În memoria parașutiștilor militari, care-și serbează ziua de naștere pe 10 iunie!

Iulian Mareș

Bazele primei organizatii de partizani au fost puse de ofiterii si subofiterii singurei companii de parasutisti din subortinea MStM al Armatei Regale

Bazele uneia dintre primele și cele mai importante structuri organizate ale rezistenței armate anticomuniste au fost puse, într-adevăr, de nucleul de elită al Batalionului de Parașutiști (până în 1943 organizat ca o companie specială) din subordinea Marelui Stat Major (MStM) al Armatei Regale Române.
Faptele documentate istoric arată cum această unitate de elită a declanșat gherila din munți!
1. Unitatea de elită desființată de sovietici
Batalionul de Parașutiști din cadrul Aeronauticii Regale Române fusese înființat în timpul războiului (iunie 1941) ca unitate specială de asalt și sabotaj. Ofițerii și subofițerii de aici erau antrenați pentru supraviețuire în condiții extreme, salturi în spatele liniilor inamice și lupte de gherilă. Înțelegând pericolul pe care îl reprezentau acești militari de elită, Comisia Aliată de Control (controlată de sovietici) a impus desființarea brutală a batalionului la 1 martie 1945.
2. Trecerea în ilegalitate a căpitanului Ștefan Smil (Samil)
Imediat după ordinul de desființare din martie 1945, o mare parte din nucleul de comandă al parașutiștilor a refuzat să predea armamentul și să fie epurată de regimul comunist.
• Crearea rețelei: Sub conducerea căpitanului parașutist Ștefan Smil (menționat în documentele Securității și ca Samil), subofițeri și instructori de parașutism au ascuns depozite de muniție, echipamente radio și armament din dotarea unității.
• Misiunea specială: Ei au format o rețea conspirativă militară care s-a conectat rapid cu mișcarea „Sumanele Negre” condusă de generalul Aurel Aldea. Rolul parașutiștilor era crucial: datorită antrenamentului lor, ei trebuiau să organizeze taberele fortificate din munți (cazematele), să asigure transmisiunile radio cu Aliații anglo-americani și să antreneze civilii sau studenții care fugeau de arestările Siguranței.
3. Conexiunea cu Serviciile Speciale (Echipa de parașutări)
Membrii acestei prime companii de parașutiști regali au devenit ulterior, la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50, principalul punct de contact din interiorul țării pentru misiunile secrete aviatice organizate de Serviciul Special de Informații francez și de CIA. Subofițerii rămași în libertate îi ghidau la sol pe românii anticomuniști lansați din avioane americane în Munții Făgăraș sau Apuseni, încercând să mențină activ frontul de rezistență.
Parașutiștii Marelui Stat Major au transformat tacticile lor de război aerian în primul manual de tactici de gherilă montană din România, devenind coloana vertebrală tehnică a rezistenței armate înainte ca Securitatea să reușească destructurarea lor prin trădare în procesele din 1946–1948.
Destinul căpitanului Ștefan Smil (Samil) și al subofițerilor parașutiști care au refuzat să accepte sovietizarea țării reflectă tragedia întregii elite militare a Armatei Regale Române, zdrobită metodic de aparatul represiv comunist.
După perioada de organizare clandestină și depozitare a armamentului în munți (1945), destinul căpitanului și al rețelei sale a urmat un traseu brutal, marcat de trădare, procese politice răsunătoare și exterminare:
1. Trădarea și valul de arestări din 1946
Siguranța (viitoarea Securitate), aflată sub comanda directă a consilierilor sovietici MGB, a infiltrat rețelele informative în rândul organizațiilor subversive.
• Prinderea capului rețelei: În primăvara și vara anului 1946, printr-o acțiune masivă de filaj și trădare din interior, căpitanul Ștefan Smil, împreună cu principalii săi colaboratori militari (instructori și mecanici de parașutism), a fost capturat de organele de represiune.
• Descoperirea depozitelor: Odată cu arestarea lor, comuniștii au reușit să identifice și să confiște depozitele secrete de armament, muniție, echipamente de transmisiuni și parașute pe care militarii le ascunseseră în diverse locații montane și în depozite conspirative din București și Brașov.
2. „Procesul Sumanelor Negre” (Noiembrie 1946)
Căpitanul Ștefan Smil a fost inclus în lotul uriaș al marelui proces politic din noiembrie 1946, judecat de Curtea Militară de Casare și Justiție. Acest proces a fost regizat special pentru a lichida simbolic rezistența militară.
• Acuzațiile oficiale: Parașutiștii au fost acuzați de „complotare în vederea distrugerii unității statului”, „terorism” și „păstrare ilegală de armament de război”.
• Sentința: În timp ce liderul mișcării, generalul Aurel Aldea, a primit muncă silnică pe viață, căpitanul Ștefan Smil și nucleul său de parașutiști au primit condamnări grele la ani lungi de muncă silnică și temniță grea, fiindu-le retrase gradele militare (degradarea civică și militară), fiind considerați trădători de regimul pro-sovietic.
3. Exterminarea în închisorile comuniste
Destinul căpitanului Smil și al camarazilor săi s-a consumat în cele mai dure puncte ale gulagului românesc.
• Regimul de exterminare: Foștii parașutiști militari au fost trimiși în penitenciarele de maximă siguranță destinate „complotiștilor” și militarilor periculoși, precum Aiud, Gherla sau coloniile de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
• Din cauza antrenamentului lor fizic de elită și a capacității de a organiza evadări sau revolte, acești ofițeri au fost supuși unui regim de izolare severă și tortură continuă, cu scopul de a-i distruge psihic și fizic. Majoritatea ofițerilor din acest prim nucleu de parașutiști nu au mai supraviețuit regimului de detenție sau au ieșit din închisori abia la amnistia generală din 1964, complet bolnavi și urmăriți de Securitate până la sfârșitul vieții.

*Prin distrugerea grupului condus de căpitanul Smil, regimul comunist a decapitat din fașă singura structură militară capabilă din punct de vedere tehnic să organizeze o linie de gherilă aeriană și terestră perfect sincronizată cu interesele strategice ale Occidentului.

În memoria parașutiștilor militari, care-și serbează ziua de naștere pe 10 iunie!
14.05 2026 ora 08.17