N. Georgescu
0 aprobate

nae.georgescu@gmail.com
79.118.175.83

 

În Valahia cuvântul troian înseamnă și drum, se găsește în acte de hotărnicie (Domnești, Muscel). Există și diminutivul trăinișel, un drum mai mic (și poiana Trăinișel). Prin etimologie populară, numele unde fabrici de țesut din Târgoviște a fost Trainica, adică să fie trainică, rezistentă. Și o bancă din fostul județ Muscel s-a Numit Banca Trăinișelu, din aceleași motive. Troia și Traian au, desigur, etimologie comună. Și simbolistică: istoria a început la Troia și s-a încheiat cu cea mai mare cucerire teritorială, aceea a lui Traian. Și Troilus, unul dintre fiii lui Priam, are un corespondent în limba română: Trăilă. Iar Priam e nume de bou la noi (tote numele săptămânii sunt și nume de vaci: Lunaia, Mărțana/Marțolea, Miercana, Joiana/Joian, Vinerica, Sâmbotina/Sââmbotin, Dumana/Duman. Boul/vaca este animal totemic preindoeuropean (indoeuropenii au venit cu calul și armele de fier, cucerind), Hera, venerata soție a lui Zeus, avea chip de vacă (boopis) și Zeus însuși își transsformă iubitele în vaci. Chestia substratului nostru prelatin nu e o glumă. Singurele îndoieli pe care le-aș avea despre Plugușor și bădica Traian se trag din descrierea frâlui calului e ca în metopele de pe Columna lui Traian desenate (albume de gravuri apar cam din secol în secol din 1500 până în i800) și explicate în latinește sau italianește: inițial metopele erau colorate, iar comentatorul latinesc (Ciaconus Hispanus) vorbește de simbolizarea culorilor (și) prin linii, găsind că frâul calului era verde (”cu frâu de nmătase / cât vița de groase). Un asemenea album, aparținând lui August Treboniu Laurian, se află la Academia Românâ; a fost mult cercetata de istoricii Școlii Ardelene, se discuta mult în tinerețea lui Alecsandri.