NOTĂ
27 martie 1975
Coja Ion, născut la 22 octombrie 1942, în Constanţa, fiul lui Zaharia şi Elena, asistent la Facultatea de filologie Bucureşti, necăsătorit, membru P.C.R. Încă din anul 1969, a conceput şi încercat să scoată din ţară, prin intermediul unui cetăţean străin, anumite lucrări, în scopul publicării lor în străinătate. În luna decembrie 1973, a înmânat studentei americane Iacobson Nora, venită în România pentru studii folclorice, o piesă de teatru în manuscris, destinată fugarului Culianu Ion, fost student la Facultatea de filologie, rămas în Italia, în 1971, cu ocazia unei călătorii de studii. Prin caracterul său antisovietic, publicarea acestei piese în exterior ar fi putut genera anumite implicaţii politice nefavorabile pentru statul nostru. În luna aprilie 1974, Coja Ion a făcut o nouă încercare de a trimite prin intermediul unui cetăţean român, care se deplasa peste hotare, patru exemplare ale aceleiaşi lucrări, două din ele fiind destinate fugarului legionar Ion Cuşa, stabilit la Paris, iar celelalte două unui anume Andrei Şerban din New York. Cu aceeaşi ocazie, cel în cauza a anexat şi o lucrare conţinând rezultatele unei noi metode chirurgicale experimentată de fratele său, Coja Aurel, medic, adresată unui editor din Chicago, S.U.A.
În perioada 1973-1974, Coja Ion a avut o serie de manifestări cu caracter tendenţios, de denigrare a politicii conducerii superioare de partid din R.S.R., întreţinând legături cu anumite persoane cunoscute cu antecedente politice ori penale, unii dintre ei foşti legionari ( Haneş Gh., Hossu Emilian, Tuţea Petre – acesta din urmă a fost şef de cuib). În aceeaşi perioadă, era cunoscut cu relaţii neprincipiale cu o serie de cadre didactice din facultate. În ultimul timp a încercat în mai multe rânduri de a-şi crea relaţii apropiate cu prof Constantin Drăgan din Italia, originar din ţara noastră, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Marketing, spre a-l determina să-i finanţeze o expediţie în Podişul Sinai, unde se presupune că ar exista urme ale unor români aduşi ca robi în zona Sinaiului, cu mai multe secole în urmă. În vacanţa de vară 1974, Coja Ion a făcut o cerere de plecare în vizită la prietenul său Victor Smatoc, marinar în flota franceză, la care i s-a avizat negativ.

*

— Am citit în presă această „notă”. Este din dosarul dumneavoastră de la Securitate?
— Cam aşa ceva. Este datată 27 martie 1975. De atunci cred că s-au mai adăugat câteva file, până în 1989. Sper.
— Relatarea este corectă?
— Oarecum. În orice caz, mai puţin şefia de cuib a lui Petre Ţuţea. Sau poate mă înşel eu.
— Care a fost relaţia cu acel „un anume Andrei Şerban de la New York”?
— Am încercat să-i aflu adresa şi să-i trimit piesa cu Jan Palak. Dar n-am reuşit să-i procur adresa cea bună. A încercat să mă ajute Puşi Dinulescu, mi-a dat o adresă de la teatrul La Mamma, dacă mai ţin bine minte, dar n-a fost bună. Îmi pare bine că l-am putut pomeni şi pe Puşi. E unul din personajele principale ale Bucureştiului acelor ani de studenţie şi de burlăcie.
— Am auzit de isprăvile de la armată, unde aţi alcătuit o pereche celebră!
— Cu Puşi poţi să stai zece ani la armată şi nu te mai saturi! Cu el, cu Marmara, cu Peter Paulhoffer, cu Jipa, cu Parhon, cu Dinu Kivu, cu Gioni Cotomski, Dumnezeu să-­i odihnească pe câţiva dintre ei. Deocamdată. Şi, până la urmă, pe toţi.
— Deci aţi vrut să ajungeţi şi în peninsula Sinai!…
— Da. la mănăstirea Sf. Ecaterina. M-am dus la ministerul nostru să discut cu careva, am dat de Mihai Bujeniţă, el mi-a dat ideea să-l caut pe Drăgan. L-a atras proiectul meu, al unei expediţii de cercetare pluridisciplinară: folclor, lingvistică, istorie etc., care să caute pe supravieţuitorii lahi ai unei vechi populaţii romanice nord-dunărene, strămutată de Justinian ca să-i ajute pe călugării mănăstirii!… Nici azi nu ar fi inutilă o asemenea expediţie, dar nu mă mai ţin balamalele ca să mă implic şi eu în echipă…
— Cu banii câştigaţi pe această carte aţi putea-o sponsoriza, în locul lui I.C. Drăgan!
— Idee excelentă! Mă scapi de o grijă. Nu ştiam cum să scap de banii ăia!… De atâta bănet!
— Cine este „cetăţeanul român, care se deplasa peste hotare”, căruia i-aţi plasat patru exemplare din piesă, ca s-o scoată din ţară?
— Cornel Dinu!… Din păcate, eu eram cu telefonul urmărit deoarece îl găzduiam pe Victor Smatoc, revenit în ţară pentru o scurtă vacanţă. Aşa au interceptat şi o convorbire cu Cornel Dinu, din care au dedus ce era de dedus, a urmat o anchetă.
— Aveţi ceva să-i reproşaţi lui Cornel Dinu?
Nu, nici vorbă! Dimpotrivă! M-a avertizat prin Conţi Bărbulescu că s-a declanşat ancheta şi voi fi luat la întrebări.
Şi cum a fost la anchetă?
— Interesant!

*

Post scriptum 2017 Nota securității de mai sus a fost publicată de Mihai Pelin, mi se pare, pe vremea când încă nu exista CNSAS. Am publicat-o și eu în Anexele de la MARELE MANIPULATOR, ediția a doua. Am decis azi să fac câteva înregistrări video, interogat de un cunoscut activist naționalist, care m-a „amenințat” cu toate întrebările pe care le ridică „trecutul” meu și mai ales vorbele incomode care circulă pe seama mea. Ideea mi s-a părut excelentă. Ofer și spațiul acestui site pentru cine ar dori să-mi pună întrebări, înainte de a ieși, cât de curând, de pe scena vieții politice. Sunt dator față de prieteni și față de familie să nu las fără răspuns calomniile curente privitoare la persoana mea. Ar însemna să le fac jocul. Nu știu cine a pornit aceste calomnii, cine le mai colportează. Știu doar că circulă și cred că am greșit dacă nu le-am pus la punct până acum.

i.c.