi la noi de propagandiştii români ai Asiei, cum acum 3-4 decenii acelaşi tip de români lingeau la Vest, cu imensă dăruire, dar parcă cu mai puţină agresivitate şi furie.
Şi-au creat şi la noi poliţia lor chineză clandestină, răspândită prin întreaga lume în cel puţin 14 state, la noi secţia clandestină de poliţie chineză fiind instalată la graniţa Bucureştiului cu judeţul Ilfov, la Dobroeşti, prin acord şi „memorandum“ cu primarul Valentin Condu şi şeful poliţie Dobroeşti, ceea ce poate acoperi ca operaţiuni clandestine şi Bucureştiul, unde numai în zona Colentina erau instalaţi minim 5000 de chinezi oficial în 2013 (s-au mai înmulţit acum), după ce în 1992 între România şi China s-a format un „pod aerian“ cu două curse săptămânale Bucureşti-Beijing, care la retur erau pline ochi cu chinezi, iar în portul Constanţa începuseră să se descărce vapoare pline cu obiecte Made in China, care erau îndesate în camioane şi luau drumul Bucureştilor. De atunci comunitatea şi afacerile chineze au tot crescut, încât România a devenit gazda celei mai nari comunităţi chineze din sud-estul Europei.
Dobroeştiul a fost ales pentru că e strâns legat prin şoseaua Fundeni de baza comercială bucureşteană a chinezilor din Colentina, unde funcţionează comunitatea „Dragonul Roşu“, cu giganticul complex comercial cu acelaşi nume.
Înţelegerea în acte de activare a poliţiei chineze din Ilfov-Bucureşti a avut loc cu ocazia acordului de înfrăţire a comunei Dobroeşti cu oraşul chinez Nantong, cu o populaţie de 7,7 milioane de chinezi. Există şi câteva imagini video cu momentele protocolare de acum 8 ani, când a fost demarată cooperarea Dobroeşti – NANTONG:
https://ww w.youtube.com/watch?v=A5hDCVMf4a0&t=194s
În linkul de sus apare în video şi şeful Poliţiei din Dobroeşti-Ilfov, Cristian Asimionesei, cum semna în 2016 acordul pentru a-i face chinezii poliţie în ogradă…
Deşi presa internaţională spune că „poliţia clandestină chineză“ din Ilfov – România este doar una din peste 100 de asemenea baze de poliţie chineză „clandestine“ din lume, această informaţie a plecat din presa locală română, căci iată ce relata Jurnal de Ilfov în 2017: „15 septembrie, vizita unei delegații chineze formate din oficialități ale orașului Nantong, condusă de Secretarul General al Partidului Comunist Chinez din Nantong, Zhu Jin… este a treia dintr-un șir de întâlniri de lucru, având drept scop principal întărirea și continuarea relației de înfrățire cu Nantongul.
Delegația chineză și-a exprimat interesul în special pentru activitatea de comerț cu confecții textile, segment pe care și-au exprimat intenția de a-l dezvolta, urmând ca anul viitor să intensifice legătura directă cu orașul Nantong, iar românii să poată beneficia în timp real de ultimele noutăți apărute pe piața chineză…“
La rândul său, șeful Poliției [Cristian Asimionesei – șeful poliției Dobroeşti] a declarat, după ce a semnat cu şeful Poliţiei chineze Nantong „Memorandumul“ din 2016, că apreciază „sprijinul oferit de poliția din Nantong, având în vedere că au fost stabilite câteva repere“. „Prezența Poliției din Nantong, anul trecut, aici a fost și datorită interesului cetățenilor care trăiesc pe raza comunei Dobroești, care au dorit să se simtă în deplină securitate“, a spus el pentru Jurnal de Ilfov.
