În planul asasinilor, soții Ceaușescu urmau să fie linșați pe 22 decembrie în clădirea CC

În planul asasinilor, soții Ceaușescu urmau să fie linșați pe 22 decembrie în clădirea CC
16 august 2024|Doctrină naţionalistă
Centenar Nicolae Ceaușescu. (4) În planul asasinilor, soții Ceaușescu urmau să fie linșați pe 22 decembrie în clădirea CC
25 ianuarie 2018|Doctrină naţionalistă
Victor Stănculescu și David Aurel au salvat onoarea noastră în 22 decembrie 1989!

Domnule profesor ION COJA, ați mai povestit ce ați văzut și ce ați înțeles din ce ați văzut în zilele mineriadei din iunie 1990. V-aș ruga să reveniți, din persepctiva procesului care s-a intentat celor vinovați de mineriada din iunie.

Domnule PETRE, mă tentează să fac o comparație între mineriada din iunie 1990 și „revoluția” din decembrie 1989! Mai întâi, după cum vezi, liderii din decembrie sunt acum chemați să dea socoteală pentru ce a fost în iunie!… A existat un scenariu în decembrie 1989, a existat un scenariu și în iunie 1989! Ca scriitor, ca „scenarist” așadar, pot să vă spun că autorul celor două scenarii este una și aceeași persoană! Sau, mai exact spus, același colectiv de lucru, de „creație”! Există o amprentă pe care autorul o pune pe opera sa, care este numită stil! Un autor, fie genial, fie de duzină, are „stilul” său inconfundabil! Poți să fii genial în mii de feluri! La fel, poți să fii imbecil și tembel în mii de feluri diferite. Eu aș recunoaște, în desfășurarea scenariilor din decembrie și din iunie, același stil, același fel de prostie, de nebunie, de tembelism!… Aceleași minți rătăcite!

Cine au fost autorii celor două scenarii?

Nu știu! Ce am înțeles este că scenariul din decembrie, ca și cel din iunie, nu le-a ieșit cum au vrut! În decembrie, autorii și-au imaginat că românii se vor speria de revoluție, în tradiția conului Leonida, și se vor ascunde sub plapumă, unde vor trage după ei și televizorul!… Ieșirea în stradă a bucureștenilor, ieșirea la sacrificiu, nu era prevăzută! Deh, mămăliga nu explodează!… Iar ieșirea noastră în stradă, cu palmele goale în fața tancurilor, a provocat un efect nescontat de scenariști: un val imens de simpatie internațională, planetară, pentru români, pentru România!… Acum, când știm bine că decembrie 1989 este opera unor trădători, sprijiniți puternic din afară, când știm că acest sprijin a fost decisiv, ne dăm seama că inițiatorii evenimentelor nu puteau intenționa să obțină prin acțiunea lor acest beneficiu de imagine extraordinar, fără precedent în istorie! Unii comentatori străini au scris că a fost revoluția copiilor, prima revoluție autentică din istorie etc. Era fără pereche în istorie ieșirea românilor nu împotriva unor entități concrete, ci pentru a-și afirma disponibilitatea la sacrificiu și atât! N-au afirmat nicio idee politică, ci faptul capital că „cu noi e Dumnezeu”!

Nu se putea compara cu înscenările penibile din celelalte state comuniste, care au inventat „revoluția de catifea”! Cu dizidenți de ani de zile în solda KGB! Și alte mizerii! (Vezi adevărul despre Lech Walesa sau Vaclav Havel, doi impostori în solda KGB!)

Pe 22 decembrie la TV au încercat să ne sperie, că vin spre Capitală unități blindate fidele lui Ceaușescu! Lumea ar fi trebuit să se închidă în casă și să aștepte! Dar nu! Românii au ieșit să se pună în calea tancurilor!… Nici povestea cu teroriștii nu i-a ținut pe români cu capul la cutie! Popor năzdăvan!… Doamne, cu câtă admirație mă uitam la naivii de pe stradă!… Cu cât drag! Dar și cu câtă îngrijorare, căci, din noaptea de 22-23 decembrie, mi-am dat seama că asist ca telespectator la un spectacol prost, al unei brigăzi de agitație de amatori… O diversiune, o mascaradă!

Scenariul a trebuit modificat și rezultatul a fost catastrofal: morți și răniți cu sutele, cu miile!… Nu acesta fusese scenariul inițial!

Care este momentul în care s-a ieșit din scenariul inițial!

