ÎNCOTRO, NEAMULE?
Mesaje primite

Costas(Kostash) Ion
sâm., 14 sept., 22:37 (acum 12 ore)

Un articol,o publicatie a unui mare PATRIOT al neamului-Ionel Căpiță.
O analiza de zile mari in ajunul DECIZII când se hotărăşte destinul nostru si indemnul Ionel la TREZIREA moldovenilor romani in ceasul al doisprezecea. Bravo maestro – I.Capita pentru comunicat si indemnul la trezirea conationalilor. Sunt MANDRU de relatiile personale cu acest OM, acest curajos barbat al neamului din Basarabia. La multi, multi ani cu sanatate si mai mult CURAJ in lupta pentru binele romanilor din care NOI toti facem parte.
Cu respect si urari de bine Gen.Ion Costas

ÎNCOTRO, NEAMULE?

UNA VREM, ALTA NE TREBUIE

Ei, vezi cum suntem? Ne lăsăm duşi de val. Nu cu toţii, desigur. Majoritatea. Şi nu întotdeauna. Tocmai atunci, când se hotărăşte destinul nostru. Atunci ne duce valul. Cum de se întâmplă aşa ceva? Pentru că aşa vrem. Cei mulţi. Turmentaţi de nebuneala unora. Care, chipurile, luptă pentru „interesul naţional”. Pentru „binele tuturor”. Şi, mânaţi de val, ne pare că am şi învins. Ne pare că am scăpat de urgie. Exemple? Avem prea destule. Unul dintre aceste exemple ar fi şi valul eliberării naţionale. Vă amintiţi, nu? Atunci, în 1989, mânaţi de acel val, noi, băştinaşii, scandam cu toată republica: „Unire, moldoveni!”, „Unire, fraţi români!”, „Limbă, alfabet!”, „Libertate!”, „Tricolor!”…Astea le-am vrut, astea le-am obţinut. Nu-i aşa? Am vrut „independență” , am obţinut-o… Am vrut „ suveranitate”… Au, cât ne-am luptat pentru toate şi, obţinându-le, până la urmă, cu ce ne-am ales? Cu o republică separatistă, aşa-zis liberă, chipurile suverană şi independentă, aşa-zisă Republica Moldova (RSSMoldovenească), croită de Stalin și Hitler din teritoriul României Mari, care a plodit la sânul ei o Transnistrie separatistă şi o „Gagauzie” de-a valma cu Transnistria. Și zi că nu-i aşa?! Ce am mai obţinut, luptând pe baricade? Un articol, 13, ticsit în Constituţia acestei republicioare, consfinţind o minciună stalinistă: „limba moldovenească”, care a ajuns şi limbă de stat în această parte de lume. În loc de a fi numită corect şi adevărat: Limba Română, precum a ajuns să fie scris negru pe alb în Legea fundamental a acestui stat „independent și suveran” – după mai bine de treizeci de ani de la proclamarea sa.
Şi-acum stau şi mă întreb: de ce atunci, pe valul eliberării naţionale, n-a fost auzită chemarea: „Unire, fraţi români”, ”Unica salvare – România Mare!” Cine a făcut să nu fie auzită salvarea oropsiţilor de noi, cu statut de orfani sub ciubota străinului? Cine? Doar ne-am dorit, am scandat, am tot scandat: „Unire, fraţi români!”, ”Unica salvare – România Mare!” Vă amintiți, nu?
Atunci, când s-a prăbuşit imperiul răului, atâta ne-a trebuit, nu mai mult: Unirea cu Patria-Mamă. Şi astfel le-am fi avut pe toate laolaltă: şi limbă, şi alfabet, şi tricolor, şi Ţară întregită… Atunci n-am fi vânat ţintă nebună. Ce să-i faci? Una am vrut, alta ne-a trebuit. Am vrut republică, dar ne-a trebuit Ţară. Sau poate n-am vrut? Poate ne-au „împins” să vrem ceea de ce aveau nevoie alţii? Acum? O parte din societatea moldavă vrea Reîntregirea cu patria-Mamă Romănia – să ajungem tot atunci în cadrul Uniunii Europene, sub scutul NATO, iar actuala conducere a Republicii Moldova (Președinte, Maia Sandu) și o altă parte dintre cetățeni pledează pentru desfășurarea unui Referendum, pentru a demonstra Europei că suntem europeni și ne dorim să facem parte din Uniunea Europeană peste șapte ani, în 2030 sau poate în 2037… Nu sunt puțin nici dintre acei care tânjesc după ocupația rusească și pledează pentru revenirea în brațele Rusiei putiniste, semănătoare de războaie și moarte…
