„Haiducii lui Dumnezeu”
14/15 noiembrie 1957 – noaptea în care au fost executați luptătorii din rezistența armată anticomunistă de pe versantul nordic al Munților Făgăraș
DE FLORIN PALAS / ȘTIRI / Publicat: Duminică, 14 noiembrie 2021, 23:55 / 4 comentarii
„Haiducii lui Dumnezeu” 14/15 noiembrie 1957 – noaptea în care au fost executați luptătorii din rezistența armată anticomunistă de pe versantul nordic al Munților Făgăraș
ARTICOLE RELAȚIONATE
PROCESUL COMUNISMULUI (XLI).
Au fost trei frați în rezistența din munți, doi și-au pierdut viața în luptă, iar celălalt prin pușcării PROCESUL COMUNISMULUI (XLI). Au fost trei frați în rezistența din munți, doi și-au pierdut viața în luptă, iar celălalt prin pușcării
Gânduri la pomenirea lui Ion Ilioi, luptător anticomunist cu arma în mână în Munții Făgăraș Gânduri la pomenirea lui Ion Ilioi, luptător anticomunist cu arma în mână în Munții Făgăraș
A murit Dumitru Moldovan, ultimul partizan din Munții Făgărașului A murit Dumitru Moldovan, ultimul partizan din Munții Făgărașului
Traseu montan pe urmele eroilor din rezistența anticomunistă: Munții Făgăraș – Munții Iezer Păpușa Traseu montan pe urmele eroilor din rezistența anticomunistă: Munții Făgăraș – Munții Iezer Păpușa
Conform mărturiei doctorului Nicolae Burlacu, sprijinitor al rezistenței armate anticomuniste, în noaptea de 14/15 noiembrie 1957, a avut loc execuția ultimului grup de luptători anticomuniști cu arma în mână din Munții Făgărașului – „Haiducii lui Dumnezeu”.
Iată mărturia doctorului Burlacu, judecat în lotul luptătorilor din munți, a cărui condamnare la moarte a fost comutată în muncă silnică pe viață: „În noaptea de 14/15 noiembrie 1957, după schimbul santinelelor de pază, efectuat prin bătaie de clopot, am auzit lanțuri cunoscute: în dreptul ușii mele a tușit Ioan Chiujdea (Profesorul). Deci, era începutul sfârșitului. A tușit și în dreptul altor uși. Era semnalul de rămas bun. N-a mai fost adus înapoi. A urmat apoi Victor Metea (acesta a fost împușcat 5 luni mai târziu, în 23 aprilie 1958, din cauză că a refuzat recursul – nota redacției), și el tușind în dreptul ușilor. Apoi alte patru treceri cu lanțul și cu tușitul lui Laurian Hașiu, lui Gheorghe Hașiu, lui Nelu Novac și al lui Pop Jean. A urmat o pauză lungă, care nu se mai sfârșea. Ne așteptam și noi rândul. Văzând că pauza se prelungește prea mult am bătut în ușă și am cerut gardianului raport la ofițerul de serviciu. Acesta mi-a răspuns: „Ce mă, ești nebun? Să vină în miez de noapte ofițerul de serviciu?”. I-am spus categoric că, de nu se duce, voi face un scandal de ridic toată secția în picioare. Ofițerul a fost anunțat și după puțin timp am auzit zăvorul ușii. Conform regulamentului din închisoare m-am dus în fundul celulei cu fața la perete și cu mâinile la spate. După formalitățile de rigoare, mă întreabă: „Ce vrei, mă?”. „Vreau să fiu dus și eu cu cei din lotul meu!”. A rămas surprins că știu ce s-a întâmplat. „Stai aici, că stai bine! Vei muri atunci când vrem noi, nu când vrei tu”. (Ion Gavrilă Ogoranu, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, vol. II, pag. 190, Editura Marineasa, Timișoara, 1995).