Mai aflăm că se va „intensifica legătura directă cu orașul Nantong, ca românii să poată beneficia în timp real de ultimele noutăți apărute pe piața chineză“, că chinezii sunt interesaţi de un teren mai mare în zonă, pe care să-l cumpere de la primărie, că e în construcţie şi o grădiniţă pentru copiii chinezi sau despre inaugurarea „noului campus școlar, din apropierea Dragonului Roșu“, ce „așteaptă să crească numărul copiilor de naționalitate chineză care se înscriu la școala românească“ etc.: https://jurnaluldeilfov.ro/48273-2/
Chinezi au studiat istoria disporei evreiesti pentru a invata, dar acum sunt si mai organizati si uniti decat au fost evreii, iar Partidul Comunist Chinez vrea sa faca un fel de organizare dirijata a disporei lor in intrega lume.
În 2011, existau peste 40,3 milioane de chinezi de peste mări. [ 8 ] În 2023, existau 10,5 milioane de persoane care locuiau în afara Chinei continentale și care s-au născut în China continentală.
Huáqiáo e o denumire oficiala chiar a persoanelor cu cetățenie chineză care locuiesc în strainatate. Guvernul Chinei și-a dat seama că chinezii „de peste mări” pot fi un atu, o sursă de investiții străine și o punte către cunoștințele externe si catre contacte folositoare.
Termenul acesta – huáqiáo („ călătorul chinez”) – este folosit de Partidul Comunist Chinez „pentru a disemina, consolida și perpetua o identitate chineză monolitic” (Ching-Sue Kuik, „Devenind chinez: Huaqiao, turistul neperisabil reinventat și alteritatea chinezității” – teză de doctorat 2020).
S-au organizat in
-Organizații chinezo-americane;
-Organizații chinezo-canadiene;
-Organizații chineze singaporeze;
etc. , dar au si o
„Federația Chineză a Chinezilor de Peste Mări Reîntorși”
Se estimează că emigranții chinezi controlează active lichide în valoare de 2 trilioane de dolari americani și dețin averi considerabile pentru a stimula puterea economică în China. Comunitatea de afaceri chineză din Asia de Sud-Est, cunoscută sub numele de „Rețeaua de Bambus”, are un rol important în sectorul privat din regiune. În Europa, America de Nord și Oceania, ocupațiile sunt diverse și imposibil de generalizat; variind de la ocuparea unor funcții importante în medicină, arte și mediul academic, pana la aceea de simpli mici comercianti.
Ei nu se integreaza cu adevarat, nu sunt asimilabili si chiar formeaza enclave etnice, Chinatown fiind o denumirea generală pentru o enclavă etnică de chinezi situată în afara Chinei Mari, cel mai adesea într-un mediu urban. Zone cunoscute sub numele de „Chinatown” există în întreaga lume, inclusiv în Europa, Asia, Africa, Oceania și America. Istoria cartierelor chinezești datează din timpul dinastiei Tang din secolul al X-lea, decurgând din rolul important al națiunii lor în comerțul global.
Asemenea retele etnice chinezesti, plus cele secrete de spionaj si de promovare de obiective economice dirijate de statul chinez si de Partidul Comunist Chinez, sunt ca o uriasa panza invizibila ce vrea sa ia intreaga lume in stapanire.
De aceea, in Asia exista si puternice reactii anti-chineze si o legislatie de aparare, cum a fost in Indonezia.
În Malaezia, de exemplu, mulți malaezieni zisi „Bumiputra” („fiii nativi”) se opun tratamentului egal sau meritocratic față de chinezi și indieni, temându-se că aceștia ar domina prea multe aspecte ale țării.
Republica Populară Chineză menține relații la nivel înalt cu populațiile chineze „de peste mări”. avand un minister la nivel de guvern care se ocupă de afacerile diasporei chineze, iar multe administrații locale din China au propriile birouri chineze „peste mări”, in cadrul diasporei.
Înainte de 2018, „Biroul pentru Afaceri Chineze de Peste Mări” (OCAO) al Chinei, subordonat Consiliului de Stat, era responsabil de legătura cu chinezii din intreaga lume, din afara Chinei, dar in 2018, biroul a fost integrat în Departamentul Frontului Unit al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, ca mai puternic organizatie de ofensiva a Chinei in lume.