Zi că ni-i așa: ce alegi aceea ai!… Și n-ai ce te revolta.
Au trecut ani şi ani de la acel 1989. Liderii politici, care s-au perindat de atunci şi până acum, şi-au dat arama pe faţă. Astfel, am văzut de-a binelea ce „interes naţional” au urmărit aleşii noştri şi al cui buzunar l-au umplut. Nu ne este limpede? Dar, trebuie să recunoaştem: n-au ajuns ei de capul lor la guvernare. Noi, majoritatea, cei „mânaţi de val”, i-am vrut, i-am ales, ca să ne conducă. Ce am ales, aceea am cules. Ne-au trebuit? Ei – cu foloasele, noi – cu ponoasele… Zi că nu-i aşa? Una am vrut, alta ne-a trebuit…
Dar cât oare putem experimenta? Cât putem merge îndărăt: să vrem una, dar să ne trebuiască alta? Şi mai zicem că n-avem noroc. Cred că ar trebui să luăm toate aminte. Cine face azi să nu fie auzită chemarea: „Integrare europeană, prin România-Mamă?” Fiecare aude ceea ce vrea să audă. Unii aud doar cuvântul „Referendum!” Avem democrație, ce mai?
Noi vrem să ne înţeleagă lumea: că ni-i rău, că ni-i greu. Dar cum să ne înţeleagă?
Noi vrem. Dar noi ştim ce vrem? Nouă ne trebuie. Dar ştim noi oare ce ne trebuie?
Noi vrem ţară. Vrem ţară şi să trăim bine în ea. Dar cine nu ştie? că un teritoriu poate fi numit Ţară numai atunci când are îngropaţi în pământul său domnitori, regi – os domnesc. Da! numai dacă are domnitori, regi sau împăraţi îngropaţi în pământul său, stropit cu sângele eroilor căzuți, pentru a-și apăra hotarele – numai acel teritoriu poate fi numit Ţară. Basarabia ce are îngropaţi în pământul său – eroi-cotropitori, comuniști, cominterniști, trădători de Nean?
Noi vrem Reunire. Dar îi scoatem ochii aproapelui, polarizați fiind prin diferite partiduțe, boite în diverse culori, de parcă n-am şti că „sângele apă nu se face și unde-s mulţi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte!”
Vrem să ne apere şi să ne ajute Bunul Dumnezeu, dar noi îi votăm pe antihrişti pe acei, care au distrus credinţa şi slujitorii ei.
Vrem să ne fie molcuţ şi călduţ, dar pentru aceasta, bunii mei, trebuie să ne aşternem Noi, nu altcineva. Şi suntem în stare s-o facem. N-avem decât să luăm o decizie clară. Acum. Nu după ce va pleca trenul. Azi suntem la o răscruce. Hotărâtoare. A destinului nostru. Şi vai de steaua fiecăruia, dacă ne ia şi de astă dată valul antihriştilor, boiţi în buni creştini! Tancurile rusești ne stau in poartă. Nu-i o glumă. Vom fi aruncaţi în beznă şi noroi, vom fi vânaţi ca nişte iepuri, vom fi exterminaţi în chinuri, sărăcie şi nevoi. Ocupanții au destulă experiență…
Numai Unirea, Adevărul şi raza Luminii Divine ne mai poate salva.
De aceea, neamule drag, vezi ce vrei, vezi ce-ţi trebuie. Să nu zici pe urmă că n-ai noroc. Doar cum şi-o face omul cu mâna lui, nu i-o poate face nimeni.

Ionel Căpiță
Publicat în săptămânalul „Literatura și Arta”, 12.08.2024

Costas(Kostash) Ion
Chisinau.R.Moldova