Luptătorii anticomuniști au fost prinși în urma unei capcane a Securității, prin trădarea profesorului Ioan Grovu. În anul 1955, au fost prinși luptătorii Ion Chiujdea și Laurean Hașu, Ioan Novac și Victor Metea, iar în primăvara anului 1956 avea să fie capturat Ioan Pop. În lotul partizanilor au fost incluși și principalii sprijinitori ai luptătorilor din munți: învățătorul Olimpiu Borzea, preotul Victor Dâmboi, țăranii Ionel Cristian, Gheorghe Borzea, frații Ion și Vasile Bucelea, Victor Șandru, precum și doctorul Pompiliu Stanciu, care avea să moară în arest în condiții suspecte. Membrii grupului de sprijin al luptătorilor anticomuniști aveau să primească pedepse cu închisoarea, fiind eliberați în anul 1964 din temnițele Aiud și Gherla. Singurul supraviețuitor al grupului de luptători anticomuniști din Munții Făgăraș avea să fie conducătorul acestuia, Ion Gavrilă Ogoranu. Legendarul luptător va fi prins de Securitate abia în 1976, la mai mult de 29 de ani de la executarea fraților săi de luptă.
Execuția luptătorilor a avut loc la închisoarea Jilava, grupul de execuție fiind comandat de căpitanul Gheorghe Sălceanu, aflat la dispoziția procurorului militar Gheorghe Cojocaru, secretar al Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară. Ei au fost însărcinați să pună în executare sentința pronunțată în data de 26 august 1957 de un complet de judecată condus de sinistrul judecător militar Dragoș Cojocaru, cel care a condamnat nenumărate grupuri de luptători anticomuniști la ani grei de detenție și a pronunțat mai multe condamnări la moarte. În aprilie 1958, același grup de ucigași plătiți avea să-l execute pe dârzul anticomunist Victor Metea, care, condamnat la moarte fiind, a fost torturat timp de încă cinci luni, din cauza faptului că a refuzat să facă recurs.
Dumnezeu „a pedepsit aici pe pământ vânzarea de frați de atunci”
În data de 6 august 1957 (Schimbarea la Față), luptătorii condamnați au fost transportați la Jilava. Pe drum, echipajele de Miliție și Securitate au oprit la intrarea în Azuga, la un izvor de apă. Gardienii au dus apă și condamnaților, spunându-le: „Beți, măi băieți, că nu se știe care dintre voi vor mai bea din această apă”. Peste 30 de ani, trădătorul Grovu, recompensat de comuniști cu postul de director al liceului din Victoria, se îndrepta cu mașina spre București, însoțit de soție și de contabilul liceului. În dreptul izvorului, mașina a derapat. Singurul care a murit a fost Grovu. Dumnezeu „a pedepsit aici pe pământ vânzarea de frați de atunci”, avea să scrie Gavrilă Ogoranu.
Luptătorii din munți nu ar fi putut rezista fără sprijinul localnicilor. Peste 10.000 de țărani din Țara Făgărașului au fost arestați sau anchetați pentru gesturile lor creștinești de sprijinire a luptătorilor pentru libertate. Este o parte din epopeea rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgăraș, a luptătorilor din munți pentru care, așa cum a spus unul dintre membrii grupului de rezistență făgărășean, Nicolae Mazilu, „libertatea a luat chipul lui Dumnezeu”. „Copiilor și nepoților să nu le fie rușine să se numească români”, spunea Ion Gavrilă Ogoranu.
Din păcate, în zilele noastre, există și luări de poziție denigratoare la adresa luptătorilor din munți, a celor care au menținut aprinsă în conștiința românilor flacăra speranței. Spre exemplu, psiholoaga Aurora Liiceanu consideră că: „Frustările și reprimarea, ca și tentația stereotipurilor, au fost, probabil, atât de mari încât doar o glorificare a rezistenței în general putea produce o imagine care să flateze orgoliul național. Glorificarea însă, cu discursul său excesiv, patetic, emoțional, adesea nemăsurat în nuanțe superlative, pasional, a impus conștiinței publice eroi aproape de neînțeles, lipsiți de substanța vieții, de acel amalgam complicat și subtil pe care individualitatea o are prin singularitate, ambivalență și consistență uneori contradictorie”.
