IN MEMORIAM

MIRCEA VALCU

coleg, profesor,  senator,  tata

„ Mai mult tu nu vei mai vedea

Nimic – nici cer, nici flori…

S-au risipit din calea ta

Ca niste nori…

De-acuma rece mâna ta

Îţi va şedea deoparte

Ca un stilou pe undeva

Alături de  o carte…

Orbit-a viaţa şi cu ea

Şi cântecul şi luna

Iar trupu-n care strălucea

S-a stins pe totdeauna”

 

 

ÎNTRISTATĂ ADUNARE

 

Pentru poeţi şi filosofi, în diverse exprimări pe aceeaşi temă, „ pământul e o scenă pe care omul apare îşi spune rolul şi apoi dispare  „

Scena colegului nostru,  profesor, senator si deputat Mircea Valcu  a fost în cea mai mare parte a activităţii sale Liceul Teoretic „ Stephan Ludwig Roth „ din Mediaş.  1954 – 1992

Din cei  38 de ani de activitate didactica, – 24 s-au derulat  în acest liceu , unde a funcţionat ca titular pe catedra de limba si literatura romana.

Mai exact din 1959 a funcţionat în liceul „ St. L. Roth „ si „Axente Sever” alături de  colegi care l-au iubit, apreciat şi respectat, care i-au fost alături si l-au sustinut.

Din tabloul dascălilor din vechea gardă se detaşează – aşa cum l-am perceput nu numai eu – un chip  energic şi generos, un om atent si cald, un profesor bine pregatit si foarte exigent – un suflet mare, dăruit mereu altora.

În Mediaş cunoaşte apogeul activităţii sale de plămăditor de suflete- de profesor, având de-a lungul timpului   funcţia de director al Liceului „ Ax Sever„  si presedinte al Societatii de stiinte filologice  filiala Medias

Activitatea didactică de la catedră, activitatea de îndrumare şi control a fost stralucit

complectata cu concursuri castigate, cu elevi olimpici, cu recenzii de carte si carte publicata.

Cred că nu este locul  să vă reţin atenţia cu detalii legate de ampla, indelungata şi complexa activitate didactică a domnului senator, dar doresc sa spun, ca dupa parerea mea, s-a condamnat singur la nemurire… ramane dl. Mircea Valcu in memoria elevilor sai, a colegilor sai si in istoria Mediasului si a Romaniei  A trait frumos, invidiat de unii, admirat de majoritatea, punand mereu pe primul plan,in sfera preocuparilor sale, familia.

 

Nici iesirea la pensie, nici activitatea in Parlament nu l-au impiedicat sa continue legatura cu liceul… nu mai departe … in 17 iunie 2016 a fost prezent in sala festiva a liceului la intalnirea de 25 de ani a absolventilor din 1991… a afirmat ca vine de la Ramet… dupa  festivitate l-am intrebat de ce a ales Rametul… si mi-a raspuns … pentru credinta, aer de munte si apa…

Inteleg credinta, i-am raspuns… dar … apa ? si imi raspunde….

Pe malul apei ma-ntalnesc cu timpul

Imi place sa-l aud cum imi vorbeste

Iar uneori cand are timp de mine

Zambeste trist si tainic ma priveste

Stie desigur ca din asta lume

Eu o sa plec iar el va tot ramane …

 

Multe generaţii de elevi îi datorează deschiderea spre cultură şi formarea ca oameni. Mulţi elevi avându-l ca model au ales cariera de dascăl.

A fost un om de cultură care a influenţat spiritualitatea urbei. A fost un model prin entuziasmul, tenacitatea şi dăruirea cu care a muncit. Nu s-a plans niciodata…s-a mobilizat si a reusit mereu… O singura data a lacrimat … cand am recitat „Repetabila Povara” la intalnirea de 10 ani a fetei.

De cate ori ne intalneam incepeam cu banala intrebare … ce mai faceti… de fiecare data gasea un alt raspuns…. fac aprovizionarea ca imi vin copii acasa… ma refac… zborurile astea din Canada sunt  cam obositoare …

Dar in ultimul an nu a vorbit de oboseala, nu s-a aratat bolnav si cu atat mai surprinzator este evenimentul acesta trist … care il proiecteaza in universul  energetic al  aurorelor boreale, al eternitatii …

Parca il vad zicand… Doamne…

„ Ruga mea e fără cuvinte

Şi cântul mi-e Doamne fără glas

Nu-Ţi cer nimic, nimic Ţi-aduc aminte

Din veşnicia Ta nu sunt măcar un ceas

Dar zic încet spre Tine-o rugăciune

Când omul poate nu-i mai omenesc

Ard către Tine-ncet ca un tăciune

Te caut, mi Te-nchipui…  te găsesc „

 

Astăzi, singur îl găseşte pe Domnul  cel ce a risipit cu prisosinţă şi dăruire învăţătura lăsându-ne nouă celor veniţi să îl conducem pe ultimul drum şi prin noi generaţiilor viitoare de elevi îndemnul simplu al dascălului de carieră – de a învăţa, de a găsi verticalitatea, echilibrul şi frumuseţea vieţii cu care rămâne în veci în sufletele noastre şi în istoria liceului .  Amin.

 

 

2016                                                             Prof .  CHIRA  DORIN