Începe curățenia! Oare?

Trecerea dela un sistem politic la altul.
Pentru cei născuți mai târziu, trebuie amintit că în doctrina marxistă, a moșteni un fel de gândire retrograd era pe vremea aceea un handicap care condamna la decapitare un cap purtător de astfel de gândire.
Dacă erai fiu de negustor, moșier, chiabur sau sectant aveai origine rea și ….despre asta scrie Michael.
ORIGINEA NESANATOASA este un concept odios introdus de comunism in vederea recrutarii adepțlor săi sș a racolării colaboratorilor prin santaj. Nu se deosebeste cu nimic de ideologia „rasei pure” avansate de fascisti. Asa cum a fost si este încă practicat în țara noastră, e și mai absurd, întrucât se îngemanează antagonic cu idea originii sănatoase a neamului, cu legătura românului cu glia, cu dragostea sa de pământ și de țărișoara și cu strălucirea vaxuita a istoriei strămoșești glorioase. Recrudescența acestui concept astăzi este însă și mai odioasă.
Nimic mai absurd decat invocarea originii cuiva in vederea atribuirii sau negarii unei demnitati oficiale. Cu atât mai mult cu cât merge mâna în mână cu idea frecvent invocată că educația începe cu cei sșpte ani de acasă. Astfel, vechea metodă bolshevică, tributară obsesiei gubernatoriale a nesfîrșitului feudalism rusesc, de a plasa individul între ciocan și nicovală se perpetuează imperceptibil și inconștient.
Ca de obicei, nu voi argumenta decât pe baza experienței personale, eu convins fiind că istoria adevărată este doar cea trăită. Restul sunt baliverne revizioniste. Cuplarea retroactivismului cu proactivismul nu face decât să obtureze intenționat prezentul, perpetua noastra tragedie.
La începutul claselor primare, eram premiant, dar tatăl meu se afla în pușcărie, condamnat la 20 de ani pentru simplul motiv de a fi fost creștin. Sufeream oprobiul la școală, pe stradă, la cozile de la alimentara și chiar la biserică. „Originea” mea nu era deci ancestrală ci perpetuu prezentă. Atunci, înățăatoarea mea, care mă iubea ca pe propriul copil pe care încă nu îl avea, a convins-o pe mama să mă lase să fiu făcut pionier, purtaăor al cravatei roșii, să jur că voi fi tânar oștean vrednic, demn și curajos al patriei și al partidului ei comunist. Mama a acceptat compromisul, cedând argumentului că, altfel, voi fi respins din școli și nu voi avea nici o șansă de a ma realiza. Ori, în perspectiva celor 20 de ani de absență a tatălui, dacă nu pentru totdeauna, a deveni eu capul prosper al familiei era imperativ pentru ea. Totodata, avea încrederea că influența ei creștinească asupra caracterului meu va prevala asupra presiunilor politice de tot felul. Si a prevalat.
Dar pionieratul meu a devenit imediat arcul tuturor atacurilor si umilințelor pe care le-am îndurat, deși am continuat să fiu premiantul clasei si al școlii opt ani la rând. Secretarul de partid m-a înjurat în fața clasei a V-a, spunând că, deoarece nu am tată, „te-o facut mama-ta singură.” (Aluzie abjecta la Fecioara Maria.) Nu puteam fi șef de detașament sau președinte de unitate, datorită „originii.” Trebuia să fiu însă „sef de grupa” ca să nu mă pot eschiva de la acțiuni.
La ceremonia de premiere pe oraș, în Parcul Pionierilor (azi parcul din fața hotelului Astoria), „Mos Gerila” mi-a înmânat o cutie frumos împachetata dar goală.
Apoi a venit o profesoara nouă, soția inspectorului șef al orașului, care, la prima oră de Știinte Naturale, a întrebat cine e premiantul clasei. „N-o să mai fi!” a strigat și mi-a scăzut nota la purtare fiindcă am răspuns „obraznic” că asta nu se poate. Intr-adevar, la careu, deși am fost prezentat cu cea mai mare medie pe școală, in clasa a VII-a fiind, am primit Premiul II. Tot din cauza „originii.”
La liceu, UTC-ist fiind in mod obligatoriu, și deși tata fusese eliberat, „originea” a continuat să mă urmărească nefast.
Mi s-a cerut explicit să renunț în scris la credința părintilori și a bunicilor mei ortodocși și să mă transfer la un liceu militar. Am refuzat cu nonșalanță. Ca atare, a trebuit să-mi formulez diferite strategii ca să-mi ascund intenția de a da examen la facultate.
La comisariatul militar mi se spusese ca nu voi reuși nicăieri.
Bine, am terminat clasa a XII-a cu Premiul III si, printr-un subterfugiu ajutat de imprejurări, am reușit la facultate.
Intre timp, paradoxal, „originea” a devenit ceva reversibil. In 1973, mi s-a înmânat o cerere de intrare in PCR sș un formular autobiografic. „Partidul are nevoie de oameni ca tine,” mi s-a spus.
Prima intrebare era însă dacă părinții au fost deținuti politici. Da.
A doua, daca bunicii au deținut pământ. Da.
Un lanț, atribuit lor în anii tulburi ai instaurării comunismului, apoi confiscat. Ce era să fac? „Originea,” in sfârșit trecuta, tot nesanatoasă a rămas sș tot ciocanul și nicovala promovării profesionale pe cale politică. Am refuzat din nou. Și am suferit, în cele din urmă fiind etichetat de Securitate ca „dusman potential al poporului.” Sic, potential pe baza originii!
Ori plec de bună voie, ori intru la pușcărie, mi s-a spus pe șleau în 1978. Eram tânar căsătorit sș tatal unui baiat de doi ani.
Sigur ca am plecat, cu pașaport oferit mura-n gură. Ce era sa fac cu „originea,” bat-o vina?!
În retrospect, considerând doar perioada 1968-78, de la invazia în Cehoslovacia și până la exilul meu, pot să spun din experiența personală că Securitatea era cea care folosea conceptul „originii nesanatoase” ca instrument coercitiv. Si, daca nu te lepadai de ea, trebuia cel putin sa taci.
Ca altfel, VIN RUSII!” Cam asta a devenit patriotismul celor care, in imnul national de pana in 1974, cantau: „Infratit fi-va vesnic al nostru popor Cu poporul sovietic eliberator.” Vin fratii! Vin eliberatorii!

Ce tragica ironie ca, astazi, la peste patru decenii de la acele vremuri, „originea nesanatoasa” sa revina inca pe tapet in luptele politice. Cu o diferentza. Azi nu mai avem partid unic, care sa strige „lupul la oi!” Azi, tot politrucul striga: VIN AI NOSTRI ! Vin cei de ieri care, de fapt, n-au plecat niciodata. Culmea, tot ei se declara victime!
Mai grav, astăzi, când nici unul dintre criminalii FSN-iști care, în 1989, i-au înlocuit pe criminalii FDP-iși din 1946, nu a fost încă penalizat pentru „origine nesanatoasa,” nimic nu e nou sub soarele atunci și de atunci incoace votat. Așadar, originea noastră perpetuu buclucșă si malignă ar putea fi extinsă până la sorgintea ei primordială. Corect gramatical ar fi DACICA – da, cica sau d’aci ca…– dar eu i-as spune, simplu, DACA.”
D. Buta.