Luptătorii din rezistența armată anticomunistă sunt contestați și de reprezentanții Institutului „Elie Wiesel” din România, pentru care evocarea luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș, cei mai mulți dintre ei membri ai Frățiilor de Cruce, „reprezintă un risc pentru consolidarea unei democrații civice la care aspirăm”. Cel mai bun răspuns dat acestor denigrări a fost anticipat de Ion Gavrilă Ogoranu, care, într-un articol scris în 1991, afirma că „nu te întreba nimeni din ce partid ai făcut parte, ci dacă ești gata să lupți și să mori pentru țara asta. Problema coloraturii politice a fost o invenție a Securității de ieri și de azi pentru a ponegri și a dezbina. Steagul ce l-am apărat atunci a fost al națiunii române și nu al unei grupări partinice. Și apoi munții au fost la locul lor egal pentru toți tinerii acestei țări. Oricine se putea retrage să lupte în ei. Istoria însă va trebui să se mulțumească cu cei care, buni sau răi, n-au stat cu mâinile în sân, când țara se scufunda în întuneric și rușine”.
Memorialista închisorilor comuniste, mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu, aprecia peste ani:
„Onoarea este un nimb pe care îl cucerești sau îl pierzi, depinde de câtă onoare ai. De n-ar fi decât atât, și rezistența își are sensul ei. Este un cavalerism românesc care va trece în legendă. Acum poți să-l accepți, poți să nu-l accepți, poți să-l admiri, sau dimpotrivă, să spui că a fost o tâmpenie și o lipsă de rațiune, o jertfă zadarnică, sau să spui, cum o fac unii, că au murit cu ghiotura ca proștii (sunt oameni care susțin și așa ceva), dar în timp va fi un nimb de legendă al unor oameni care au preferat să moară decât să renunțe la idealul lor, la crezul lor de-o viață, la lupta lor, pe care au considerat-o dreaptă”.
Tot ce vedeti despre partizani si despre rezistenta anticomunista din Fagaras si din munti e falsificat si cenzurat si stiu asa ceva de la tatal meu ca fost sef in Securitate pe anii 50. De ce se falsifica istoria? Din invidie pe latura nationala a Securitatii….
1-Cazul legionarilor parasutati 1953. Oficial nu exista planuri de razboi pentru armata romana , nu exista confruntari pe granita si nu exista ideea de mobilizare a miscarii legionare in armata romana in fata ofertei lui Tito catre Stalin. Tatal meu e autorul planurilor de razboi pentru armata romana pe anii 50 si a blocat capturarea legionarilor pentru ca procesele staliniste blocau mobilizarea armatei romane si nu mai venea nimeni la o mobilizare…. Oficial nu exista nimic si nici macar ca a spart codificarile in opt secunde mental ca atat erau de slabe.
2- cazul Ogareanu vine in epurari staliniste cu toate contrainformatiile din Securitate pe cap. Adica nici nu-l mai interesa decat cum sa scape de executie la un pas de a ceda mental in fata presiunilor arestat si anchetat de multe ori. S-a trezit in fata cu toata gruparea lui Ogareanu si cu Ogareanu in fata si daca vroia sa-l captureze avea cu el echipa de securisti folosita in operatiuni sub steag fals in Iugoslavia. L-a scapat si ii stia si locatia si nu a vrut sa-l captureze. S-a urcat pe o motocicleta Harley Davison si ce a urmat sfideaza limita: a intrat in colimatorul unei alte grupari din Securitate…. Gruparea lui Boico.
3- Cazul Arnautoiu cu informatorul fost spion sovietic si ruda cu cei din gruparea pe care l-a aranjat cu 10 ani de reculegere. O intraga grupare a scapat cu o singura arestare in care a dat nu mai putin de 100 de ani de detentie in care fiecare a primit cate 10 ani de reculegere. Informatorul era senator in 1996 in discursuri pe legea lustratiei de laergau sefi din DIA la disperare la fostii ofiteri urmat de un David Suli. Cum sunt foarte sentimental…. spionii adevarati mor in anonimat si nu o sa va spun niciodata identitatea lui orice ar fi….pentru ca voi astia de dreapta mi-ati facut cariera pulbere….