În mod evident, plecarea lui Ceaușescu cu helicopterul nu era în scenariul pregătit! Ce a urmat a fost o bâlbâială penibilă, care a culminat cu abandonarea lui Ceaușescu în câmp!… Nu uitați că era prima oară când un helicopter ateriza pe terasa Comitetului Central. Un asemenea moment nu putea fi anticipat, nu putea să facă parte din scenariu! Iar ce a urmat n-a mai fost sub controlul total al complotiștilor. Scenariul de bază prevedea ca totul să se termine în clădirea Comitetului Central, în jurul orei la care a aterizat helicopterul. Dacă helicopterul întârzia 5 minute, nu mai avea pe cine să ia de pe terasa clădirii.

Fiți mai clar, vă rog!

Scenariul desfășurat în ziua de 22 decembrie trebuia să culmineze cu linșarea celor doi! După cum știți, la ora respectivă ușa dinspre strada Onești de la Comitetul Central s-a deschis ca prin minune, iar lumea din piață a fost literalmente invitată să intre în clădire! Primii care au intrat au fost niște indivizi cu un aer suspect, aduși – de cine?!, în piață în două camioane basculante cu vreo zece minute mai înainte. Restul mulțimii erau oameni pașnici, neînarmați, care nici măcar nu s-au apropiat de ușile clădirii. Îmi imaginez că scenariul ar fi continuat în felul următor: grupul celor 30-40 de tineri cu aspect dubios, deversați în piață, ar fi trebuit să atace ușa de la CC, să spargă niscai geamuri, să împingă în ușă, să creeze o anumită presiune asupra acesteia, iar ușa, într-un final, să cedeze!… Se poate verifica și azi: ușa respectivă ar fi rezistat și la un asalt cu tancul! Dar, așa cum se știe, ea a fost deschisă dinlăuntru! Spre surprinderea și mirarea celor care ne aflam în piață!

Nota bene: mă aflam în piață de vreo două ceasuri! Am ajuns în piață când ultimele tab-uri ale armatei o părăseau lăsând clădirea CC, sediul puterii politice din RSR, fără nicio apărare din afară. Armata trădase și se retrăgea în cazărmi!… Singurii care îl mai apărau pe Ceaușescu erau securiștii din interiorul clădirii!

Să precizăm: dumneavoastră considerați că venirea helicopterului nu intra în scenariul pregătit?

Din punctul de vedere al complotiștilor era lipsit de sens. Ce rămâne greu de înțeles este gestul generalului Victor Stănculescu de a chema helicopterul!… Probabil că nu fusese de acord cu varianta linșajului. Pentru asta ar trebui să-i fim cu toții recunoscători! Rușinea care ni se face pentru felul cum a fost ucis Ceaușescu la Târgoviște este nimica toată pentru ce am fi resimțit cu toții dacă Ceaușescu ar fi fost călcat în picioare, ucis cu bestialitate animalică în propriul său birou!… Regret nespus că am tot amânat să am cu generalul Stănculescu discuția la care acesta m-a invitat cu câteva săptămâni înainte de a muri…

Ce aveau de câștigat complotiștii dacă soții Ceaușescu sfârșeau în acest fel, linșați?

În cazul unui linșaj executat de zeci de persoane intrate în biroul lui Ceaușescu nu se mai știa cine anume l-a ucis. Din punct de vedere strict juridic, nu putea fi găsit vinovatul, cel care a dat lovitura cauzatoare de moarte! Cine erau agresorii? Un grup de indivizi necunoscuți, anonimi care deveneau însuși poporul român! Pe soții Ceaușescu i-a călcat în picioare poporul!, asta ar fi fost concluzia presei, a procurorilor! Așa însă, procesul care s-a ținut, prin persoanele implicate, ne-a dezvăluit identitatea celor mai importanți complotiști.

David Aurel, care făcea parte din garda de corp a lui Ceaușescu, i-a însoțit până pe terasă, dar nu a mai încăput în helicopter. Iarăși un detaliu neprevăzut: David Aurel rămas pe terasă! Și în felul acesta a ținut la respect grupul de „revoluționari” care au încercat să împiedice decolarea helicopterului. A îndreptat arma spre ei și le-a tăiat tot avântul.

Dînsul a povestit în revista „Vitralii” cum s-au petrecut lucrurile, iar dumneavoastră am înțeles că ați stat apoi de vorbă cu domnul David. Ce dezvăluire v-a mai făcut?

Ca să scurtăm povestea: din discuția cu dl David s-a iscat pentru mine o nedumerire: „revoluționarii” care au ajuns pe terasă suspect de repede, de parcă ar fi cunoscut clădirea dinainte, mai erau și înarmați! De unde aveau arme, de vreme ce în piață, cei care au intrat în clădirea CC, erau neînarmați! Când au avut timp să cotrobăie prin birourile clădirii, să găsească și să deschidă rastelul cu arme și să mai și ajungă pe terasă, totul în două-trei minute?!… Singura explicație logică este că acei „revoluționari” înarmați erau deja în clădirea CC atunci când s-a deschis ușa din Onești! Intrarea mulțimii de gură cască le permitea să acționeze ca și când veniseră și ei din stradă! Iar ei, ca să intre în acțiune, era nevoie ca ușa să se deschidă și să intre în clădirea CC cât mai multă lume!

