PRIN SACRIFICII SUPREME SI DRAGOSTE NECONDITIONATA FATA DE TARA SI NEAM S-A FORMAT NATIUNEA ROMANA SI NU PRIN TRADARE SI DENIGRARE!- ACTE DE INALTA ONOARE ALE ACTUALELOR GENERATII SCOPITE MINTAL, LASE SI IMBECILIZATE RELIGIOS!

SPRE DEOSEBIRE DE ALTE POPOARE POPORUL ROMAN S-A NASCUT DIN PAMANTUL SI PENTRU PAMANTUL PE CARE- LOCUIESC DE LA FACEREA LUMII, PAMANT APARAT CU JERTFE DE SANGE DE CATRE INAINTAS!
DAR TOT SPRE DEOSEBIRE DE GENERATIILE ALTOR POPOARE ACTUALELE GENERATII ALE POPORULUI ROMAN
AU „INVOLUAT” SI RATIONAL SI MORAL SI ISI PARASESC TARA CU MILIOANELE PENTRU A CERSI LA PORTI STRAINE!

„CINE-A INDRAGIT STRAINII MANCA-I-AR INIMA CAINII” – BLESTEMUL MARELUI GENIU -EMINESCU- ARUNCAT IN DEBARAUA ISTORIEI DE CATRE „CETATENII” AJUNSI SA CONDUCA SPRE PIERZANIE ” DESTINELE” POPORULUI ROMAN!

Ma auzi Patapievici? Ma auzi tu Liiceanu? – ala cu Dilema Veche e senil saracu!si tot nu mai pricepe nimic!
Ma auzi si TU Iohannis? si voi fosti presedinti!?-de nu ati mai fi fost!

De ce Domnule Presedinte al ROMANIEI solicitati trupe straine sa va apere? De ce? DE CE ATI DESFIINTAT SERVICIU MILITAR OBLIGATORIU, DE CE ATI DISTRUS INDUSTRIA DE APARARE SI CERCETARI NUCLEARE ? DE CE? chiar credeti ca o sa „moara” pentru noi americanii in lupte cu „inamici fabricati” iar noi sa sa „bantuim” lumea dupa „ciordeala”?

DIN BANII CUI PLATITI DOMNULE IOHANNIS ACESTE TRUPE SI ARMAMENTE? DIN BANII CUI?

DE CE SI PENTRU CINE ATI TRADAT ROMANIA SI POPORUL ROMAN ? DE CE?

CE „LAPTE DE MAMA” ATI SUPT VOI?

ROMANI! NU VA UITATI EROII CARE S-AU JERTFIT PENTRU TARA SI NEAM INDIFERENT DE „ORDINUL” PE CARE-L PRIMITI DE LA CEI CARE CONDUC LUMEA IN NUMELE DIVINITATII! ajutati fireste de cei care vor pensii si beneficii nerusinate- rasplata pentru TRADAREA DE TARA SI NEAM!

Virgil Ciuca
Bucuresti
14 dec. 2019

Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la -40 de grade
cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918