4- Toate gruparile de anticomunisti din anii 50 monitorizate de Securitate. In 1955 generalul Alexandru Roman a dat ordinul de lichidare in Securitate pe toate gruparile monitorizate si localizate . A incercat sa blocheze personal ordinul si asa a intrat in dizgratie si in colimator pana la demisie.
5- Dosare pe legionari. Ani de zile a arhivat sute de dosare si doar el stia ce a arhivat pe o retea de ofiteri din care facea parte pe ideea sa ramana probe in arhive pe tot ce a fost in anii 50 . Au mai scapat dosarele din valiza cu dosare de care nici dracu nu mai stie unde a fost ascunsa si de care nici un serviciu secret nu are curajul sa -l localizeze sau sa-l deschida pentru ca e exploziv. Sunt dosarele celui mai important sef din Securitate… In mijlocul anchetei dupa ce a fost arestat a reusit sa manipuleze o ingtreaga echipa de securisti si sa nu se prinda ca arhiva in secret dosare pentru care il executau aia pe loc daca aflau….
In final, furturile de dosare au fost acoperite de Traian Basescu in acte de politie politica pe origine in batjocura si in ura in carteluri politice in care tortionarii apareau ca justitiari si aparatori ai dreptului omului. Astazi fiica lui intra in puscarie pentru taxe de protectie si spalare de bani . Justitie divina…..
Nu poți fi luat în serios, faci afirmații fără nicio noimă și continui să ții secret numele senatorului criminal.
Domnule profesor, din principiu , nu o sa spun numele senatorului tradator niciodata. Dar o sa detaliez povestea care e mai mult decat teribila si care poate ajunge si subiect de roman. In acest caz tatal meu a aplicat metode de tortura prin care partizanii din munti au scapat de capturare. Am mai spus, inainte de moarte a marturisit cum a fost avertizat de un liberal care i-a spus ca a fost chemat sa dea declaratii ca e antistalinist si asa a reusit sa-i identifice pe toti .
Dupa ce i-a identificat i-a interogat dur prin metoda ,,sticla cu vin” si asa a aflat toate detaliile despre tradare si despre cum erau instruiti de Securitate.
Un grup de detinuti politici au facut ,,pactul cu diavolul” in care in schimbul deconspirarii unui sef din Securitate ca antistalinst scapau de Poarta Alba. In acest grup au fost introdusi si spioni sovietici incalcandu-se din start regula de a nu se cunoaste unii pe altii…. si aici e psihologie stalinista de care am avut ocazia sa aud de la tatal meu – ma refer la psihologie curata utilizata in interogatorii sau in operatiuni psihologice… Fiecare avea rolul sa observe reactiile tintei la pronuntarea numelui lui Stalin incepand cu mimica fetei, gesturile mainilor si ale picioarelor, daca erau incrancenati si tot asa. A urmat un joc psihologic in care stia ca era monitorizat si nu stia cum sa mai scape pana i-a luat pe toti la interogatorii prin metode dure . Dupa ce a terminat i-a trimis pe toti la Poarta Alba si asa …partizanii au scapat pentru ca acest individ era ruda cu ei si spunea ,,venea in fiecare dimineata la ora 8 si nu stiam cum sa mai scap de el. Ii spuneam ,,du-te acasa si daca e ceva trimit eu pe cineva sa te cheme” si incepea sa-si toarne si rudele din munti sau vecinii…” Dupa care l-a interogat dur si in mai putin de o ora de la interogatorii i-a aranjat pe toti.
Simplu, nu? In momentul de fata nu e public mai nimic despre epurari si despre cati ofiteri au fost executati pana la moartea lui Stalin pentru ca asa ceva deranjeaza . Deranjeaza pentru o fragmentare cat mai mare si asa aveti o generatie facuta pulbere…..
Senatorul criminal a murit fericit cu sefi de servicii secrete care incepeau de fata cu mine ,,copii tai ce fac?? Sunt bine? Esti sigur?” si el nu stia ce sa mai spuna… E comemorat si astazi.