Așadar, linșajul proiectat nu s-a mai putut produce din două motive: venirea helicopterului și faptul că dl Aurel David nu a mai încăput în helicopter! Astfel că ajunși pe terasă, echipa de asasini s-au trezit în fața neprevăzutului: arma lui Aurel David îndreptată spre ei!…

Pentru astfel de comportament, domnul acesta ar merita onoruri naționale! A fost un erou!… Ce credeți că s-ar fi întâmplat dacă asasinii ar fi reușit să împiedice decolarea helicopterului?

Soții Ceaușescu ar fi fost călcați în picioare și, morți sau vii, ar fi fost aruncați de pe terasă în stradă!… Puțin a lipsit ca această soartă s-o aibă domnul Aurel David! Mărturia sa este cutremurătoare! Țiganii care se dădeau revoluționari pe terasa CC-ului nu s-au putut abține și și-au exprimat regretul că le-a scăpat Ceaușescu, pe care dacă ar fi pus mâna l-ar fi făcut „carne de mici”, expresie care denotă familiaritatea acestora cu crima!

În iunie ce au urmărit autorii scenariului?

Au vrut să-și arate mușchii și să sperie opozanții! Mitingul din Piața Universității, cel mai lung din istoria planetei, i-a pus pe gânduri prin amploare, prin fervoare și mai ales prin calitatea intelectuală a participanților! Au încercat să compromotă mitingul prin boschetarii și țiganii năimiți să se instaleze în parcul din fața Teatrului Național, veritabil focar de mizerie insalubră. Boschetarii din acele corturi nu aveau nicio legătură cu mitingul organizat de Liga Studenților în frunte cu Marian Munteanu. După 20 mai, după ce alegerile se desfășuraseră corect, fără furăciuni la urnă, studenții au înțeles că trebuie să accepte jocul democratic și să recunoască victoria lui Iliescu și a FSN-ului. Mitingul a mai continuat câteva zile, cu o intensitate tot mai mică și, în cele din urmă, Marian Munteanu a mai umplut o dată Piața Univrsității, s-au ținut ultimele discursuri și s-a anunțat retragerea studenților din Piață!… Iar studenții și lumea adunată au părăsit Piața, într-un marș impresionant pe traseul Piața Romană, Piața Victoriei, Opera Română… Cred că i-a surprins această retragere! Nu era în scenariul pregătit!

Pe cine a surprins?

Pe autorități!… Ei pregătiseră o acțiune, o demonstrație de forță, dar și o diversiune împotriva studenților, împotriva Pieții. Spun asta cu gândul și la detaliul că în ziua de 13 iunie a apărut pe ecranele TV un Marian Munteanu fals, o sosie a lui Marian Munteanu, care a participat la atacul asupra Poliției, de pildă. L-am văzut la televizor pe acel fals Marian Munteanu, semăna destul de bine, era filmat mai mult din unghiuri piezișe, majoritatea telespectatorilor au crezut însă că era Marian Munteanu, în fruntea celor cu care se luptau autoritățile! Multă vreme lumea l-a acuzat pe Marian pentru acest gest „terorist”!… Concluzia, pe care am tras-o atunci când am aflat sigur că acel individ nu era Munteanu, nu putea fi decât una: atacatorii, cei care au luat cu asalt poliția, erau organizați de autorități, de Poliția însăși!… În prostia / nebunia scenariștilor era nevoie de represalii dure cu care să le scoată studenților din cap democrația.

Dar mă bate gândul și că a mai fost la mijloc un scop: să ne compromită pe noi, românii! Să le scoată din cap oamenilor de bine de pe această planetă că românii le merită prețuirea, admirația chiar! Compromiterea României, a „revoluției” noastre a început odată cu asasinarea cuplului Ceaușescu, a continuat cu „martie de la Târgu Mureș” și s-a încununat prin 13-14 iunie. La mineriada din iunie, ca și în decembrie, nu mai zic în martie, a existat o componentă externă, a serviciilor maghiare, despre care toată lumea evită să vorbească! Eu am prezentat dovezi la SRI și la Comisia parlamentară care a anchetat mineriada din iunie, dar m-am lovit de un dezinteres suspect!… Și la Petre Burcă, și la Virgil Măgureanu. Ultimul, mi-a spus că se cunoaște acest aspect, că mai au și alte informații în acest sens, dar nu a fost interesat să cunoască dovezile pe care eu le aveam…

Mai vorbim! Să vedem ce noutăți ne va oferi parchetul! Slavă Domnului că se reiau ambele procese!

A consemnat Petre Burlacu

14 iunie 2016