În iarna anului 1918, în dupa-amiaza de 23 noiembrie, pe Câmpiai
Libertăţii de la Blaj, un aparat de zbor pilotat de un erou trecut
apoi în uitare şi care a murit la 90 de ani, un ceasornicar neştiut de
nimeni, aducea mesaj de pace, un sac plin cu manifeste şi o geanta
sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea
primului-ministru Ion I.C. Bratianu pentru Consiliul Naţional Român
Central.
Un personaj uitat din istoria românilor îşi doarme somnul de veci
într-un mormânt din Rădăuţi, pe a cărui cruce scrie Vasile Niculescu.
Anonim, erou şi apoi din nou anonim, trecut pentru totdeauna în
uitare. O viaţă ca un scenariu de film.
La cimitirul din Rădăuţi, singurul din ţara traversat de o cale ferată
în uz, se află, din primăvara lui 1981, un mormânt pe a cărui cruce
stă scris numele de Vasile Niculescu, un bătrân ceasornicar care s-a
stins discret, ba chiar în anonimat, la 90 de ani.
Povestea lui se
leagă însă puternic de unul dintre cele mai importante momente din
istoria românilor.
Ziua de 1 decembrie 1918, când Vasile Niculescu era
pilot… Două vieţi a trăit de fapt Vasile Niculescu, două vieţi
diferite, ca două romane care se întâlnesc într-un punct crucial.
Pe 23 noiembrie 1918, un aparat de zbor pilotat de Vasile Niculescu şi
capitanul Victor Precup a plecat de la Bacău spre Blaj, mai exact spre
Câmpia Libertăţii, pentru a duce mesajul despre Unire al moldovenilor
de pe ambele maluri ale Prutului, hotărâtor pentru convocarea Marii
Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, deoarece guvernul
român, aflat la Iaşi, şi Consiliul Naţional Român Central nu puteau
comunica decât par avion, din cauza iernii aspre.
În avionul care a aterizat în dupa-amiaza de 23 noiembrie pe Câmpia
Libertăţii, aducând mesaj de pace, se aflau un sac plin cu manifeste
şi o geanta sigilată, în care se găsea, printre alte documente,
scrisoarea primului-ministru Ion I. C. Bratianu pentru Consiliul
Naţional Român Central. Zborul se efectuase la doar 2.600 de metri cu
un Farman 40 nr. 3240. Fiecare membru al echipajului avusese faţa
protejată de un strat gros de parafină, singura soluţie pentru a
supravieţui la -40 de grade Celsius. Piloţii nu avuseseră nici
paraşute, nici armament, iar carlinga fusese deschisă pe tot parcursul
zborului.
După uralele cu care i-a aşteptat mulţimea, curajoşii au mers la
Palatul Mitropolitan, iar avionul a fost păzit de opt soldaţi din
Garda Naţională, care se schimbau din oră în oră şi se încălzeau la un
foc aprins cu lemne.
La 6 seara, restaurantul Patria a găzduit şedinţa festivă, când Vasile
Suciu, preşedintele Consiliului Naţional Român din Blaj, a anunţat
hotărârea ca echipajul Niculescu-Precup să revină la Bacău şi să dea
vestea că românii din Transilvania se vor uni cu ţara. Iar la Palatul
Mitropolitan s-a hotărât să se ţina o Mare Adunare Naţională la Alba
Iulia, pe 1 decembrie. La plecare, avionul ducea un document oficial a
cărui consecinţă a fost cel mai important eveniment din istoria
românilor, care şi-au exprimat dorinţa şi sub o formă neconvenţională:
punându-şi semnăturile pe pânza avionului. După acest moment ce a
schimbat prezentul şi viitorul unei ţări, toată lumea s-a aşteptat ca
locotenentul Vasile Niculescu să primească Ordinul Mihai Viteazul,
clasa a III-a. Ceea ce nu s-a întâmplat. Iar eroul s-a retras
încet-încet, a schimbat mai multe oraşe, s-a bucurat şi s-a întristat
de anonimatul său. Literatura de aviaţie îl mai ţine minte. Manualele
de istorie, mai puţin.
Cariera lui aviatică s-a oprit în 1926, la cererea sa, după ce a fost
transferat la Centrul de Recrutare din Rădăuţi prin Ordinul 37368/
1926, emis de ministrul de război. Câţiva ani mai târziu, fostul
aviator ajunsese în Regimentul 96 Infanterie, iar în ‘37 era căpitan
în rezervă. Din 1918 până în 1937, aviatorul a lucrat la Comandamentul
Şcolii de Aeronautică (1924-1925), după ce devenise căpitan în 1923,
graţie înaltului Decret Regal nr. 5634, emis în 24 octombrie 1932.
În vara lui 1919, la mai puţin de un an de la zborul istoric, Vasile
Niculescu a mai fost o dată încercat de destin. La 23 iunie, avionul
pe care îl pilota în timpul unei acţiuni de recunoaştere în
Transnistria, a aterizat pe liniile bolşevice, iar el a fost luat
prizonier la Odesa pentru o lună întreagă.
Ultimele două decenii, în plină Epocă de Aur, le-a trăit într-un
Bucureşti cu puţine urme de normalitate. Doar în 1961, în decembrie, a
primit, se pare, o scrisoare de la Andrei Popovici, fostul comandant
al Gruplui 2 Aeronautic Tecuci, care amintea celebrul şi
extraordinarul episod pe care i-l datorează istoria românilor. În
rest, uitare…
„Nu este prilej de sărbătoare creştinească şi naţională, care să nu
trezească în mine amintirea zborului Domniei tale la Blaj, atunci, la
începtul iernii, în anul 1918. Zborul acesta rămâne înscris în istoria
şi în analele întregirii neamului românesc. Camarazii tăi zburători
te-au aşezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zburătoreşti
din războiul cel mare şi sfânt. S-a văzut nedreptatea pe care
conducătorii ţării din acele vremuri au avut-o faţă de dumneavoastră,
de a nu va acorda cinstea cuvenită pentru acel zbor istoric. Nu ştiu
de ce, dar parcă tot n-am pierdut nădejdea că voi asista la
preamărirea şi la actul de dreptate ce vi se cuvine”.

În urma lui a rămas o poveste. Povestea unei mari uniri…